Rezultate din textul definițiilor
IERTA, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsa, a trece cu vederea vina, greseala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sa-l ierte, spun cei evlaviosi cand vorbesc despre un mort. Doamne, iarta-ma! spune cel caruia i-a scapat (sau era sa-i scape) o vorba nepotrivita, necuviincioasa. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba sa ma ierti!, formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligatie. 3. (Pop. si fam.) A ingadui, a permite, a da voie sa... ◊ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.
IGNORA, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu sti, a nu cunoaste ceva. 2. A neglija in mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua in seama, a trece cu vederea, a face abstractie de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.
INCHIDE, inchid, vb. III. 1. Tranz. A misca (din balamale) o usa, o fereastra, un capac etc. pentru a acoperi deschizatura corespunzatoare. ♦ A incuia cu cheia, cu zavorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizatura unui spatiu, a unei incaperi. 2. Tranz. A apropia, a strange marginile (sau partile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfacute, deschise. ◊ Expr. A inchide paranteza = a) a pune, in scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusa in cursul unei comunicari. A inchide mana = a strange degetele, facand mana pumn. A inchide gura = a apropia buzele si falcile una de alta; a nu mai vorbi. A inchide (cuiva) gura = a face (pe cineva) sa taca, a pune capat obiectiilor sau protestelor (cuiva). A inchide ochii = a) a cobori pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface ca nu observa ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei in constructii negative) a dormi; d) a muri. A inchide (cuiva) ochii = a fi langa cineva in clipa mortii. (Refl.) A i se inchide ochii = a fi foarte obosit. ♦ Refl. (Despre rani) A se cicatriza. 3. Tranz. A intrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei institutii, a unei intreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desfiinta. 4. Tranz. A incheia o actiune, a-i pune capat. ♦ A opri functionarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. Tranz. A izola o fiinta intr-un spatiu inchis, ingradit; a baga la inchisoare; fig. a tine departe de lume. ♦ Refl. A se retrage, a se izola. ♦ Fig. A contine, a cuprinde ceva. 6. Tranz. A ingradi, a imprejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicatie; a opri, a impiedica trecerea. ♦ Refl. (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se infunda. 7. Refl. (Despre cer, p. ext. despre vreme) A se intuneca, a se innora. ♦ (Despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) A capata o nuanta mai intunecata. – Lat. includere.
NEGLIJA, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grija de cineva sau de ceva, a nu da atentia cuvenita; a trece cu vederea, a lasa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grija de propria sa persoana; a se lasa. – Din fr. negliger.
AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A3 + minte.
VEDERE, vederi, s. f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul vazului; vedenie. ◊ Loc. adv. La vedere = in vazul tuturor, in public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) dupa infatisare, fara a-l fi cunoscut personal; b) la repezeala. ◊ Loc. prep. In vederea... = in scopul..., pentru... ◊ Expr. A avea pe cineva in vedere = a se interesa de aproape de cineva, a avea grija (de cineva), a tine in evidenta pentru un anumit scop. A avea ceva in vedere = a avea o intentie, a-si face un plan, a urmari realizarea unui scop. A pune (cuiva ceva) in vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotarare; a avertiza. A trece cu vederea = a nu tine seama, a nu lua in seama; a scuza cuiva o greseala; a omite. (Reg.) La buna vedere! formula de salut la despartire. ♦ (Pop.) Intalnire (pusa la cale de parinti sau de petitori) intre doua persoane de s*x opus, pentru mijlocirea unei casatorii. 2. Simtul vazului; ochii. ◊ Expr. A avea vederea scurta sau a fi scurt de vedere = a fi miop. 3. Infatisare, chip, aspect. 4. Priveliste, peisaj. ♦ Fotografie infatisind un peisaj; carte postala ilustrata. II. (Mai ales la pl.) Parere, idee, conceptie, convingere. – V. vedea.
OMITE, omit, vb. III. Tranz. A lasa (intentionat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, facut, spus etc.). – Din lat. omittere.
