Rezultate din textul definițiilor
PERSECUTIE, persecutii, s. f. Urmarire nedreapta si perseverenta a cuiva, cu intentia de a-i provoca un rau, un neajuns; prigoana; (cu sens atenuat) nedreptate repetata cu insistenta; persecutare. ◊ Mania persecutiei = stare patologica manifestata prin ideea fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. – Din fr. persecution.

DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.

POPULAR, -A, populari, -e, adj. 1. Care apartine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcatuit din oameni din popor si lucreaza pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este facut pentru popor, creat pentru necesitatile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrari) Care poate fi inteles cu usurinta de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucura de simpatia, de consideratia opiniei publice; p. ext. cunoscut de toti. ♦ Care are o comportare prietenoasa, c******a, atenta fata de toata lumea. – Din fr. populaire.

MONDIAL, -A, mondiali, -e, adj. Care apartine lumii intregi, privitor la lumea intreaga; raspandit, cunoscut in toata lumea; care antreneaza si intereseaza lumea intreaga. ♦ La care participa intreaga lume (sau majoritatea tarilor). [Pr.: -di-al] – Din fr. mondial.

NAT s. m. (Pop.) Om, ins, individ. ◊ tot natul = fiecare, oricare; toata lumea. – Lat. natus.

TANAGRA s. f. Nume dat statuetelor de pamant ars care s-au gasit in necropolele de la Tanagra, in Grecia (iar mai tarziu in toata lumea greco-romana). – Din fr. tanagra.

TRAMBITA, trambitez, vb. I. 1. Intranz. A canta, a suna din trambita. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru sa fie cunoscut de toata lumea; a raspandi, a divulga; a bate toba. – Din trambita.

RASCUNOSCUT, -A, rascunoscuti, -te, adj. Cunoscut de toata lumea, foarte cunoscut; arhicunoscut, notoriu. – Ras- + cunoscut.

SUCIT2, -A, suciti, -te, adj. 1. Rasucit in jurul lui insusi sau in jurul a ceva printr-o miscare continua si in acelasi sens. ◊ Expr. Ca-i sucita, ca-nvartita, se spune cand cineva cauta sa se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului intoarsa intr-o parte. ♦ Scrantit, luxat. 3. Stramb, incovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) In forma de spirala. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poarta ca toata lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza ciudatenie. ♦ Care se opune bunului-simt; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

SMINTEALA s. 1. v. nebunie. 2. aiureala, ticneala, zapaceala, (fam. fig.) tacaneala. (~ lui a speriat pe toata lumea.)

A BUCIUMA bucium intranz. 1) A scoate sunete de bucium, sufland; a canta din bucium. 2) fig. fam. A aduce o informatie la cunostinta tuturor; a raspandi o stire la toata lumea; a trambita. [Sil. -ciu-ma] /<lat. bucinare

EXOTERIC ~ca (~ci, ~ce) (despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Care este destinat tuturor; pentru toata lumea; public. /<fr. exoterique, lat. exotericus

MAPAMOND ~uri n. Harta care reprezinta globul pamantesc pe o suprafata plana; planiglob; planisfera. ◊ Pe tot ~ul in toata lumea; peste tot; pe tot pamantul. /<it. mappamonde, ngr. mappamondo

MASA3 ~e f. Multime mare si compacta de oameni. ◊ De ~ pentru toata lumea; care cuprinde pe toti. ~e populare totalitate a claselor si categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse

RASCUNOSCUT ~ta (~ti, ~te) Care este cunoscut de toata lumea; foarte cu-noscut; arhicunoscut. /ras- + cunoscut

ROM2 ~i m. pop. Persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; tigan. /< tig. rom

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

TIGAN ~i m. 1) Persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; rom. ◊ A se muta ca ~ul cu satra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde ca ~ul cu scanteia (sau cu ciocanul) a se deprinde cu greutatile, cu nevoile. A se ineca ca ~ul la mal a suferi o nereusita tocmai la sfarsitul unei actiuni. tot ~ul isi lauda ciocanul se spune despre o persoana care se lauda (fara motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. Persoana bruneta. 3) peior. Persoana cu apucaturi urate. /<bulg. tiganin

TIGANCA ~anci f. Femeie care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada. [G.-D. tigancii; Pl. si tigance] /tigan + suf. ~ca

TURTA-DULCE s.f. 1. Prajitura din aluat crescut (cu praf de copt sau alta substanta chimica) facut din faina, miere si diverse mirodenii (scortisoara, nucsoara, cuisoare, anason, chiar si piper), uns cu sirop gros si copt la cuptor; fiecare tara are specialitati proprii, preparate mai ales de Craciun, numite foarte sugestiv: fr. pain depice, it. pane di spezie = „paine cu mirodenii”, germ. Pefferkuchen = „prajitura piperata”. 2. Produse comerciale realizate din turta dulce, sub forma de diverse figurine (stelute, inimioare, mos Craciun etc.), initial vandute la targurile germane de Craciun, exportate acum in toata lumea.

