Rezultate din textul definițiilor
BAISSE [BES] s. f. speculatie la bursa practicata la operatiuni de vanzare pe termen, constand in vanzarea titlurilor de valoare sau a marfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le rascumpara, la expirarea termenului, la un curs mai scazut. (< fr. baisse)

PORTOFOLIU s. n. 1. functie, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ ministru fara ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fara sa aiba un departament propriu. 2. totalitatea efectelor de comert, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. in evidenta operativa a unei banci. 3. totalitatea lucrarilor la dispozitia unei edituri, urmand a fi publicate. (< it. portafoglio)

CALITATE ~ati f. 1) Totalitate a insusirilor si a laturilor esentiale in virtutea carora un lucru se deosebeste de celelalte. 2) Insusire caracteristica (de obicei pozitiva) a unei persoane sau a unui lucru. ~atea marfurilor. ◊ De ~ superior; de valoare; valoros. 3) titlu, pozitie sau situatie, pe care o are cineva conferindu-i un anumit drept. [Art. calitatea; G.-D. calitatii] /<lat. qualitas, ~atis, fr. qualite

LOMBARD ~uri n. 1) Imprumut avand drept garantie obiecte sau titluri de valoare (actiuni, obligatii etc.). 2) Institutie care acorda astfel de imprumuturi; casa de amanet. /<germ. Lombard, fr. lombard

BURSA2 s. f. 1. piata capitalista care functioneaza permanent. 2. unitate specifica economiei de piata, unde se negociaza si se incheie tranzactii privind marfuri, valori mobiliare, valute si devize, asigurari etc. ♦ ~ neagra = comert clandestin, piata ilicita; a muncii = institutie unde se inregistreaza cererile de lucru ale somerilor; ~ de valori = bursa unde se negociaza titluri de valori. (< fr. bourse)

CUPURA [CU-PU-] s. f. 1. taietura; (parte dintr-un) articol, anunt etc., taiat dintr-un jurnal. 2. (fin.) bilet de hartie, cu imprimare speciala, emis ca bancnota, bani de hartie si titluri de valoare (actiuni si obligatiuni). (< fr. coupure)

TRANSFER s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucator profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligatii de la o persoana la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a incarcaturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale si oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parame si macarale asemanatoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament in altul, fara distrugerea inregistrarii originale. (< fr. transfert)

CALITATE, calitati, s. f. 1. Totalitatea insusirilor si laturilor esentiale in virtutea carora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Insusire (buna sau rea), fel de a fi (bun sau rau); p. restr. caracteristica pozitiva, insusire buna. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate buna, de valoare. 3. Pozitie, situatie, titlu care confera un drept. ◊ Loc. conj. In calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de sah) Diferenta de valoare intre un turn si un nebun sau un cal. – Din fr. qualite, lat. qualitas, -atis.

A NEGOCIA ~ez 1. intranz. (despre parti oficiale interesate) A duce tratative in vederea unor conventii (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, casatorii etc.) A sustine ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hartii de valoare etc.) A transmite prin operatii comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. negocier

CALITATE, calitati, s. f. 1. Totalitatea insusirilor esentiale care determina un fenomen si care, schimbandu-se prin salturi in urma acumularilor cantitative, dau nastere altui fenomen cu trasaturi esentiale superioare primului. 2. Insusire (buna sau rea), fel de a fi (bun sau rau); (prin restrictie) caracteristica pozitiva, insusire buna. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate buna, de valoare. 3. Pozitie, situatie, titlu care confera un drept. ◊ Loc. conj. In calitate de... = cu dreptul de..., ca..., fiind... – Fr. qualite (lat. lit. qualitas, -atis).

COTA, cotez, vb. I. Tranz. 1. A insemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul actiunilor, titlurilor de creanta etc. (la bursa). ♦ A introduce efecte la bursa. ♦ Intranz. (Despre titluri, actiuni, hartii) A avea o anumita valoare, un anumit curs la bursa. 3. Fig. A aprecia, a pretui, a evalua, a considera. 4. A inscrie, pe un desen tehnic, prin linii si cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

CAPODOPERA s.f. 1. (In evul mediu) Lucrare pe care un mestesugar trebuia s-o execute si s-o supuna unui juriu spre a obtine titlul de maistru. 2. Opera artistica de o valoare deosebita. [Var. capdeopera s.f. / < it. capodopera].