LASA, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans. ◊ Expr. A lasa (cuiva) sange = a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sange. Lasa-ma sa te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul sa cada; a lepada. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a ingadui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva sa ramana intr-o anumita stare, intr-o anumita situatie, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a intrerupe ceva. ◊ Expr. A lasa (pe cineva) cu zile sau a-i lasa (cuiva) zilele = a cruta viata cuiva. A lasa (pe cineva) in pace (sau incolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supara, a-l lasa sa faca ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lasa (pe cineva) in boii (sau in banii, in apele) lui = a nu se amesteca in treburile cuiva, a lasa pe cineva in situatia in care se afla, a nu contraria in planurile, in ideile lui pe cineva. A lasa (pe cineva) in voie = a da cuiva multa libertate sau intreaga libertate. A lasa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face sa ramana indiferent. (Refl.) A (nu) se lasa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) ingadui sa fie intrecut de cineva; a (nu) se stradui sa ajunga pe cineva. A nu se lasa (cu una, cu doua, o data cu capul etc.) = a nu admite sa cedeze, a se impotrivi cu indarjire. A se lasa pagubas = a renunta la ceva. ♦ Refl. A-si ingadui o anumita tinuta. ♦ A nu face ceva imediat, a amana; a astepta, a pasui1. 3. Tranz. A se indeparta de cineva sau de ceva, a parasi (plecand); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lasa pe cineva (sau, refl., a se lasa) in (sau pe) seama (sau grija, voia) sau prada cuiva = a (se) da in seama (sau in grija, voia) sau prada cuiva; a (se) incredinta cuiva. Lasa (sau, refl., lasa-te) pe mine (sau pe noi)! = ai incredere in mine (sau in noi)! A lasa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, d******i, focului) = a nu se mai gandi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propozitie care cuprinde o concesie, o ingaduinta sau o amenintare) Asteapta sa vezi! ◊ Expr. Las' daca = a) desigur ca nu; b) (in legatura cu o negatie) nu mai incape indoiala ca... Lasa ca... = in afara de faptul ca... ♦ (Despre facultati fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzeaza prin folosinta) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decat intr-o mica masura). ♦ (Despre dureri) A inceta, a trece. ♦ (Determinat prin „in urma”; adesea fig.) A trece inaintea cuiva sau a ceva; a depasi, a intrece. ♦ Refl. A se dezbara de un obicei rau, de un narav. ♦ Refl. A renunta la o intreprindere proiectata. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin mostenire. ♦ A face sa ramana, sa persiste, sa se mentina in urma sa; a degaja, a raspandi in urma; a provoca, a pricinui. ♦ A da o porunca, a transmite o dispozitie (in momentul plecarii, la despartire); (despre divinitate) a randui, a statornici, a hotari. ◊ Expr. A lasa cu limba de moarte (sau cu juramant) = a da, in ultimele momente ale vietii, dispozitii care sa fie indeplinite dupa moarte. 5. Refl. A merge la vale, a cobori o panta. ♦ A se aseza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre intuneric, ger, caldura etc.) A incepe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lasa sec(ul) = a) a incepe zilele de post (al Pastelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Pastelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a cobori, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din pret, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se indoi, a se apleca (sub o povara); a se aseza; a se culca. ◊ Expr. A se lasa greu = a) a apasa cu toata greutatea corpului; b) a consimti cu mare greutate sa faca ceva. – Lat. laxare.
COCOLOSI, cocolosesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) face cocolos, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greselile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A rasfata, a razgaia. 4. Refl. si tranz. A (se) infofoli. – Din cocolos.
