Rezultate din textul definițiilor
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.
talícă, talíci, s.f. (înv.) trăsură ușoară și elegantă cu un cal.
CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr. cabriolet)
CARIÓLĂ s. f. trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. (< fr. carriole, it. carriola)
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
BREC1, brecuri, s. n. trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break.
CARIÓLĂ, cariole, s. f. trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola.
COCÍE, cocii, s. f. (Înv. și reg.) trăsură (ușoară). ♦ Căruță. [Acc. și: cócie] – Din scr. kočija, magh. kocsi.
SULKY subst. trăsură ușoară, pe două roți, utilizată în cursele de trap. [Pr.: sálchi]. – Cuv. engl.
BIHÚNCĂ ~ci f. înv. trăsură ușoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki
BREC ~uri n. înv. trăsură ușoară, de obicei descoperită, prevăzută cu două banchete lungi laterale, folosită pentru transportul de pasageri. /<engl. break
BRÍȘCĂ ~ti f. trăsură ușoară și neacoperită, cu două roți, trasă de un cal; șaretă. /<rus. brițka
CARIÓLĂ ~e f. trăsură ușoară pe arcuri, cu două roți, trasă de un cal. [Sil. -ri-o-] /<fr. cariole
SULKY [pr.: sálchi] n. trăsură ușoară cu două roți, utilizată în cursele de trap. /Cuv. engl.
CABRIOLÉTĂ s.f. trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet].
CARIÓLĂ s.f. trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. [Pron. -ri-o-. / < it. cariola, cf. fr. cariole].
bihúncă (bihúnci), s. f. – trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.
brec (brécuri), s. n. – trăsură ușoară cu patru roți. Engl. break, prin intermediul fr. break.
BREC, brecuri, s. n. trăsură ușoară cu patru roți, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Fr. break (<engl.).
bihúncă f., pl. ĭ (rus. bĭegunók, pl. -nki, alergător). trăsură ușoară care se compune dintr’o scîndură (pe care șezĭ călare) pusă pe patru roate saŭ numaĭ dintr’un loc de șezut pe doŭă roate și care se întrebuințează la învățat caiĭ la trap frumos. (V. teleagă).
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roti, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. phaéton.
BRÍȘCĂ2, briști, s. f. trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură de țară. – Rus bricka.
NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (Reg.) trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s. f.] – Din ucr. naĩtyčanka.
TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – trăsură + suf. -ică.
DOCÁR ~e n. trăsură mică și ușoară, de obicei cu două roți, trasă de un singur cal. /<engl., fr. dogcart
FAETÓN s.n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton].
FAETÓN1 s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)
teleágă (-égi), s. f. – Căruță mică, căruță ușoară cu două roți. – Var. telegă, teligă, tileagă. Mr. tăl’igá. Sl. tĕlega, cuvînt de origine dubioasă (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. talĕg, sb. teljiga, pol., rus. telĕga, slov., mag. taliga. – Der. telegar, s. m. (cal de trăsură); telegări, vb. (Olt., a obosi caii peste măsură, a extenua); teleașcă, s. f. (căruță mică), din rus. teljezka (Scriban).