LOMBARD1 s. n. 1. imprumut avand drept garantie efecte publice (actiuni, obligatiuni, titluri de renta etc.) sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 2. institutie de credit care acorda astfel de imprumuturi. (< germ. Lombard, it. lombardo)

ACTIONAR, -A (‹ fr.) s. m. si f. Posesor de actiuni (II). Intr-o societate financiara, comerciala, productiva, a. este un asociat si in aceasta calitate are dreptul: sa participe la beneficiile societatii sub forma incasarii dividendelor, sa participe la adunarea generala a societatii, sa primeasca rambursarea valorii nominale a actiunilor prin remize simple (titlu la purtator) sau prin transfer asupra registrului societatii (titlu nominativ).

LOMBARD, lombarduri, s. n. 1. Imprumut sau avans de bani avand drept garantie efecte publice (titluri de renta, actiuni, obligatiuni etc.), obiecte de valoare etc., depuse ca gaj. 2. Institutie de credit care acorda astfel de imprumuturi. – Din germ. Lombard, fr. lombard, it. lombardo.

A COTA ~ez 1. tranz. 1) A insemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursa al actiunilor, titlurilor de creanta etc.) A stabili pornind de la valoarea reala si de la valoarea de piata. 3) fig. (persoane) A trata cu consideratie; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a pretui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hartii de valoare, actiuni etc.) A avea o anumita valoare la bursa. /<fr. coter

EROU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o divinitate, inzestrat cu puteri supraomenesti si despre care se povesteau fapte marete; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte marete. 2. Persoana vestita prin forta, vitejia si biruintele sale in razboaie, in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale marete. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 3. Persoana deosebita prin calitatile sale morale si prin actiunile sale marete; om care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. ◊ (In trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o munca de valoare exceptionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei intamplari. [< lat. heros, cf. fr. heros].

CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoana fizica sau juridica care acorda, cu titlu de imprumut, o suma de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanta. (< fr. crediteur, lat. creditor)

CALITATE s.f. 1. Categorie filozofica prin care se desemneaza sistemul insusirilor esentiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., in virtutea carora el este obiectul, fenomenul dat si nu altul. 2. Insusire (buna sau rea); (p. restr.) caracteristica pozitiva. ♦ (Log.) Insusire a unei judecati predicative de a fi afirmativa sau negativa. 3. Situatie, pozitie, titlu, conditie care constituie sau da un anumit drept. ♦ Diferenta de valoare intre un turn si un nebun sau un cal la jocul de sah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualite, it. qualita].

CALITATE s. f. 1. sinteza laturilor si insusirilor esentiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor. 2. insusire (buna sau rea); caracteristica pozitiva. ◊ (log.) insusire a unei judecati predicative de a fi afirmativa sau negativa. 3. situatie, pozitie, titlu, conditie care constituie sau da un anumit drept. ◊ (sah) diferenta de valoare dintre un turn si un nebun sau un cal. (< fr. qualite, lat. qualitas)

SBURATORUL, revista literara, aparuta in doua serii (19 apr. 1919 – 22 dec. 1922 si mart. 1926 – mai/iunie 1927), la Bucuresti, sub conducerea lui E. Lovinescu. Apare (17 sept. 1921 – 22 dec. 1922) cu titlul „Sburatorul literar”. A promovat literatura modernista, impunand scriitori si critici de valoare: Ion Barbu, L. Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, T. Vianu s.a. In jurul ei s-a constituit cenaclul cu acelasi nume, a carei activitate (cu referiri si la revista) e consemnata de E. Lovinescu in „Agende literare” (1923-1943).

WARANT s. n. recipisa, titlu de proprietate asupra marfurilor, eliberat de antrepozitul in care acestea sunt depuse, servind ca hartie de valoare, transmisibila si negociabila, si la obtinerea de credit in conditii de gaj. (< fr., engl. warrant)

SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.

CALITATE s. 1. v. insusire. 2. insusire, natura. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. insusire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de pret.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mana. (Faina de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cadere, competenta, drept, indreptatire, (inv.) volnicie. (Nu am ~ sa ma pronunt.) 10. v. functie.

NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)

NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].

SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)