SARI, sar, vb. IV. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A se desprinde de la pamant, avantandu-se in sus printr-o miscare brusca, si a reveni in acelasi loc; a salta. ♦ A dansa, a topai, a zburda. ◊ Expr. (Tranz.) Sare tontoroiul (sau dragaica), se spune despre o persoana neastamparata. 2. A se deplasa, a trece dintr-un loc in altul prin salturi. ◊ Loc. adv. Pe sarite = a) mergand in salturi; b) trecand peste anumite parti, omitand anumite parti (la o lectura, scriere etc.). ♦ Fig. A trece brusc dintr-o situatie in alta, de la o idee la alta. 3. A trece peste ceva printr-o saritura; a escalada. ◊ Expr. A sari peste cal = a depasi limita admisa; a exagera. ◊ Tranz. A sarit din doi pasi cele patru trepte. (Expr.) A sari garduri (sau, intranz., peste garduri) = a umbla dupa aventuri amoroase. ♦ Tranz. Fig. A omite, a trece cu vederea. 4. A se ridica brusc de undeva (si a porni). ◊ Expr. A sari (cuiva) de gat = a se repezi sa imbratiseze pe cineva; a arata cuiva dragoste (exagerata). A-i sari (cuiva) inainte = a alerga in intampinarea cuiva. ♦ A se grabi, a se repezi (sa faca ceva); a interveni grabnic intr-o actiune, in ajutorul cuiva. ◊ Sariti! = cuvant prin care se cere ajutor de catre o persoana desperata. ♦ A se repezi cu dusmanie la cineva; a ataca. ◊ Expr. A sari in capul cuiva sau a-i sari cuiva in cap = a certa pe cineva. ♦ A interveni brusc (si neasteptat) intr-o discutie; a intra (brusc) in vorba. 5. A se ivi pe neasteptate; a rasari. ◊ Expr. A sari in ochi = a fi evident. II. (Despre lucruri) 1. A se deplasa brusc si cu putere in sus, de obicei sub impulsul unor forte din afara. ◊ Expr. A sari in aer = a se distruge, a se preface in bucati (in urma unei explozii). ♦ Spec. (Despre obiecte elastice) A se ridica brusc in sus in urma unei lovituri, a atingerii unei suprafete dure etc. Mingea sare. 2. (Cu determinari locale introduse prin prep. „din” sau „de la”). A-si schimba brusc pozitia, a se desprinde brusc din locul in care a fost fixat. ◊ Expr. A-i sari (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emotiona tare. A-i sari (cuiva) tandara (sau tafna, mustarul) = a se infuria, a se mania. A-i sari (cuiva) ochii (din cap) = a) exprima superlativul unei stari de suferinta fizica; b) (in imprecatii si in juraminte) Sa-mi sara ochii daca te mint. A-si sari din minti = a innebuni. A-si sari din tatani (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mania. ♦ A tasni, a improsca. [Prez. ind. si: (pop.) sar, sai] – Lat. salire.
TOLERA, tolerez, vb. I. Tranz. A ingadui, a permite o situatie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolerer.
TRECE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fara a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a strabate un loc fara a se opri, a-si urma drumul, a fi in trecere pe undeva. ◊ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea tarziu, n-ai prins momentul, ai scapat ocazia. ♦ A merge randuri-randuri, formand un convoi, o coloana; a se succeda, a se perinda. ◊ Expr. (Tranz.) A trece in revista = a) a inspecta trupele adunate in acest scop (intr-o anumita formatie); b) a lua in consideratie fapte, evenimente in succesiunea si desfasurarea lor. 2. Intranz. A merge intr-o anumita directie, spre o anumita tinta, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgatoare, despre drumuri, sosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurta) vizita cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ◊ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua in seama (pe cineva sau ceva), a nu da importanta cuvenita, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva in nume de rau, a nu tine seama de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depasi, a merge mai departe de..., a lasa in urma. 6. Tranz. A sari, a pasi peste un obstacol, peste o bariera, pentru a ajunge dincolo sau de cealalta parte. ◊ Expr. A trece hopul = a scapa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop pana nu treci santul = nu te lauda prea devreme cu o izbanda inca nesigura. ♦ A strabate un drum de-a curmezisul; a traversa. ♦ Intranz. A pasi peste cineva sau ceva, calcand in picioare, zdrobind. ◊ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a dispretui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o miscare usoara de alunecare pe suprafata lui. ◊ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitarii ceva, a ierta greselile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe dupa... 10. Intranz. A se duce intr-alt loc, a merge dintr-un loc in altul; a schimba un loc cu altul. ◊ Expr. A trece la cineva sau in randurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin „in cealalta lume”, „din lume”, „din viata” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o actiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mana in mana. de la unul la altul, din om in om) pana la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-si indrepta atentia spre o noua indeletnicire, spre un nou camp de activitate; a incepe sa se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ◊ Expr. A trece la fapte = a actiona. 13. Tranz. A introduce, a inregistra, a inscrie (intr-un registru, intr-o rubrica, intr-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A inscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A sustine cu succes un examen; a declara reusit, admis; a fi promovat intr-o clasa superioara. II. 1. Intranz. si tranz. A parcurge un drum sau un spatiu limitat, ingust. ◊ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune cand cineva lasa sa-i scape ceva, cand pierde ceva. Ii trec multi bani prin maini, se spune cand cineva cheltuieste fara socoteala, cand risipeste bani multi. ♦ Tranz. A supune unei operatii de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A strabate greu un spatiu ingust, a-si face drum (cu greu) printr-un spatiu ingust; a razbate. ◊ Expr. A trece ca un caine prin apa = a nu se alege (din viata, din scoala etc.) cu nici o experienta, cu nici o invatatura. A trece prin foc si prin apa = a indura multe nevoi si necazuri, a razbate prin multe greutati. