Rezultate din textul definițiilor
ANTROPOMORFIZA vb. tr. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinitati calitati si trasaturi umane. (< fr. anthropomorphiser)
PERSOANA ~e f. 1) Reprezentant al speciei umane privit in ansamblul trasaturilor sale fizice si psihice; fiinta umana; om; individ; ins. 2) Om (sau organizatie) luat in raport cu societatea si privit ca subiect cu drepturi si cu obligatii. 3) lingv. Categorie gramaticala, proprie pronumelor si verbelor, care indica vorbitorul, interlocutorul sau pe cel despre care se vorbeste. [G.-D. persoanei] /<lat. persona, germ. Person, fr. personne
ANTROPOGRAFIE s.f. Descriere anatomica a corpului uman in legatura cu anumite trasaturi specifice raselor si tipurilor biologice. [Gen. -iei. / < fr. anthropographie].
ANTROPOGRAFIE s. f. descriere anatomica a corpului uman, cu referire la anumite trasaturi fizionomice specifice raselor si tipurilor umane. (< fr. anthropographie)
ANTROPOGRAFIE s. f. Stiinta care studiaza trasaturile fizionomice specifice raselor si tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
A OMENI ~esc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adapostind, ospatand, acordand sustinere etc.). 2) rar A inzestra cu trasaturi de om; a face sa aiba insusiri umane. /Din om
MUTRA ~e f. pop. 1) Fata antipatica. 2) Ansamblu de trasaturi specifice fetei; expresie a fetei; chip; fizionomie; mina. 3) Fiinta umana; om; persoana. /<ngr. mutra
FIZIONOMIE s. f. 1. expresie particulara a trasaturilor fetei cuiva; chip, figura. 2. aspect particular care distinge un lucru sau altul; caracter distinctiv (al unei epoci, al unei colectivitati umane etc.). (< fr. physionomie)
FIZIONOMIE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trasaturilor fetei cuiva care determina expresia ei particulara; chip. ◊ Joc de fizionomie – mimica. 2. Fig. Caracter distinctiv, infatisare particulara (a unei epoci, a unei colectivitati umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.
PORTRET s.n. 1. Desen, pictura, fotografie etc. care infatiseaza chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care intruneste trasaturile unui criminal cautat, alcatuit dupa semnalmentele furnizate de mai multi informatori, decupandu-se parti din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schema umana, imagine-tip. 2. Infatisare a aspectului fizic si moral al unui personaj, intr-o opera literara. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].
uman ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru oameni; de om; omenesc. Natura ~a. Forta ~a. ◊ Specia ~a omenirea. 2) Care are caracteristici de om; cu trasaturi de om. Fiinta ~a. 3) Care tine de om. Stiinta ~a. 4) si adverbial (despre manifestari ale oamenilor) Care denota omenie; patruns de dragoste de oameni; omenos. /<lat. humanus
COLECTIVITATE s.f. 1. Comunitate umana, grup de oameni care duc o viata colectiva; (p. ext.) societate. 2. Colectivitate statistica = totalitatea unitatilor statistice studiate pentru cunoasterea fenomenelor sau proceselor economice, avand unele trasaturi comune, numite caracteristici statistice, dar o marime variabila. [Cf. fr. collectivite].
FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)