PERSECUTIE s.f. Urmarire a cuiva pentru a-i face un rau pe nedrept; prigoana, persecutare. ◊ Mania persecutiei = idee fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. [Var. persecutiune s.f. / cf. fr. persecution, lat. persecutio].

POLISINEL s.m. 1. (Lit.) Personaj caraghios din comedia bufa. ♦ Marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (Fig.) Persoana considerata in societate ca un bufon. ♦ Persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ◊ Secretul lui polisinel = secret cunoscut de toata lumea; ceea ce toata lumea stie, dar se tine secret. [Pl. -li, scris si polichinelle. / < fr. polichinelle, cf. it. Pulcinella – personaj din comedia italiana bufa].

VULGAR, -A adj. 1. Cunoscut de toata lumea; comun, obisnuit, curent. ◊ Logaritm vulgar = logaritm a carui baza este numarul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar, grosolan, trivial. ♦ (Despre limba) Vorbit de popor; popular. ◊ Limba latina vulgara = limba latina populara. 3. Lipsit de baza stiintifica; nestiintific. ◊ Materialism vulgar = curent filozofic aparut in Germania pe la jumatatea sec. XIX, care, in esenta, reduce intreaga realitate la materie, considerand si constiinta de natura materiala. // s.f. Denumire a limbii italiene, folosita mai ales in epoca medievala si medie. [< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire].

COMUN, -A I. adj. 1. care apartine mai multora sau tuturor; care intereseaza pe mai multi sau pe toti; obstesc. ◊ (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generala; substantiv ~ = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor ~ = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor ~ = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu ~ = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor ~ = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ a face cauza ~a cu cineva = a fi de partea cuiva. 2. obisnuit, normal, frecvent. ◊ loc ~ = idee, lucru stiut de toata lumea; banalitate. 3. mediocru, banal, de rand. II. s. n. ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ in ~ = laolalta, impreuna. ◊ a iesi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. (<fr. commun, lat. communis)

ELEMENTAR, -A adj. 1. Care constituie un element; de baza, esential. ♦ Care cuprinde primele notiuni sau principiile de baza ale unei discipline, ale unei arte etc. ◊ Invatamant elementar = prima treapta a invatamantului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline. 2. Simplu, usor; cunoscut de toata lumea. 3. Natural, apartinand naturii si fenomenelor ei. [Cf. fr. elementaire, lat. elementarius].

PLOINTE s.m. (Olt.) Timp ploios, abundenta de ploaie. Seceta bantuie producerea mult mai adesea decat plointele. Nimeni din judet nu se plange de plointe, dar de seceta se plange toata lumea. I. IONESCU, P. 238.

SPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stapinea sau administra un tinut. Cine va tine vraji, aceia sa sa de spanilor, sa nu sa vor lasa. SAVA, ASEZAMINTURILE. Din mila... spanului sacuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvoriia den toata lumea la Italiia, pentru sa fie in volniciia Italiei span, adeca nemis, cum dzic lesii slehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. Variante: ispan (AC, 344; PP, 3). Etimologie: magh. span, ispan. Cf. sleahtic.

porpleca s.f. (reg.) fata simpatizata de toata lumea pentru purtarile ei bune.

MONDIAL, -A adj. Care intereseaza, care priveste intreaga lume; raspandit, cunoscut in toata lumea. ♦ (si s.f.) (Competitie) la care participa (aproape) toate tarile. [Pron. -di-al. / < fr. mondial].

sovituros, sovituroasa, adj. (reg.) neastamparat, secaturos, care se leaga de toata lumea.

POPULAR, -A adj. 1. Referitor la popor, din popor, al poporului. 2. Aparut, creat in popor. 3. Destinat poporului; accesibil tuturor. 4. Apreciat, iubit de popor; (p. ext.) cunoscut de toata lumea. [Cf. lat. popularis, fr. populaire].

PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].

bine cunoscut (stiut bine) adv. + adj. (caz ~ de toata lumea)

UNANIM, -A adj. Acceptat, impartasit de toata lumea, de toti; general. ♦ (Despre adunari, colective) Care are aceeasi parere (in totalitatea membrilor sai). [< fr. unanime, cf. lat. unanimus < unus – unu, animus – suflet].

MONDIAL, -A adj. care se refera la intreaga lume; raspandit, cunoscut in toata lumea. ◊ (si s. n.) cu caracter international. (< fr. mondial)

PARIA1 s. m. inv. 1. (in India, la brahmani) om care nu face parte din nici o casta, lipsit de orice drepturi. 2. (fig.) om dispretuit de toata lumea, lipsit de drepturi. (< fr., it. paria)

PERSECUTIE s. f. persecutare. ♦ mania ~i = idee fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. (< fr. persecution, lat. persecutio)

POLICHINELLE POLISINEL/ s. m. 1. personaj caraghios din comedia bufa. ◊ marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (fig.) persoana considerata in societate ca un bufon. ◊ persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ♦ secretul lui ~ = secret cunoscut de toata lumea. (< fr. polichinelle)

PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)