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de indurat; a fi supus ia... 3. Intranz. A iesi de partea cealalta (facand o spartura, o taietura, o deschizatura); a strapunge. ◊ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascutisul sabiei (sau sub sabie, sub palos) = a omori. ♦ (Rar; despre agenti fizici sau chimici; cu determinari introduse prin prep. „prin”) A patrunde in intregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stari fiziologice) A cuprinde, a coplesi pe cineva (fara a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unitati de timp) a se scurge, a se desfasura (apropiindu-se de sfarsit). ◊ Expr. Mai trece ce mai trece... = dupa o bucata de vreme..., dupa un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecuta) = nu e prea tarziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfarsit: a nu mai fi actual. 2. Intranz. A disparea, a pieri (dupa o bucata de vreme). ♦ (Despre suferinte, necazuri, boli etc.) A inceta sa mai existe, sa se mai faca simtit sa mai actioneze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epoca din viata. ◊ Expr. A-si trece vremea = a-si folosi vremea fara rost. A-si trece din vreme = a-si petrece timpul mai usor, mai repede. ♦ Refl. (Inv.) A se intampla, a se petrece. 4. Intranz. A depasi o anumita varsta, o anumita limita de timp. 5. Refl. A-si pierde vigoarea, fragezimea tineretii; a imbatrani. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se vesteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decat o anumita marime, valoare, cantitate; a depasi. ◊ Expr. Treaca de la mine (sau de la tine etc.), se spune cand se face o concesie. ♦ A ajunge pana dincolo de... ♦ Tranz. (Inv. si reg.) A depasi limita obisnuita, normala. ◊ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din baut) = a bea prea mult; a se ameti de bautura. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea in serios; a se emotiona. A trece masura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.: in forma negativa) A nu putea fi luat in seama; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu ingadui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface in... – Lat. traicere.
A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare
A IGNORA ~ez tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza in mod constient sa cunoasca si sa aplice. 2) (persoane) A trata fara consideratie; a nu baga in seama; a dispretui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lasa fara atentie; a nesocoti. [Si ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
A NOTA ~ez tranz. 1) (nume, informatii) A fixa in scris; a inscrie; a inregistra; a con-semna. ~ un numar de telefon. 2) (elevi, studenti etc.) A aprecia cu o nota. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice conventionale. 4) (idei, afirmatii etc.) A prevedea cu un semn pentru a retine sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidentia. 5) A scoate in evidenta (pentru a atrage atentia); a reliefa; a evidentia. /<fr. noter, lat. notare
A SARI sar 1. intranz. 1) (despre fiinte, lu-cruri) A se desprinde brusc din loc, deplasandu-se intr-o anumita directie (in sus, in jos, inainte, inapoi, in stanga, in dreapta); a salta. ◊ ~ peste cal a ingrosa lucrurile; a exagera. ~ cu gura a) a se amesteca (nepoftit) in vorba; b) a ocari; a batjocori. A-i ~ cuiva in gat a) a se repezi la cineva pentru a-l imbratisa; b) a manifesta dragoste (exagerata) pentru cineva. A-i ~ cuiva inainte a se repezi in intampinarea cuiva. Surcica nu sare departe de trunchi se spune despre copii care seamana, mai ales prin unele apucaturi, cu parintii. 2) A veni in graba (pentru a acorda ajutor). ◊ Sariti! Ajutor! 3) A se repezi cu scop agresiv; a se arunca; a ataca. ~ la bataie. ◊ ~ in capul cuiva (sau a-i ~ cuiva in cap) a se napusti asupra cuiva cu vorbe de ocara; a-i face cuiva scandal. 4) A aparea pe neasteptate; a rasari ca din pamant. ◊ ~ in ochi a fi foarte evident. 5) (despre obiecte prinse de ceva) A se desprinde brusc (din locul pe care il ocupa); a-si schimba momentan pozitia; a se detasa brusc. Usa ~t din tatani. ◊ A-i ~ cuiva inima (din loc) a fi cuprins de o emotie puternica. A-i ~ cuiva tandara a se infuria. A-i ~ cuiva ochii (din cap) se spune cand cineva simte o durere fizica acuta, cand musca ceva foarte iute, acru etc. Sa-mi sara ochii (din cap)! pe cuvant de cinste! ~ in aer a exploda. Plange de sare camasa de pe el se spune despre cineva, care plange foarte tare. A-si ~ din minti (sau fire) a) a-si iesi din minti; a se sminti; b) a se mania peste masura. A-si ~ din tatani (sau din balamale) a-si pierde rabdarea; a nu mai putea suporta ceva. 6) A se juca zburdand. 2. tranz. 1) A traversa printr-un salt. ~ santul. 2) A trece cu vederea (voit sau din greseala). ~ un alineat. /<lat. salire
A SCUZA scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa; a ierta. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitarii; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare
A TRANSGRESA ~ez tranz. livr. (ordine, obligatii, legi etc.) A trece cu vederea in mod expres; a nu respecta. /<fr. transgresser
AMNISTIA vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].
