Rezultate din textul definițiilor
Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).
IMPARATITA, imparatite, s. f. (Pop.) Imparateasa (tanara). ♦ fata de imparat. – Imparat + suf. -ita.
RUSALCA, rusalce, s. f. Duh al raurilor, lacurilor, padurilor si campiilor, inchipuit in mitologia slava ca o fata tanara imbracata in alb, care atrage pe tineri in fundul apelor, inecandu-i. – Din sl. rusalka.
TARANCUTA, tarancute, s. f. Diminutiv al lui taranca; taranca tanara, fata de taran. – Taranca + suf. -uta.
FETITA, fetite, s. f. Diminutiv al lui fata; fata mica, fata tanara; fetisoara, fetica. ♦ Fiica tanara (in raport cu parintii ei). – fata + suf. -ita.
PRUNCA, prunce, s. f. (Inv. si reg.) 1. Copil de s*x feminin. 2. fata tanara. 3. Fiica. – Prunc + suf. -a.
PUSTANCA, pustance, s. f. (Fam.) fata tanara; fetiscana, pustoaica. – Pustan + suf. -ca.
fata, fete, s. f. 1. Persoana de s*x feminin, nemaritata. ◊ fata in casa = fata (tanara) angajata ca femeie de serviciu intr-o gospodarie. fata batrana = fata trecuta de varsta de maritat si care a ramas necasatorita. ♦ Fecioara, v*****a. 2. (In raport cu parintii) Fiica. – Lat. feta.
FECIOARA, fecioare, s. f. 1. fata (tanara) care nu a avut niciodata relatii s*****e cu un barbat; v*****a. ◊ (Adjectival; pop.) fata fecioara = fata mare, de maritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. (Bis.; art.) Maica Domnului. 3. (Astron.; art.) Constelatie zodiacala din regiunea ecuatoriala a cerului, in care se afla soarele la echinoctiul de toamna. ♦ Unul dintre cele douasprezece semne simbolice ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fata + suf. -ioara.
FETISCANA, fetiscane, s. f. fata intre varsta copilariei si a adolescentei; fata tanara. – fata + suf. -iscana.
COPILA, copile, s. f. 1. Fiica. 2. fata mica, fetita. 3. fata tanara (dupa ce a trecut de varsta copilariei). 4. Fig. fata naiva, nevinovata. – Copil1 + suf. -a.
CUCOANA, cucoane, s. f. 1. Termen de politete dat unei femei (maritate); doamna. 2. (Inv.) fata tanara dintr-o familie domnitoare. [Var.: cocoana, coana s. f.] – Cf. ngr. kokkona.
NIMFA, nimfe, s. f. 1. (In mitologia greaca) Fiecare dintre zeitele apelor, ale pomilor, ale crangurilor si ale muntilor, personificand fortele naturii. ♦ Fig. fata tanara si frumoasa, plina de gratie. 2. Forma de metamorfoza prin care trec unele insecte dupa stadiul de larva si inainte de a se transforma in insecte adulte; pupa. – Din fr. nymphe, lat. nympha.
DOMNISOARA, domnisoare, s. f. Termen de politete pentru o fata (sau o femeie nemaritata); duduie. ◊ Domnisoara de onoare = a) fata tanara care insoteste mireasa la cununie; b) fata (din aristocratie) aflata in serviciul unei printese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiica. – Doamna + suf. -isoara.
CODAN, -A, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. fata tanara (cu cozi). 2. Adj. (Rar; despre animale) Care are coada (lunga si stufoasa). – Coada + suf. -an.
CODANA ~e f. fata tanara (cu cozi); fetiscana. /coada + suf. ~ana /coada + suf. ~as
fata fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta
FETISCANA ~e f. fata intre varsta copilariei si a adolescentei; fata tanara; codana. / fata + suf. ~iscana
PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa
TULEU ~ie n. mai ales la pl. 1) Radacina a penei nedezvoltate sau smulse. 2) Fir de par care abia mijeste pe fata tinerilor. /<sl. tulu
MATRONISM s.n. (Med.) Forma de obezitate care survine la tinerele fete, insotind pubertatea precoce. [< fr. matronisme].
NIMFA s.f. 1. Divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. la greci. 2. (Fig.) fata tanara foarte frumoasa. 3. Forma intermediara in metamorfoza unor insecte intre forma de larva si forma adulta; pupa2. 4. Invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].
fetet s.n. (reg.) totalitatea tinerelor fete dintr-un sat.
lita, lite, s.f. (reg.) 1. epitet pentru fete, femei tinere. 2. fata, chip. 3. turca.