VULGAR, -A I. adj. 1. cunoscut de toata lumea; comun, obisnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~a = limba latina populara. 4. lipsit de baza stiintifica; nestiintific. ♦ materialism ~ = curent filozofic aparut in Germania pe la jumatatea sec. XIX, care reduce intreaga realitate la materie, considerand si constiinta ca fiind de natura materiala. II. s. f. denumire a limbii italiene, in epoca medievala si medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris)

TANAGRA, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pamant ars, facute in Grecia antica (iar mai tarziu in toata lumea greco-romana). – Fr. tanagra.

se pron. refl. – Arata ca persoana care indeplineste o actiune este si aceea care o sufera. – Var. Munt. sa. Mr. se. Lat. se (REW 7761), conservat in toate limbile romanice. Ca si in sp. are si valoare de pron. nehotarit: se spune = fr. on dit; sade cum se sade = „sade ca toata lumea”.

ASHKENAZY, Vladimir (n. 1937), pianist si dirijor irlandez de origine rusa. Stabilit in Elvetia (din 1972). A sustinut concerte in toata lumea, distingindu-se prin tehnica si sensibilitatea interpretarii. Director al orchestrei Philarmonia (1981-1986) si la Royal Philharmonic din Londra.

ASTARTE, zeita suprema in mitologia feniciana, sotia lui Baal. Cultul ei a fost raspindit in toata lumea semitica. Imaginata ca o femeie tinara si frumoasa, era patroana dragostei si a razboiului, a vinatorii si a procreatiei.

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V Arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). Cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

alfabet n., pl. e (lat. alphabetum, vgr. alphabeton, compus din alpha, A, si bēta, B). totalitatea literelor unei limbi sau unor semne conventionale p. corespondenta secreta. – Alfabetu latin, de care se foloseste mai toata lumea culta, se deriva din cel grecesc, iar acesta are mai multe litere luate de la Fenicieni, care si ei, la rindu lor, au luat mai multe litere din ieroglife. – Vechi alfavita (dupa ngr.).

antrenez v. tr. (fr. entrainer. V. tren). Supun calu sau omu unui regim care sa-l prepare p. curse ori lupta. Fig. A porni, a insufleti: vorba lui antreneaza toata lumea. V. refl. Ma pornesc, ma aprind: copiii se antrenase [!] la joc.

1) anunt n., pl. uri (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunta. Lat. annuntius inseamna „anuntator”). Instiintare scrisa ori tiparita p. toata lumea: a publica un anunt in ziar.

TEREZA DIN CALCUTTA (Maica Tereza) (pe numele adevarat Agnes Gonxha Bojaxhiu) (1910-1997), calugarita albaneza, stabilita in India. A intemeiat, in 1948, la Calcutta „Misionarele caritatii”, ordin calugaresc dedicat ingrijirii persoanelor aflate in saracie extrema (mai ales leprosi, muribunzi etc.), azi raspandit in toata lumea, inclusiv in Romania. Premiul Nobel pentru pace (1979).

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

catolic, -a adj. (vgr. katholikos, universal, d. kata, peste, si olos, tot. V. olograf). Care tine de religiunea romana, de catolicizm: tara catolica. Maiestatea Sa Catolica, regele Spaniii. Subst. Care profeseaza religiunea catolica. Conform catolicizmului. – In toata lumea is 235,000,000 de catolici, dintre care 156,000,000 in Europa.

comedie f. (fr. comedie, d. lat. comoedia, care vine d. vgr. komodia, compus din komos, ospat, si ode, cintare, oda). Piesa teatrala vesela care reprezenta [!] si ridiculizeaza defectele, vitiile [!], starile sociale, institutiunile politice s.a. Teatru in care se joaca asta: a te duce la comedie. Fig. Lucru inscenat, inselaciune: i-au jucat comedia! Secret de comedie, secret pe care vrei sa-l ascunzi, desi toata lumea il stie. V. tragedie.

darabana f., pl. e (turc. daraban, bataie de toba; rut. pol. taraban, toba). Est. Scurt cilindru de metal acoperit de amindoua partile c’o pele foarte intinsa in care se bate cu doua bete ca sa rasune (toba mica) si care se intrebuinta in armata ca sa dea cadenta mersului (si azi inca pin sunetu ei se cheama cumparatorii la mezat). Fig. A bate darabana, a bate toba, a divulga la toata lumea. – Si bar- iar in sud tar-. V. buhai n., si timpana.

ALEKSANDROV, Grigori Vasilievici (1903-1983), regizor, scenarist si teoretician rus de film. Colaborator al lui Eisenstein. Clasic al comediei muzicale („Circul”, „toata lumea ride, cinta si danseaza”, „Volga-Volga”).

VILEAG s. n. (Pop.; in loc. adv. si expr.) (A da sau a scoate, a iesi etc.) in vileag = (a face sau a deveni cunoscut) in fata lumii, a tuturor, in public. – Din magh. vilag.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

MONISM s. n. Conceptie filosofica potrivit careia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice conceptie care explica printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.