paravlepsi, paravlepsesc, vb. IV (inv.) 1. a trece cu vederea, a nu lua in seama, a nu tine socoteala (de ceva). 2. a rezolva, a solutiona.
lasa (las, lasat), vb. – 1. A parasi, a da drumul unui lucru, a se indeparta de ceva. – 2. A face sa ramina. – 3. A da din mina, a da drumul, a pune in libertate. – 4. A permite, a consimti. – 5. A abandona, a renunta la ceva. – 6. A parasi, a se desparti, a divorta. – 7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. – 8. A reduce, a scadea (un pret sau o pretentie). – 9. (Inv.) A ierta, a scuti. – 10. A amina (se construieste cu prep. pe). – 11. A parasi, a abandona un loc. – 12. A trinti la examen, a declara cazut la examen pe cineva. – 13. A ramine in urma, a imprima dire, urme. – 14. A dispune, a porunci cu limba de moarte. – 15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili. – 16. A insarcina, a incredinta. – 17. A numi, a desemna. – 18. A s*****i, a produce, a emana. – 19. A produce, a renta. – 20. (Refl.) A se destinde, a se inmuia. – 21. (Refl.) A ceda, a renunta, a se da convins. – 22. (Refl.) A ceda, a admite, a consimti, a permite. – 23. (Refl.) A se infrina, a se abtine (se construieste cu prep. de). – 24. (Refl.) A se increde, a se sprijini, a avea incredere (se construieste cu prep. in sau pe). – 25. (Refl.) A ceda, a sovai, a se mladia, a se potoli, a se domoli. – 26. (Refl.) A cadea, a se culca. – 27. (Refl.) A cobori, a scadea. – 28. (Refl., Trans. de S.) A descaleca; a se face noapte. – 29. (Refl.) A surveni, a se apropia o intemperie. – 30. (Refl.) A ameninta, a fagadui (Arg., se construieste cu prep. cu). – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. Lat. laxāre (Diez, I, 243; Puscariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), cf. it. lasciare, prov. laissar, fr. laisser, alb. lesoń (Philippide, II, 646). – Der. lasator, adj. (neglijent); lasatoare, s. f. (carare de oi); lasiu, adj. (neglijent); lasat, s. n. (abandon; parasire; carnaval); lasatura, s. f. (lasare; omisiune; deprimare); lasaciune, s. f. (iertare; separare; divort, inv.); lasamint, s. n. (Trans., legat, testament, mostenire).
AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a3 + minte.
INTRELASA, intrelas, vb. I. Tranz. (Rar) A trece cu vederea, a neglija, a omite. – Din intre1- + lasa (dupa germ. unterlassen).
INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o greseala indeamna la o faradelege – Publilius Syrus, „Sententiae”, 269.
OMIS, -A, omisi, -se, adj. Care a fost lasat la o parte, trecut cu vederea; neamintit. – V. omite.
OMISIUNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsa, scapare, lacuna; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.
NEBAGAT2, -A, nebagati, -te, adj. (in expr.) Nebagat in seama = a) care nu este luat in consideratie, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost vazut, observat. – Ne- + bagat.
