Rezultate din textul definițiilor
PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].

PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)

PANROMANIC, -A, panromanici, -ce, adj. Care apartine (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic.

PANSLAV, -A, panslavi, -e, adj. Care apartine (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave.

PANSLAVISM s. n. Curent politic aparut in sec. XIX, care urmarea unirea intr-un singur stat a tuturor popoarelor slave. – Din fr. panslavisme.

PANROMANIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de toate popoarele si limbile romanice; propriu tuturor popoarelor si limbilor romanice. Fenomen ~. /pan- + ramanic

tot4 toata (toti, toate) pron. nehot. Intreg ansamblul; din care nu lipseste nimic. ~ poporul.Toate ca toate cele de pana acum mai pot fi tolerate. Inainte de toate in primul rand; pe primul plan. Cu toate ca macar ca; desi. Cu ~ul a) in total; b) in intregime; complet. De ~ a) in intregime; cu desavarsire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; impreuna cu. Asta-i (sau atata-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus

PANISLAMISM s.n. Conceptie politica-religioasa, larg raspandita la sfarsitul sec. XIX, care propovaduia unirea tuturor popoarelor de religie musulmana. [< fr. panislamisme].

PANROMANIC, -A adj. Referitor la toate popoarele romanice sau neolatine. [Cf. germ. panromanisch].

ARABISM s. n. 1. cuvant, expresie proprii limbilor arabe. 2. particularitate a civilizatiei arabe. 3. doctrina politica ce tinde catre unirea tuturor popoarelor arabe. (< fr. arabisme)

PANISLAMISM s. n. doctrina politico-religioasa care preconizeaza unirea tuturor popoarelor de religie islamica. (< fr. panislamisme)

PANROMANIC, -A adj. referitor la toate popoarele romanice. (< germ. panromanisch)

PANSLAVISM s. n. curent politic, in Rusia, care preconiza unirea tuturor popoarelor slave intr-un singur stat. (< fr. panslavisme)

an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. ano). Timpu cit se invirteste pamintu in prejuru soarelui. A fi de atitia ani, a avea cutare etate. A fi mare sau mic de ani, a fi mare sau mic in etate. An adv. Anu trecut, acu un an: asa a fost si an. La anu, la anu viitor, (si iron.) nici-odata: ai sa capeti la anu! An tart, acu doi ani in urma. An cu an sau (mai rar) an de an, in fie-care an pe rind: datoria a crescut an cu an. – Anu crestinesc incepe la 1 Ianuariu si are 12 luni de cite 30 si 31 de zile, afara de Februariu, care are 28, iar din 4 in 4 ani 29. Anu turcesc are 12 luni lunare de cite 29 si 30 de zile. Epoca inceputului anului a variat la toate popoarele; Egiptenii, Haldeii, Persii s. a. incepeau anu la echinoctiu de toamna (21 Septembre), alte popoare la solstitiu de iarna, altele la cel de vara. La Franceji, la suirea lui Carol IX, incepea la Paste. Un edict al acestuia, la 1564, ordona sa inceapa la 1 Ianuariu, data pur civila. Anu financiar sau bugetar incepe la 1 April, cel scolar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.

apelativ, -a adj. (lat. appellativus). Gram. Nume apelativ (mai des nume comun), care convine intregii specii, ca om, arbore. General: „Scit” era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade din nordu si estu Europei.

POPULAR, -A, populari, -e, adj. 1. Care apartine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcatuit din oameni din popor si lucreaza pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este facut pentru popor, creat pentru necesitatile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrari) Care poate fi inteles cu usurinta de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucura de simpatia, de consideratia opiniei publice; p. ext. cunoscut de toti. ♦ Care are o comportare prietenoasa, c******a, atenta fata de toata lumea. – Din fr. populaire.

PANDEME s.f.pl. (Ant.) Sarbatori in timpul carora se serveau mese publice. [< fr. pandemes, cf. gr. pastot, demospopor].

PANDEMIE s.f. Boala care ataca aproape toata populatia unei regiuni, a unei tari etc. [Gen. -iei. / < fr. pandemie, cf. gr. pantot, demospopor].

POPULAR, -A adj. 1. Referitor la popor, din popor, al poporului. 2. Aparut, creat in popor. 3. Destinat poporului; accesibil tuturor. 4. Apreciat, iubit de popor; (p. ext.) cunoscut de toata lumea. [Cf. lat. popularis, fr. populaire].

SINCRONISM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemanatoare de a se desfasura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea inregistrarilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie sustinuta de Eugen Lovinescu, potrivit careia, in epoca moderna, cultura (si toate institutiile) unui popor se dezvolta, prin imitatie si adaptare, in stransa interdependenta cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme].