TIPOTECA, tipoteci, s. f. Colectie a seturilor complete de caractere tipografice si litere (din toate scrierile lumii). – Tip[ografie] + suf. -teca.

COLT1 ~uri n. 1) Loc unde se intalnesc doua laturi sau doua muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei.~ul gurii fiecare din cele doua extremitati ale gurii unde se intalnesc buzele. ~ de paine bucata de la margine a unei paini; calcai. ~ de strada unghi format de doua strazi care se intretaie. 2) Parte a unei incaperi, unde se unesc doi pereti alaturati; ungher. ◊ A da din ~ in ~a face eforturi disperate pentru a scapa de ceva. 3) (in publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveste drept refugiu pentru cineva. ◊ ~ de tara loc retras. In (sau din) toate ~urile (lumii) in (sau din) toate partile; (de) pretutindeni. La ~ de tara si la mijloc de masa intr-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboada subtire in forma de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac

SOLIPSISM n. Conceptie filozofica conform careia singura realitate ar fi omul si constiinta lui, iar tot restul lumii exista numai in constiinta individului. /<fr. solipsisme

PANCOSMISM s.n. Doctrina filozofica dupa care lumea este tot ceea ce exista, negandu-se realitatea trancendenta. [< fr. pancosmisme, cf. gr. pastot, kosmos – univers].

FATALISM s.n. Conceptie filozofica idealista mistica, potrivit careia totul in lume si societate, intreaga desfasurare istorica a evenimentelor, a vietii, este predeterminata de soarta, de providenta, de forte supranaturale. [< fr. fatalisme, cf. lat. fatum – destin].

FATALISM s. n. conceptie filozofica sau religioasa potrivit careia totul in lume si in societate, intreaga desfasurare istorica a evenimentelor, a vietii este predeterminata de o forta implacabila. (< fr. fatalisme)

MONISM s. n. conceptie filozofica potrivit careia la baza tuturor fenomenelor lumii se afla un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist). (< fr. monisme)

PANCOSMISM s. n. doctrina filozofica potrivit careia lumea este tot ceea ce exista, negandu-se realitatea transcendenta. (< fr. pancosmisme)

UNIVERSALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplica fara nici o discriminare si in mod egal in toate statele. ◊ caracterul unei organizatii internationale de a fi deschisa tuturor statelor lumii care-i accepta statutul. (< fr. universalite, lat. universalitas)

UNIVERSAL, -A, universali, -e, adj. 1. Care apartine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot ce exista si este comun tuturor; care se refera la toate fiintele sau lucrurile luate in consideratie intr-un caz dat; general, obstesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Exista o unitate dialectica intre universal si particular. ◊ (Log.) Judecata universala = judecata care afirma (sau neaga) un predicat in legatura cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucura de o mare faima; vestit, ilustru, celebru. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii, bun pentru mai multe situatii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrina de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.

NOTORIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multa lume, stiut de toti; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

UNIVERSAL, -A adj. 1. Care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot si este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (Log.; despre judecati) Al carei predicat se refera la intreaga sfera a subiectului. ♦ (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii. // s.n. Mandrina de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis].

JUDECATA, judecati, s. f. 1. Facultatea (1) de a gandi logic; ratiune, inteligenta, gandire. ◊ Loc. adj. si adv. Cu judecata = cu bun-simt, cu tact; serios, temeinic. ♦ Parere, idee, socoteala. 2. Forma logica fundamentala exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3. Actiunea de a judeca (4); dezbatere judiciara; proces, judet (I, 3); solutie data intr-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecata = a judeca. ◊ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. in ori la) judecata = a intenta cuiva un proces, a chema in fata justitiei. (In unele religii) Judecata de apoi = judecata divina la care Dumnezeu va chema pe toti oamenii, la sfarsitul lumii, pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda vesnica). – Lat. judicata (pl. lui judicatum).

COSMOS n. 1) lume considerata ca un tot organizat; intreaga existenta; univers. 2) Spatiu extraterestru. /<gr. kosmos

NATURA ~i f. 1) lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

COSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar si armonios. ♦ lumea care ne inconjura, nemarginita in spatiu si in timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].

MONDIALISM s. n. conceptie cosmopolita care preco-nizeaza realizarea integrarii politice a tuturor tarilor si popoarelor lumii intr-o comunitate unica. (< fr. mondialisme)

ATMAN (cuv. indian) s. n. (In brahmanism) Sufletul individual identic cu sufletul lumii; principiul unificator pentru toate fiintele si lucrurile din lume, ca si pentru Universul ca tot; constiinta pura care depaseste suferinta existentiala.

BERBERIAN, Cathy (1928-1983), mezzosoprana americana de origine armeana. Excelenta interpreta de muzica contemporana. A cintat pe toate marile scene ale lumii. Activitate didactica si de compozitie.

CARRERAS, Jose (n. 1946), tenor spaniol. Se remarca prin dictia clara si sensul rafinat al liniei melodice in roluri din „Don Carlos”, „Nabucco”, „Manos Lescaut”, „Corsarul”, pe toate marile scene ale lumii (Carnegie Hall, Scala, Covent Garden etc.).