NEGLIJABIL, -A, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lasat la o parte sau trecut cu vederea (fara nici o pierdere); care nu trebuie luat neaparat in seama; fara insemnatate. – Din fr. negligeable.
SARITURA, sarituri, s. f. 1. Rezultatul actiunii de a sari; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (in atletism, natatie, schi etc.) in care concurentul face un salt. 2. Spatiu parcurs intr-un salt. 3. Fig. trecere brusca de la o idee la alta, de la o etapa, faza etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilatie brusca. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sari + suf. -tura.
SCUZABIL, -A, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. – Din it. scusabile. Cf. fr. excusable.
NEBAGARE f. (negativ de la bagare): ~ de seama neatentie. Din ~ de seama din neatentie. Cu ~ de (sau in) seama neatent. ~ in seama trecere cu vederea; desconside-rare. /ne- + bagare
NEGLIJABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi neglijat; trecut cu vederea. Cantitate ~a. /a neglija + suf. ~bil
nebagator, nebagatoare, adj. (inv. si pop.; in expr.) nebagator de seama = indiferent, nepasator; dispretuitor; care poate fi trecut cu vederea; neglijabil, imperceptibil.
scapau, scapauri, s.n. (reg.) 1. iesire, gaura prin care scapa cineva. 2. alunecus. 3. trecere cu vederea, omitere, neglijare, omisiune. 4. (pop.) f****e.
INADMISIBIL, -A adj. care nu poate fi admis, trecut cu vederea. (< fr. inadmissible)
INTRELASARE, intrelasari, s. f. (Rar) trecere cu vederea, omisiune. – V. intrelasa.
MOBILIZA, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A chema sub arme, a convoca de urgenta la unitati (in vederea razboiului); a trece de la starea de pace la cea de razboi. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a pastra in timp de razboi (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupa, supunandu-l disciplinei militare impuse de starea de razboi. ♦ (Fam.) A chema intr-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a intruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o actiune sau la o activitate sustinuta, organizata si coordonata, de interes general. – Din fr. mobiliser.
TACERE, taceri, s. f. Faptul de a tacea; p. ext. liniste, calm, acalmie. ◊ Loc. adv. In (sau inv. intru) tacere = fara a vorbi; fara a se destainui. ◊ Expr. A trece (ceva) sub tacere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (in mod intentionat). ♦ Pauza, intrerupere mai lunga intr-o discutie. ♦ Fig. Indiferenta. ♦ Fig. Lipsa de afirmare, de manifestare; apatie, amortire. – V. tacea.
A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere
ciceris, cicerisi, s.m. (reg.) om care nu trece nimic cu vederea, intepator, critic.
VAZA1 s. f. 1. Consideratie, stima, prestigiu, reputatie. ◊ Loc. adj. De vaza = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vaza = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) vedere, vaz. – Din vedea (derivat regresiv).
A CALANDRA ~ez tranz. (materiale) A trece printr-un calandru (in vederea finisarii). /<fr. calandrer
A ELUDA ~ez tranz. (persoane, discutii etc.) A trece in mod constient cu vederea; a inconjura in mod intentionat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discutie. /<fr. eluder, lat. eludere
A NESOCOTI ~esc tranz. (pareri, spuse, dispozitii, legi etc.) A trece in mod intentionat cu vederea (facandu-se a nu observa); a nu lua in seama; a ignora. /ne- + a socoti
PELERINAJ ~e n. 1) rel. Calatorie facuta de credinciosi intr-un loc considerat sfant; hagealac. 2) Calatorie in locuri renumite din punct de vedere religios, istoric sau cultural. 3) trecere continua. /<fr. pelerinage
ASPIRANTURA s. f. Forma de studiu organizata pe langa universitati si institute de cercetari stiintifice, pentru pregatirea persoanelor care au trecut examenul de stat, in vederea obtinerii titlului superior de „candidat in stiinte”. – Rus. aspirantura.
SOCOTINTA s. v. apreciere, atentie, bagare de seama, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspectie, consideratie, gand, grija, idee, intentie, judecata, luare-aminte, minte, numarare, numarat, numara-toare, onoare, opinie, parere, plan, pre-cautie, pretuire, prevedere, proiect, prudenta, punct de vedere, rationa-ment, ratiune, respect, socoteala, stima, trecere, vaza.