INGENUU, -A adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (In teatru) Rol care prezinta o tanara fata naiva; (p. ext.) persoana ingenua. [Pron. -nu-u. / < fr. ingenu, it. ingenuo, lat. ingenuus].
pruncuta, pruncute, s.f. (reg.) 1. prunculita (v.), fetita. 2. fata tanara.
CLOROZA s. f. 1. anemie a fetelor tinere, cauzata de scaderea cantitatii de hemoglobina din sange. 2. ingalbenire patologica a frunzelor, cauzata de distrugerea clorofilei. (< fr. chlorose)
COVER-GIRL CAVER-GARL/ s. f. fata tanara, frumoasa, care pozeaza pentru copertele revistelor. (< engl. cover-girl)
INGENUU, -A I. adj. care dovedeste ingenuitate. II. s. f. (teatru, cinem.) rol care prezinta o tanara fata naiva. (p. ext.) persoana ingenua. (< lat. ingenuus,fr. ingenu)
KORE s. f. statuie antica greceasca reprezentand o fata tanara intr-un drapaj bogat si tinand in mana dreapta o floare, o pasare, sau un obiect. (< fr., gr. kore)
MAJORETA s. f. tanara fata in uniforma militara, care defileaza la festivitati. (< fr. majorette)
MATRONIMIC, -A adj., s. n. (nume) de obezitate la tinerele fete, insotind pubertatea precoce. (< fr. matronisme)
CLOROZA (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Forma de anemie, intilnita mai frecvent la fetele tinere, caracterizata prin culoarea palida-verzuie a pielii si prin scaderea considerabila a hemoglobinei. 2. Simptom de boala intilnit la plante, manifestat prin ingalbenirea frunzelor, ca urmare a diminuarii sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variatii sezoniere ale unor factori de mediu (lumina, temperatura, umiditate), deficienta sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficienta fierului determinata de excesul de calciu), actiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), actiunea unor substante toxice.
JUNA s., adj. v. tanara. (O fata ~.)
NIMFA s. f. 1. (mit.) divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. ◊ (fig.) fata (femeie) tanara si gratioasa. 2. stadiu intermediar in metamorfoza unor insecte, intre larva si adult; pupa2. 3. invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe)
NIMFETA s. f. fata foarte tanara, in aparenta candida si cu maniere ademenitoare. (< fr. nymphette)
JOIMARITA, joimarite, s. f. Fiinta imaginara cu infatisare de femeie respingatoare, despre care se credea in popor ca pedepseste, in noaptea care preceda Joia Mare, pe fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. ◊ Fig. (Pop.) Femeie foarte urata. – Joi + mare + suf. -ita.
ZGATIE, zgatii, s. f. (Reg.) fata sau femeie tanara, vioaie, zglobie. – Et. nec.
CIUTA, ciute, s. f. Femela cerbului; cerboaica. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu miscari vioaie si pline de eleganta. – Cf. alb. shute.
STRENGARITA, strengarite, s. f. fata sau femeie tanara vioaie, zglobie, care se poarta ca un strengar. – Strengar + suf. -ita.
D*******A, d*******e, s. f. 1. Fiinta imaginara de s*x feminin, considerata (ca si d****l) drept intruchipare a spiritului rau. 2. Fig. Femeie sau fata rea, plina de pacate, cruda; (in special) fata sau femeie tanara, vioaie, isteata, ispititoare, care se tine de pozne; diavolita. – D**c + suf. -oaica.
DUDUCA, duduci, s. f. Termen de politete care se dadea altadata fetelor si femeilor tinere de la oras. – Cf. tc. dudu „doamna armeanca sau grecoaica”.
JOIMARITA ~e f. folc. Personaj fantastic, imaginat in chip de femeie rea si urata, care in noaptea ce preceda joia mare pedepseste fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. /joi + mare + suf. ~ita
NEPOATA ~e f. 1) (si cuvant de adresare familiara) Fiica a fiului sau a fiicei in raport cu bunicii sai. 2) (uneori urmat de deter-minativele de frate, de sora, de var, de vara etc.) Fiica a fratelui sau a surorii in raport cu unchii sau cu matusile sale. 3) pop. fata sau femeie tanara. [G.-D. nepoatei] /<lat. nepos, ~tis
TIGANCUTA ~e f. (diminitiv de la tiganca) fata sau femeie tanara bruneta. /tiganca + suf. ~uta
ZGATIE, zgatii, s. f. (Reg.) fata sau femeie tanara, vioaie; strengarita, d*******a.