MONDIALISM s. n. conceptie cosmopolita care preco-nizeaza realizarea integrarii politice a tuturor tarilor si popoarelor lumii intr-o comunitate unica. (< fr. mondialisme)

SINCRONISM s. n. 1. proprietate a unor fenomene periodice asemanatoare de a se desfasura simultan; stare a ceea ce este sincron. ◊ (cinem.) concordanta intr-un film intre inregistrarile sonore si cele ale imaginilor. 2. principiu derivat din teoria „imitatiei” a lui Gabriel Tarde, sustinut de Eugen Lovinescu, potrivit caruia, in epoca moderna, cultura (si toate institutiile) unui popor se dezvolta, prin imitatie si adaptare, in stransa interdependenta cu celelalte culturi. (< fr. synchronisme)

PATRONIMIC ~ce adj. si substantival 1): Nume ~ nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

ANTIIMPERIALISM s. n. miscare sociala impotriva politicii imperialiste de forta si dictat, a tuturor formelor de exploatare si dominatie a popoarelor. (< fr. anti-imperialisme)

XENOFOB, -A adj., s.m. si f. (Cel) care uraste persoanele sau popoarele de alta nationalitate, care este dusman a tot ceea ce este strain. [< fr. xenophobe, cf. gr. xenos – strain, phobos – ura].

PATRONIMIC, patronimice, adj. (In sintagma) Nume patronimic (si substantivat, n.) = a) nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii si format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.

DEMOCRATIE s. f. forma de organizare politica a societatii care proclama principiul detinerii puterii de catre popor. ◊ ~ sclavagista = tip de democratie in care puterea era exercitata de stapanii de sclavi; ~ burgheza = forma specifica oranduirii capitaliste, prin care se incearca sa se asigure libertatea si egalitatea generala a cetatenilor in fata legilor; ~ populara = forma de democratie aparuta intr-o serie de tari din Europa si Asia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in care puterea apartine clasei muncitoare in alianta cu taranimea si alte categorii de oameni ai muncii; ~ interna de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit caruia toti membrii sai ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului si de viata interna de partid; ~ economica = democratie care presupune participarea sistematica directa sau prin reprezentanti (inclusiv manageri), liber si expres alesi ai poporului, la conducerea si realizarea procesului de productie, repartitie si schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. democratie, gr. demokratia)

CORPUS (cuv. lat.) s. n. Culegere sau colectie de texte, inscriptii, legi (ex. Corpus iuris civilis). ◊ C. de folclor = colectie sistematica a creatiei populare: subiecte, versiuni, si variante, ale tuturor speciilor si genurilor inregistrate de pe intreg spatiul geografic populat de un popor, cuprinzind inregistrarile folclorice efectuate in timpuri diferite.

OPINCA ~ci f. 1) Obiect de incaltaminte purtat in trecut de tarani, confectionat dintr-o bucata dreptunghiulara de piele, stransa pe picior si fixata cu nojita. ◊ Pe unde si-a spart d****l ~cile a) foarte departe; b) in locuri necunoscute. Fiecare stie unde-l strange ~ca fiecare stie mai bine decat altii nevoile si neajunsurile sale. A calca (pe cineva) pe ~ a jigni pe cineva; a leza demnitatea cuiva. 2) la sing. fig. inv. totalitate a taranilor; taranime. ◊ De la vladica pana la ~ toti, indiferent de provenienta sociala. A fi din ~ a se trage din tarani, din popor. /<bulg. opinka, opinak

PANTEON s.n. 1. Templu inchinat tuturor zeilor la greci si la romani; (p. ext.) totalitatea divinitatilor unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. Monument consacrat amintirii oamenilor ilustri, unde se depun ramasitele lor pamantesti; (p. ext.) totalitatea oamenilor ilustri ai unui popor, ai unei tari. [Pron. -te-on, pl. -nuri. / < fr. pantheon, lat., gr. pantheon < pastot, theos – zeu].

SUVERAN, -A, suverani -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea suprema. ♦ Fig. Absolut, fara margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucura de suveranitate. 2. S. m. si f. Conducator al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoana sau colectivitate libera sa dispuna de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V Arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). Cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

AUTOCRATIE, (2) autocratii, s. f. 1. Forma de guvernare in care toate puterile statului sunt concentrate in mana unei singure persoane, care exercita o putere absoluta, despotica, nesocotind interesele si vointa poporului. 2. Stat care are forma de guvernare descrisa mai sus. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autocratie (< gr.).

NEAMUL ROMANESC, ziar editat la Bucuresti (1906-1940, cu unele intreruperi) de N. Iorga. A militat pentru desavarsirea unitatii politice a poporului roman; in ultimii ani a avut o pronuntata atitudine antifascista. Ziarul a editat si un supliment, „Neamul romanesc literar”, condus tot de N. Iorga, care a aparut la Valenii de Munte, in doua serii (1908-1912 si 1925-1926). Printre colaboratori: G. Topirceanu, A. Cotrus, Elena Farago, V. Bogrea, I. Cioranescu, I.E. Toroutiu, N. Cartojan.