CALANDRA, calandrez, vb. I. Tranz. A trece un material printr-un calandru in vederea subtierii, aplatizarii, netezirii etc. acestuia; a presa cu calandrul. – Din fr. calandrer.
NALUCI, nalucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se parea cuiva ca vede, ca aude ceva; a i se nazari; p. ext. a-si inchipui, a-si imagina. 2. Intranz. A se infatisa, a aparea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A aparea in gand, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a incanta (prin frumusete, stralucire etc.). – Cf. luci.
TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra
DECLASA vb. I. 1. refl. A decadea din punct de vedere moral si social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) intr-o categorie inferioara. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzator cerintelor intr-un scop mai putin important. [< fr. declasser].
OCCIPITAL, -A, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formeaza partea de dinapoi si de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care apartine occipitalului (1), care se refera la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizati centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec maduva spinarii si nervii spinali. – Din fr. occipital.
ANTANTA, antante, s. f. Nume dat unui sir de aliante militare incheiate in trecut de unele state imperialiste in scopuri anexioniste sau in vederea mentinerii subjugarii propriului lor popor. – Fr. entante.
PELERINAJ, pelerinaje, s. n. Calatorie pe care credinciosii o fac intr-un loc considerat sfant. ♦ Calatorie facuta intr-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ P. gener. Calatorie, plimbare (in diverse locuri). ♦ trecere continua, perindare. – Din fr. pelerinage.
METEMPSIHOZA f. Credinta conform careia sufletul omului, dupa moarte, trece succesiv un sir de reincarnari in animale, plante si oameni, in vederea purificarii. /<ngr. metempsihosis, fr. metempsycose
TEAVA, tevi, s. f. Piesa de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de forma cilindrica si goala in interior, cu lungime mare in raport cu diametrul ei exterior, realizata prin deformare plastica, prin turnare sau prin sudura si avand numeroase intrebuintari. ◊ Teava de extractie = teava de otel cu diametrul relativ mic, utilizata la sondele de extractie a petrolului in vederea formarii unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de otel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit in intreprinderile textile ca suport pentru infasurarea firelor. – Din sl. cevĩ.
EVOLUTIONISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia Universul, Pamantul, fiintele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evolutie (dezvoltare) si sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltari. 2. (In sens restrans) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evolutia speciilor de plante si de animale, despre transformarea lor unele intr-altele; transformism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. evolutionnisme.
ALTERITATE s. f. (fil.) trecere a unei existente de la o stare la alta. ◊ existenta, fiinta privita din punct de vedere diferit de ea insasi. (< fr. alterite, lat. alteritas)
CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de forma cilindrica sau tronconica, deschis, care serveste, in gospodarie sau in tehnica, la incalzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ◊ Cazan de abur = instalatie constituita dintr-un focar, dintr-un sistem fierbator, supraincalzitor de abur etc., utilizata pentru producerea aburului necesar in centralele termoenergetice, in industria textila etc. ♦ Instalatie, folosita pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor in vederea intrebuintarii vaporilor ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosita la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. - Din tc. kazan.
CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operatiilor contabile ale unei intreprinderi, constand in inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ Evidenta acestor operatii. 2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte].
NORMAL, -A adj. 1. Firesc, comun, obisnuit. ♦ (Despre oameni) Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. Scoala normala = scoala in care se pregateau in trecut invatatorii si institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale].
ASPIRANTURA s. f. (in trecut) forma de studiu organizata pe langa institutiile de invatamant superior si institutele de cercetare stiintifica pentru pregatirea in vederea obtinerii titlului de „candidat in stiinte”. (< rus. aspirantura)
INAINTE adv. I. (Cu sens local) In fata. ♦ In locul dintai, in frunte. ♦ (Cu valoare de interjectie) Indemn de a inainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai intai. ◊ Expr. Mai inainte = a) mai demult; b) mai repede (decat altcineva sau altceva). De mai inainte = de mai demult. Cu... (mai) inainte sau (mai) inainte cu..., arata cat timp a trecut de la intamplarea de care este vorba. Inainte vreme = odinioara. ◊ Compus: inainte-mergator s. m. = inaintas (3), precursor; p. ext. om cu vederi inaintate. 2. Mai departe, in continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) inainte = de azi (sau aici, acum etc.) incolo. [Var.: nainte adv.] – Lat. in ab ante.