STAROSTE, starosti, s. m. 1. Conducator al unei corporatii, al unei bresle din trecut; p. gener. conducator, sef, fruntas. 2. Persoana care conducea in trecut (in Moldova) un tinut aflat la marginea tarii. 3. (Reg.) Persoana trimisa oficial de un tanar la parintii unei fete pentru a o cere in casatorie; petitor; p. ext. persoana care conduce ceremonia nuntii. – Din sl. starosta.
DOTAL ~a (~i, ~e) Care tine de dota; propriu unei dote. Bunuri ~e. ◊ Foaie ~a act de inregistrare a dotei unei fete sau unei femei tinere. /<fr. dotal, lat. dotalis
SAPERON s.n. (Frantuzism) 1. Un fel de capison care acoperea capul si gatul pana la umeri, purtat de barbati si femei in evul mediu. 2. (Fig.) Femeie in varsta care intovaraseste in lume o fata sau o femeie tanara. [< fr. chaperon].
puticane s.m. in vocativ (reg.) termen de adresare fata de copii si tineri; puta, putica,putoi.
SAPERON s. n. 1. capison care acoperea capul si gatul pana la umeri, purtat de barbati si femei in evul mediu. 2. (fig.) femeie in varsta care intovaraseste in lume o fata sau o femeie tanara. (< fr. chaperon)
HANDRALAU ~i m. pop. tanar care manifesta interes exagerat fata de fete; hatalau. /cf. ung. vandorlo
HATALAU ~i m. tanar care manifesta interes deosebit fata de fete; handralau. /Orig. nec.
PUICA, puici, s. f. 1. Pui1 de gaina de s*x femeiesc; gaina tanara. 2. Termen de dezmierdare pentru o fata sau o femeie (iubita). – Pui1 + suf. -ca.
fedeles, fedelese si fedelesuri, s.n. (reg.) 1. vas pentru transportul bucatelor la camp; bota. 2. butoias in care taranii isi duc apa la camp. 3. petrecere a baietilor si fetelor din sat in sambata nuntii tinerilor. 4. nume de joc taranesc.
PUICA ~ci f. 1) Gaina tanara (care inca nu se oua). 2) fig. fata sau femeie iubita. /pui + suf. ~ca
tanarA s., adj. 1. v. adolescenta. 2. s., adj. juna. (O fata ~.)
smutita, smutite, s.f. (reg.) 1. femeie tanara si ursuza, cu aspect neglijent, nepieptanata. 2. (in forma: smutita) fata neastamparata.
BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tanar care, prin neingrijire si stridenta, vrea sa-si afiseze nemultumirea si protestul fata de o societate pe care o considera inumana; (p. ext.) tanar (din Occident) cu plete si tinuta neingrijita. (< engl. beatnik)
GRIJULIU ~e (~i) 1) Care manifesta grija (fata de cineva sau de ceva). Tata ~. 2) Care este ordonat in toate. tanar ~. /<bulg. grizliv
NEICA m. pop. 1) (cuvant de adresare a unei persoane tinere catre un barbat mai in varsta) Nene; bade. 2) (cuvant de adresare a unei fete baiatului iubit) Bade. /ne[ne] + suf. ~ica
BEATNIC s.m. (Rar) tanar din Occident care, prin neingrijire si stridenta, vrea sa-si afiseze nemultumirea si protestul fata de o societate pe care o considera inuman de mecanizata si de conformista. [Pron. bit-nic. / < engl., fr. beatnik].
DOMNISOARA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Persoana de s*x feminin pana la casatorie; fata; duduie. ◊ ~ de onoare prietena a miresei care are anumite obligatii in cadrul ceremoniei nuntii. 2) inv. tanara care facea parte din paturile privilegiate. [Sil. -soara] /doamna + suf. ~isoara
SAROYAN [sərouiən], William (1908-1981), scriitor american e origine armeana. Nuvele („Indraznetul tanar de pe trapezul zburator”, „Ma numesc Aram”, „Americanul muribund”), romane („Comedia umana”, „Asirianul”, „Intre baieti si fete”), drame („Inima mea este in muntii Scotiei”, „Timpul vietii lor”, „Clipe de viata”) cu implicatii autobiografice, inspirate din viata oamenilor simpli si a copiilor.
MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele d******i. – Din mic.
Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.
FECIOARA s., adj. 1. s. fata, v*****a, (inv.) vergura. (A murit ~.) 2. s. (BIS.) Fecioara Maria v. Maica Domnului. 3. adj. casta, neprihanita, v*****a, (inv.) intreaga, (fig.) imaculata. (O tanara ~.) 4. s. art. (ASTRON.; n. pr.) V*****a (art.). (~ este o constelatie zodiacala.)
RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.