CELIBIDACHE, Sergiu (1912-1996, n. Roman), dirijor, compozitor si pedagog roman. Prof. univ. la Mainz. Stabilit in Franta. Interpretari vadind respectul pentru sensul profund al operei; promotor al fenomenologiei muzicale. Simfonii, un concert pentru pian. A dirijat pe toate marile scene ale lumii; director al mai multor orchestre de prestigiu (Berlin, 1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) si Munchen (din 1979). Consecvent principiilor sale teoretice, refuza inregistrarile de studio si comercializarea lor pe discuri.

SANLUCAR (SANLUCAR DE BARRAMEDA), oras-port in SV Spaniei (Andaluzia), la varsarea fl. Guadalquivir in G. Cadiz, la 29 km NV de orasul Cadiz; 60,2 mii loc. (2001). Biserica (din sec. 14), Palatul ducilor de Medina Sidonia. Intensa activitate portuara in Ev. med. In 1498 din acest port a plecat Cristofor Columb in cea de-a treia calatorie spre lumea Noua, iar in 1519, tot de aici, Fernando de Magellan si-a inceput expeditia sa in jurul lumii.

A TRAMBITA ~ez 1. intranz. 1) A sufla in trambita, scotand sunete; a canta din trambita. 2) fig. fam. A aduce o informatie la cunostinta tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (stiri) A face cunoscut lumii intregi; a raspandi la toti. /Din trambita

cozmopolit, -a s. si adj. (vgr. kosmopolites, d. kosmos, lume, si polites, cetatean). Cetatean al lumii intregi, ca si cum toate tarile ar fi tara ta. Care n´are patrie fixa si se muta de colo colo. Compus din multe natiuni: in orasele mari e multa populatiune cozmopolita.

WELTANSCHAUUNG s.n. Ansamblu de cunostinte despre gandirea, sentimentele, vointa si comportamentul omului, despre experienta; imaginea despre lume si existenta umana ca un tot unitar. [Pr. velt-an-sa-] (din germ. Weltanschauung)

CONCEPTIE, conceptii, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de pareri, de idei cu privire la probleme filozofice, stiintifice, tehnice, literare etc. ◊ Conceptie despre lume = ansamblu de reprezentari si de idei despre lumea inconjuratoare, care tinde sa imbratiseze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gandirea, omul si locul omului in lume etc. intr-o interpretare unitara. 2. Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, in urma fecundarii ovulului de catre s**********d; procreare, zamislire (a unui copil). [Var.: conceptiune s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.

NElume f. (negativ de la lume): Ca ~ea a) nu ca toti oamenii; b) cum nu se cade; anapoda. /ne- + lume

GENERAL2-A I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare numar de persoane, fiinte sau obiecte dintr-o anumita categorie. ◊ care priveste pe toti, la care ia parte multa lume. 2. universal. ◊ care priveste, se ocupa de ceva in linii mari, in ceea ce are esential. ◊ (despre notiuni) care rezulta dintr-o generalizare. 3. care are loc, exista pe o mare intindere. 4. (despre functii, grade etc.) de rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, intreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnand unitatea trasaturilor fundamentale, esentiale ale unei clase de obiecte si procese, care se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. (< fr. general, lat. generalis)

WELTANSCHAUUNG [VELT-AN-SA-] s. n. ansamblu de cunostinte despre gandirea, sentimentele, vointa si comportamentul omului, despre exprienta; imaginea despre lume si existenta umana ca un tot unitar. (< germ. Weltanschauung)

BAEDEKER, Karl (1801-1859), librar si scriitor german. Cunoscut prin colectia de ghiduri de calatorie initiata la Koblenz, in 1829. Fiul sau, Friedrich (1843-1925), i-a continuat opera la Leipzig. Primul itinerar descris a fost Mainz-Koln. Treptat, ghidurile au descris toate tarile Europei si, apoi, ale lumii.

HERACLIT din Efes (c. 540 -c. 475 i. Hr.), filozof presocratic grec. Reprezentant la Scolii ionice. Considerand ca principiul fundamental a tot ce exista este „focul”, pentru H. lumea se afla intr-o continua schimbare ce are loc potrivit logos-ului, inteles ca divinitate, iar conflictul contrariilor face mereu posibila recompunerea unitatii fundamentale. Ideile lui au influentat filozofia secolelor urmatoare: teoria despre logos avea sa fie reluata de stoici, de alexandrini si de crestini, iar Hegel a preluat idea eternei deveniri. Din opera sa s-au pastrat doar fragmente.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) cand apare un adevarat geniu in lume, poti sa-l recunosti dupa acest semn: toti ignorantii se unesc impotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

Elpis, la greci, zeita Sperantei, identificata cu Spes din mitologia romana. Cind Pandora a desfacut cutia in care erau inchise toate relele si le-a dat drumul in lume, speranta singura, uitata la fund, le-a ramas muritorilor.