A GAZA ~ez tranz. 1) (spatii limitate) A expune actiunii unor gaze toxice in vederea distrugerii unor organisme daunatoare. 2) (persoane, anumite zone) A intoxica cu un gaz de lupta. 3) (lichide) A satura cu gaze. 4) (tesaturi) A trece peste o flacara pentru a arde capetele de fibre iesite la suprafata. /<fr. gazer
A PONTA1 ~ez tranz. 1) (muncitorii, functionarii unei intreprinderi, institutii etc.) A trece in listele de prezenta la locul de munca. 2) (timpul de munca, volumul muncii prestate) A inscrie intr-un registru special (in vederea retributiei). /<fr. pointer
OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
ASPIRANTURA s.f. (In trecut) Forma de studiu care era organizata pe langa institutiile de invatamant superior pentru pregatirea specialistilor si cercetatorilor, absolventi ai facultatilor si institutelor, in vederea obtinerii titlului de „candidat in stiinte”. [< rus. aspirantura].
OPTIC, -A adj. Referitor la vedere, de vedere; in legatura cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata. [< fr. optique, cf. lat. opticus].
REPORT s. n. 1. trecere a unei sume din josul unei coloane in fruntea coloanei urmatoare a unui registru; suma reportata. ◊ transfer al unui desen de pe un material pe altul, in vederea imprimarii litografice. 2. amanare pe o alta data decat cea initial stabilita. ◊ prelungire a unei operatii de bursa ajunse la termen pana la lichidarea urmatoare. 3. trecere a unei lucrari editoriale dintr-un plan de aparitie in urmatorul. (< fr. report)
NUANTA s.f. 1. Fiecare dintre varietatile, dintre gradele prin care trece o culoare fara a-si pierde calitatile specifice. 2. (Fig.) Diferenta usoara (aproape imperceptibila) intre doua lucruri de acelasi gen. ♦ (Muz.) Varierea executiei din punctul de vedere al intensitatii sonore. 3. Ceea ce reprezinta o conotatie, un adaos la caracterul esential, de baza. [Pron. nu-an-. / < fr. nuance].
MODULATIE ~i f. 1) muz. trecere de la o tonalitate la alta in conformitate cu regulile armoniei; mladiere. 2) fiz. Variatie a amplitudinii, a intensitatii sau a frecventei unui curent sau a unei oscilatii in vederea transmiterii unui semnal purtator de informatie. /<fr. modulation, it. modulazione
PLAN4 ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus
COMUTATIE, comutatii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor, manuale sau automate, de conectare si de deconectare a liniilor in vederea realizarii unei legaturi telefonice. 2. Proces de schimbare rapida a sensului sau a valorii curentului dintr-o sectiune a infasurarii indusului unei masini electrice cu colector cand lamelele la care este legata trec pe sub perii. – Din fr. commutation.
CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.
SILICATARE s. f. 1. trecere a unui oxid metalic in stare de silicat prin combinarea cu silice. 2. impregnare a unui lemn, a unei pietre de calcar, a unui teren de fundatie etc. cu o solutie pe baza de silicati, in vederea consolidarii si impermeabilizarii. (dupa fr. silicatation)
INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante
indelete adv. – 1. Alene, cu incetul, fara graba. – 2. La indemina, comod. – 3. (Inv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. leto „timp”, cf. leat, cu pref. inde- (Puscariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai putin probabila este der. din alb. lete „usor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil sa aiba in vedere o compunere a lui leto cu de-, si ca adaugarea tirzie a lui in-, caci circula inca der. deletnic, adj. (pregatit; iscusit), cu var. mai rara indeletnic; cf. (in)deletnici, vb. (a se ocupa, a-si trece vremea; a se dedica).
PRACTICABIL, -A, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus in practica, care este realizabil; de care te poti folosi in mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu usurinta; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constand dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scena impresia unei diferente de nivel (un damb, un balcon etc.) si pe care se poate circula; platforma mobila pe care sunt instalate luminile si camerele de luat vederi care inregistreaza un spectacol, o scena de film etc. – Din fr. praticable (dupa practica).
PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].
A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere