Rezultate din textul definițiilor
CESIUNE, cesiuni, s. f. Transmitere de catre o persoana altei persoane a unui drept de creanta cu titlu oneros in temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis.
ONEROS, -OASA, onerosi, -oase, adj. (Despre contracte, conventii etc) Care impune cuiva sarcini; p. ext. impovarator, apasator; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoana se obliga sa execute o prestatie fara a urmari sa primeasca ceva in schimb. – Din fr. onereux, lat.onerosus.
ONEROS, -OASA adj. Costisitor, impovarator, apasator; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu conditia de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onereux, lat. onerosus < onus – sarcina].
COMUNITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor sotilor, in temeiul caruia bunurile dobandite cu titlu oneros in timpul casatoriei apartin, cu exceptiile prevazute de lege, ambilor soti, care au deopotriva, dreptul de a le administra si de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. ◊ C. lingvistica = grup de oameni care comunica intre ei folosind acelasi idiom (limba, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale si animale intre care se stabilesc relatii de existenta si interactiune.
oneros, -OASA adj. (despre contracte, conventii etc.) care impune suportarea unor cheltuieli mari. ♦ (jur.) cu titlu ~ = cu conditia de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. ◊ costisitor, impovarator, apasator; dezavantajos. (< fr. onereux, lat. onorosus)