ORICAT pron., adj., adv., conj. 1. pron. orisicat, (inv.) oarecat. (Cat zahar vrei? – ~!) 2. adj. orisicat. (~ lume ar fi ...) 3. adv. orisicat. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi!) 4. conj. cat. (~ ai vrea, dar nu poti.)

ENERGETISM s.n. Conceptie idealista de la sfarsitul sec. XIX, formulata de chimistul si filozoful german W. Ostwald, care rupe miscarea si energia de materie si interpreteaza toate fenomenele ca manifestari ale unei energii fundamentale, substanta lumii, lipsita de baza materiala. [< fr. energetisme].

CONCRETISM s. n. 1. caracter concret. ◊ tendinta in demersul ideativ si in comportament de a lega totul la nivelul perceptiv. 2. conceptie potrivit careia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism. (< concret + -ism)

BOGOMILISM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrina crestina eretica de esenta maniheista bazata pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creeaza lumea spirituala vesnica si nevazuta) si raului (Satan, care creeaza lumea vizibila: pamint, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din doua forte antagonice: trupul stapinit de Satan, si sufletul, stapinit de Dumnezeu. Influentata de gnosticism si de pavlicieni, a influentat la rindul sau, pe catari. Potrivit unei traditii promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat intre 927 si 950 in Bulgaria. Larg raspindita in Pen. Balcanica in sec. 10-14 (pina in sec. 17 ca secta). Ideile b. si-ai gasit ecou si in miturile cosmogonice romanesti.

UNIVERS, universuri, s. n. 1. lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si spatiu, infinit de variata in ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul pamantesc; parte populata a globului pamantesc (impreuna cu tot ce se afla pe el); locuitorii globului pamantesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediata in care traieste cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.

PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.

TEODICEE f. Doctrina filozofico-religioasa conform careia lumea este o creatie perfecta a divinitatii, iar raul are cu totul o alta origine decat cea divina si existenta lui nu poate pune la indoiala bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. theodicee

PESIMISM s. n. 1. predispozitie de a vedea totul intr-o lumina sumbra, deprimanta. 2. conceptie filozofica potrivit careia in lume predomina raul, suferinta, absurdul. (< fr. pessimisme)

TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DESMONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine in cea mai buna dintre lumile posibile – Teza deista apologetica, enuntata de Leibniz in „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a rastalmacit-o ironic in „Candide”.

A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma.Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare.A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire

MONADA s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibila materiala sau spirituala din care ar fi alcatuita lumea; (la Leibniz) substanta spirituala independenta, care poseda automiscare si care oglindeste tot ceea ce exista in univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)

aparenta f., pl. e (lat. apparentia, fr. apparence). Infatisare, calitatea de a fi aparent (distins): om cu aparenta, om fara aparenta. Infatisare falsa, parere, irealitate: toate acestea-s numai aparente. A salva aparentele, a acoperi fata de lume ceia ce nu vrei sa apara. In aparenta, dupa cum se pare, dupa infatisare: lucru usor in aparenta, dar greu in realitate.

REAL adj., s., adv. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv. (lumea ~.) 2. s. v. adevar. 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~.) 4. adj. v. adevarat. 5. adv. aievea. (tot ce ti-a spus este ~.) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. efectiv, incontestabil, indiscu-tabil. (A adus servicii ~.)

EGOCENTRISM n. 1) Atitudine care pune interesele si sentimentele personale mai presus de toate. 2) Conceptie filozofica si etica care considera individualul, „eul” ca centru al intregii lumi. [Sil. -cen-trism] /<fr. egocentrisme

UNIVERSAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de univers; propriu universului. Gravitatie ~a. 2) Care caracterizeaza lumea intreaga; caracteristic pentru intreg globul pamantesc. Istorie ~a. 3) Care are cunostinte din toate domeniile; cu cultura vasta; enciclopedic. 4) Care se refera la o totalitate de obiecte sau fiinte; caracteristic pentru o anumita clasa de obiecte sau fiinte. Remediu ~. Principiu ~. 5) (despre masini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operatii; bun pentru executarea mai multor operatii. /<fr. universal, lat. universalis

OWENISM O-UE-/ s. n. doctrina sociala utopista care, criticand societatea capitalista in numele „ratiunii”, preconiza crearea unei „lumi noi”, intemeiata pe proprietatea obsteasca si menita sa asigure dezvoltarea armonioasa a tuturor membrilor ei. (< fr. owenisme)

Hecate, divinitate misterioasa, identificata adeseori cu Artemis. Era fiica lui Perses si a Asteriei. La inceput, Hecate era considerata drept o divinitate binevoitoare, care impartea oamenilor felurite binefaceri: prosperitate, victorie, succese etc. Mai tirziu ea trece drept o divinitate care cirmuieste lumea subpaminteana si, in aceasta calitate, este protectoarea vrajilor, a descintecelor si a tuturor manifestarilor legate de magie. Statuia ei, infatisind o femeie cu trei capete, se afla la toate raspintiile drumurilor – locuri socotite prin excelenta potrivite pentru magie – fapt pentru care era denumita si Trivia.