VULGAR, -A adj. 1. Cunoscut de toata lumea; comun, obisnuit, curent. ◊ Logaritm vulgar = logaritm a carui baza este numarul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar, grosolan, trivial. ♦ (Despre limba) Vorbit de popor; popular. ◊ Limba latina vulgara = limba latina populara. 3. Lipsit de baza stiintifica; nestiintific. ◊ Materialism vulgar = curent filozofic aparut in Germania pe la jumatatea sec. XIX, care, in esenta, reduce intreaga realitate la materie, considerand si constiinta de natura materiala. // s.f. Denumire a limbii italiene, folosita mai ales in epoca medievala si medie. [< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire].

CLAN (‹ fr., engl.) s. n. 1. Grup de familii inrudite la popoarele celtice; p. ext. comunitatea umana din comuna primitiva, compusa din indivizi uniti prin legaturi de rudenie si de limba; ginta, trib. ◊ (SOCIOL.) C. totemic = trib primitiv intemeiat pe apartenenta tuturor membrilor la acelasi totem. 2. (MAT.) Multime K nevida de parti ale unei multimi E, cu proprietatea ca oricare ar fi doua multimi din K reuniunea si diferenta lor apartin lui K. ◊ C. borelian = c. K avind proprietatea ca reuniunea unui numar infinit de multimi din K apartine lui K; corp borelian. 3. (Peior.) Clica.

POPULAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de popor; propriu poporului. Vointa ~a. Manifestare ~a. ◊ Front ~ organizatie care intruneste fortele progresiste ale poporului. 2) Care apartine poporului; creat de popor; provenit din popor. Traditii ~e. Balada ~a. 3) Care este destinat poporului; facut pentru popor. Biblioteca ~a. Reprezentatie ~a. 4) Care se bucura de popularitate; care place unui mare numar de oameni. Interpret ~. 5) (despre limba, stilul lucrarilor, prelegerilor etc.) Care poate fi inteles cu usurinta de toti; simplu. /<fr. populaire

DEMOCRATIE ~i f. 1) Forma de organizare si de conducere politica a societatii, care proclama suveranitatea poporului. 2) Forma de guvernare a statului, bazata pe separatia puterilor si pe votul universal. 3) Stat caruia ii este proprie o astfel de organizare. 4) Metoda de conducere a unui colectiv, care asigura participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democratia; G.-D. democratiei; Sil. -ti-e] /<fr. demo-cratie

PANTEON s. n. 1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci si la romani. ◊ totalitatea divinitatilor unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. cladire monumentala consacrata amintirii oamenilor ilustri, unde se depun ramasitele lor pamantesti. ◊ (fig.) galeria oamenilor ilustri ai unui popor. (< fr. pantheon, lat. Pantheon, gr. Pantheion)

PROZA f. 1) (in opozitie cu poezie) Creatie literara artistica realizata intr-un limbaj expresiv, dar nesupus regulilor de versificatie. 2) totalitate a creatiilor literare de acest fel (ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei epoci). ~a lui I. Druta. ~a secolului XIX. 3) Mod de exprimare caracteristic pentru acest gen de creatie. 4) fig. Fapt care este obisnuit, cotidian. ◊ ~a vietii ansamblul preocuparilor si grijilor banale din viata de toate zilele. /<fr. prose, lat. prosa

guverna (guvernez, guvernat), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner.Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (inv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernamint, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernanta, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr.

INTERNATIONALISM s.n. Solidaritate, cooperare intre natiuni, popoare, tari egale in drepturi, pe baza unor interese si vederi comune, in scopul sprijinului reciproc al dezvoltarii relatiilor politice si economice, al progresului si pacii. ◊ (In ideologia marxista) Internationalism proletar = principiu fundamental care exprima unitatea si solidaritatea de clasa, internationala a oamenilor muncii din toate tarile in lupta impotriva exploatarii si asupririi. [Pron. -ti-o-. / Cf. fr. internationalisme].

HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat in Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta in arderea integrala a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari parti a populatiei evreiesti (c. 6 mil.) din Europa (in Germania, precum si in terit. ocupate vremelnic in timpul celui de-al doilea razboi mondial) de catre nazisti si aliatii lor. In prezent, se foloseste tot mai frecvent, termenul de shoah (in ebraica „nimicire, distrugere”). ♦ (In prezent) Ucidere in masa datorata unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului inconjurator sau h. atomic, prin consecintele nefaste ale unui razboi nuclear).

MESAJ s. n. 1. informatie, comunicare; stire, veste. ◊ comunicare telefonica la biroul postal, care este transmisa destinatarului pe cale postala. 2. comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ◊ forma de comunicare larg uzitata la nivelul sefilor de state si de guverne, prin care se exprima puncte de vedere sau propuneri privind solutionarea unor probleme importante si de actualitate ale relatiilor internationale. 3. incarcatura de idei si de sentimente, de semnificatii si de atitudini a unei opere de arta. 4. ~ genetic = cantitatea de informatii din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism. 5. (cib.) lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. (< fr. message)

MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)