COSMOPOLITISM s. n. 1. Conceptie din epoca sclavagismului grec si roman, care promova ideea „cetateniei universale”. ♦ Conceptie potrivit careia patria e lumea intreaga, iar omul, cetatean al ei. 2. (Iesit din uz) Admiratie manifestata fata de tot ce era strain. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 2) rus. kozmopolitizm.

INTELECTUALISM n. 1) Conceptie filozofica bazata pe ideea ca lumea poate fi cunoscuta numai cu ajutorul intelectului. 2) Tendinta in psihologie de a reduce toate procesele afective la cele intelectuale. /<fr. intellectualisme

KASPAROV, Garri Kimovici (pe numele adevarat Harry Weinstein) (n. 1963), sahist rus originar din Azerbaidjan. Mare maestru international (din 1980). In 1985 a devenit cel mai tanar campion al lumii (dupa meciul cu A. Karpov). Considerat unul dintre cei mai mari jucatori din toate timpurile, a promovat un stil de joc ofensiv, bazat pe surpriza si inventivitate. Laureat al Premiului Oscar pentru sah (1982, 1983, 1985-1990).

FIRE ~i f. 1) lume materiala; natura inconjuratoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natura. 3) Judecata sanatoasa; cuget. ◊ In toata ~ea a) matur; b) cu mintea sanatoasa. [G.-D. firii] /v. a fi

INGROPA, ingrop, vb. I. I. Tranz. A baga un mort in groapa (respectand un anumit ceremonial); a inmormanta, a inhuma, a astruca. II. Tranz. si refl. 1. A (se) baga in pamant, a (se) acoperi cu pamant. ♦ Tranz. A musuroi o planta. 2. Fig. A (se) cufunda in ceva sau undeva astfel incat sa fie acoperit din toate partile; a (se) infunda. ♦ Refl. A se instala intr-un loc retras, intrerupand legaturile obisnuite cu lumea; a se inmormanta. – In + groapa.

PESIMISM s. n. Atitudine a omului care priveste cu neincredere viata si pe semenii sai si care considera ca toate situatiile au un deznodamant fatal; conceptie filozofica, opusa optimismului, potrivit careia raul, iluzia, suferinta predomina in lume si nu pot fi inlaturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristete, de amaraciune si de neliniste; stare sufleteasca de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.

INTEGRARE s. f. 1. actiunea de a (se) integra; integratie. ◊ reuniune a mai multor parti intr-un singur tot. ◊ fuzionare a unor intreprinderi economice. ♦ ~ economica = proces de intensificare a interdependentelor economice dintre diferite state ale lumii. 2. (mat.) determinarea integralei unei functii sau a solutiei unei ecuatii diferentiale. 3. capacitate a sistemului nervos de a realiza interactiunea intre diferite parti ale organismului, ca si intre acesta si mediul ambiant. (< integra)

CAT1 adv. 1) (exprima ideea de cantitate nedeterminata sau ideea de superlativ) Foarte mult; in masura mare; mult de tot. 2): ~ colea nu departe; in apropiere. ~ colo foarte departe. ~ de ~ macar putin; macar un pic. ~ de colo de departe. ~ (e) lumea (si pamantul) niciodata. /<lat. quantus

SFANT2 sfinti m. 1) (la crestini) Persoana care si-a consacrat viata apararii religiei si care dupa moarte este considerata facatoare de minuni. ◊ La ~ul asteapta niciodata. Parca i-a iesit un ~ din gura se spune despre cineva care a enuntat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte cuminte. A se ruga la toti sfintii a) a se adresa cu rugaminti tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art. Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ◊ Ferit-a ~ul in nici un caz. /<sl. sventu

MULTIME, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ Multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.

ROST s. 1. v. semnificatie. 2. justificare. 3. ratiune, socoteala. (Are si aceasta un ~.) 4. socoteala, (inv. si reg.) sart. (Toate au ~ul lor.) 5. v. randuiala. 6. randuiala, (pop.) seama, (prin Transilv.) agod. (Stie ~ul nuntii.) 7. v. socoteala. 8. v. situatie. 9. ordine, organizare, randuiala. (~ul lumii nu se schimba cu pamflete.) 10. v. menire. 11. v. scop.

latin (latina), adj. – Locuitor din Latium. Lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s. m. (strain; eretic), din mag. latin, sb. latin si al lui latina, s. f. (strainatate; lume straina), cf. REW 4927. – Der. latinesc (var. inv. latinesc, letinesc), adj. (latin); latineste, adv. (in latina); latinie (var. latinie), s. f. (inv., latina), toate din sec. XVII; latinism, s. n.; latinist, s. m.; latinitate, s. f.; latiniza, vb. (a romaniza, a face latin), toate din sec. XIX.

INTERNATIONAL, -A I. adj. 1. care se petrece intre natiuni. ◊ referitor la raporturile dintre natiuni. 2. care priveste toate natiunile; de importanta mondiala. II. s. m. f. participant la jocurile sportive internationale. III. s. f. 1. asociatie a partidelor si a organizatiilor clasei muncitoare din lumea intreaga. 2. competitie sportiva internationala. (< fr. international)

lume s. 1. v. univers. 2. sistem planetar, sistem solar. 3. glob, pamant, (rar) mapamond. (A facut inconjurul ~ii.) 4. v. natura. 5. oameni (pl.). (Era multa ~ acolo.) 6. v. omenire. 7. (fig.) suflare. (toata ~ dormea.) 8. v. societate.

SEMNAL s.n. 1. Semn conventional folosit pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ♦ Semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicatie periodica, intocmit inainte de difuzare. ♦ Sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) tot ceea ce anunta, determina sau serveste ca impuls la incetarea unei actiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indica un fenomen sau un obiect din lumea inconjuratoare si care, cu ajutorul scoartei cerebrale, face organismul sa actioneze intr-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, dupa semn].

RABELAIS [rable], Francois (1494-1553), scriitor si umanist francez. Calugar benedictin si medic. Reprezentant al Renasterii franceze. Biografia sa este putin cunoscuta. Opera sa capitala, romanele fantastice si burlesti cu personaje inconfundabile, „Gargantua” si „Pantagruel”, reprezinta o satira indrazneata la adresa scolasticii, a bigotismului si ignorantei monahale, a absurditatii razboaielor, a abuzurilor feudale. Ea exprima in acelasi timp increderea autorului in esenta umana, in stiinta, in viata libera si naturala, intr-o educatie care dezvolta in mod egal facultatile intelectuale si cele fizice. Spirit erudit, excelent povestitor si cunoscator al limbii, R. se distinge prin bogatia expresiei, gustul pentru concret si pitoresc, umorul suculent, de sursa populara, precum si prin fantezia debordanta si capacitatea de a cultiva toate formele comicului, de la ironie la grotesc. Opera sa il situeaza printre marii creatori ai literaturii universale, ea avand o covarsitoare influenta asupra marilor scriitori satirici si umoristi ai lumii.

OM s. 1. v. persoana. 2. fiinta, persoana. (~ iubit.) 3. (fig.) inima. (I-a fermecat pe toti ~.) 4. cap, individ, ins, persoana, (fig.) caciula. (Cate 5 000 de lei de ~.) 5. om de serviciu v. servitor. 6. om de afaceri = (englezism) businessman; om de litere v. scriitor; om de stiinta v. cercetator; om politic v. politician. 7. (la pl.) v. lume. 8. muritor, pamantean. (Graia: fericit ~!) 9. barbat. (Femei si oameni.)

MEDIU1 s. n. 1. natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afecteaza viata si dezvoltarea organismelor. ◊ orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ♦ ~ de cultura = solutie nutritiva sterilizata, pentru inmultirea microbilor in laborator. 2. substanta care poate fi strabatura de un fluid. 3. societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 4. (in forma medium) cel care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. (< lat. medium)

CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea; alalalt, aialalta. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta. 2. (La pl.) toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Ceilalti oaspeti. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprima o diviziune a timpului) imediat urmator altuia. lumea cealalta. (Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. Celorlalti, celorlalte.Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= allalt).

CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta, printre desisuri marunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Nici macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni (CREANGA). ♦ (Adjectival, determinand cuvinte care exprima o diviziune a timpului) Imediat urmator altuia. lumea cealalta. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalti, celorlalte.Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.

REALISM s. n. 1. curent in filozofia scolastica care sustinea ca notiunile generale ar avea o existenta reala, obiectiva, precedand existenta lucrurilor individuale. ◊ conceptie care recunoaste ca lumea este o realitate independenta de subiectul cunoscator. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporana care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun intre subiect si obiect „datul” sau „esentele”, ajungand la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vietii cotidiene, convingerea izvorata din practica vietii, potrivit careia lucrurile exista independent de constiinta omeneasca si se reflecta in ea. 2. curent in arta si literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice; orientare, tendinta generala a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care tine seama de realitate, simt al realitatii. (< fr. realisme)

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit1, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).

Diomedes 1. Fiul zeului Ares si rege al Thraciei, vestit pentru faptul ca-si hranea caii cu carne omeneasca. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. si Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la razboiul impotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus si al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expeditia epigonilor impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus). In ciclul troian el este prietenul si tovarasul nedespartit al lui Odysseus, pe care-l insoteste in toate misiunile mai grele (interventia facuta de Odysseus pe linga Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca sa-l caute pe Philoctetes ranit etc.). Diomedes este un luptator curajos, care seamana moartea in rindul troienilor. O raneste in lupta si pe Aphrodite, fapta care-i atrage minia zeitei. Dupa terminarea razboiului, Diomedes se intoarce acasa dar, fiindca acolo afla de infidelitatea sotiei lui, Aegiale, paraseste meleagurile natale si o porneste din nou prin lume. Poposeste pe tarmurile Italiei si se stabileste la curtea regelui Daunus. Dupa o versiune s-ar fi casatorit chiar cu fiica regelui si ar fi trait acolo pina la adinci batrineti.

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)