Rezultate din textul definițiilor
DE4 prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprima natura obiectului determinat) Spirit de initiativa. Vinde tesaturi de cele mai noi. ♦ (In titlurile de noblete) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprima materia) a) (Materia propriu-zisa din care este confectionat un lucru) Facut din... Casuta lui de paianta. b) (Determinand un substantiv cu inteles colectiv, atributul arata elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arata continutul) Care contine, cu. Un pahar de apa. 4. (Atributul exprima un raport de filiatie) Un pui de caprioara. 5. (Atributul arata apartenenta) Crengi de copac. 6. (Atributul arata autorul) Un tablou de Tuculescu. 7. (Atributul determinand substantive de origine verbala sau cu sens verbal, arata:) a) (Subiectul actiunii) Inceput de toamna; b) (Obiectul actiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprima relatia) In ce priveste. Prieten de joaca. 9. (Atributul arata locul) a) (locul existentei) Care se gaseste (in, la), din partea... ◊ (In nume topice) Filipestii de Padure; b) (punctul de plecare in spatiu) Plecarea de acasa; c) (atributul exprima concomitent si natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arata timpul) Care traieste sau se petrece in timpul..., care dateaza din... Planuiau amandoi viata lor de maine. ◊ Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arata provenienta) Cizme de imprumut. 12. (Atributul arata destinatia obiectului determinat) Sala de dans. 13. (Atributul reprezinta termenul care in realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusete de cupa. ◊ Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprima natura obiectului determinat) Cine e de vina? ◊ Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeasi varsta. ♦ (Numele predicativ arata materia) Facut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprima apartenenta) Era de-ai nostri. 2. (Predicatul nominal, alcatuit din verbul „a fi” si un supin, exprima necesitatea) E de preferat sa vii. III (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Complementul arata locul de plecare al actiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridica de jos. 2. Complementul arata locul unde se petrece actiunea) In, la. IV (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul arata momentul intitial al actiunii) Incepand cu... De maine. 2. (Complementul arata timpul in care se petrece actiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leaga elemente de acelasi fel care se succeda in timp) Dupa, cu: a) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de timp) Zi de zi. An de an; b) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de mod) Fir de fir; c) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de loc) Casa de casa = (in toate casele, pretutindeni); d) (in constructii cu functiune de complement direct) Om de om (= pe toti oamenii); e) in constructii cu functiune de subiect) Trece spre miazanoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A vazut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauza ca sunt (esti etc.) sau eram (am fost etc.)... Si plangeam de suparata. VI. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru. Rosii de salata. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca sa..., pentru a... VII (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. (In loc. adv.) De fapt. De buna seama. 2. (Complementul arata cantitatea, masura) Usa inalta de trei metri. ♦ (Complementul arata mijlocul de schimbare, de cumparare sau de vanzare) In schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are si sens consecutiv; in loc. adj. si adv.) De moarte = ingrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, in gradul cel mai inalt. 4. (Complementul determina un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cat se poate de bine. ♦ (Determinand un adverb la gradul comparativ, complementul exprima gradul de comparatie) Mai presus de toate imi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstantial de relatie) In ce priveste, cat despre, privitor la...: a) (complementul determina un adjectiv) Bun de gura; b) (complementul determina o constructie folosita ca termen de comparatie) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determina un verb) De foame as rabda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunari se convocau de sindicatul intreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (Dupa verbe) S-a apropiat de mine. 2. (Dupa expresii verbale ca „e bine” si dupa interjetii ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (Dupa verbe ca „a lua”, „a lasa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (In legatura cu constructii distributive) Pentru. S-au impartit cate trei carti de om. 5. (Dupa adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros”, etc.) Bucuros de oaspeti. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a invata. XI. (In constructii cu functiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Invatam de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) In ce priveste, cu. Am terminat de scris. ◊ Expr. A avea de (+ supin) = a trebui sa..., a voi... 3. (Pop.; inaintea unui verb la infinitiv) A incetat de a plange. 4. (In imprecatii) Bat-o Dumnezeu de baba. XII. (In constructii cu functiune de subiect) 1. (Pop.; Constructia prepozitionala are sens partitiv) Scrie cu argintel, Ca de-acela-i putintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E usor de vazut. XIII. 1. (Face legatura dintre numerale c*******e si substantivele determinate) a) (dupa majoritatea numeralelor c*******e de la 20 in sus) O mie de lei; b) (dupa numeralele cu valoare nehotarata, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albastri; c) (in structura numeralelor c*******e de la 20.000 in sus, inaintea pluralului „mii”) O suta de mii. 2. (face legatura dintre articolul adjectival „cel, cea” si numeralul ordinal, incepand de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formand cuvinte care se scriu impreuna, locutiuni care se scriu in doua sau mai multe cuvinte. 1. In adverbe sau locutiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seara etc; 2. In prepozitii sau locutiuni prepozitionale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindaratul etc. 3. In conjunctii sau locutiuni conjunctionale, ca: de cum, de cand, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formeaza substantive, adjective si verbe, ca: decurge, dedulci, demancare, deplin. – Lat. de.
DELFIN1, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea Caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.
A MERGE merg intranz. 1) (despre fiinte) A se misca (dintr-un loc in altul) prin schimbarea succesiva a picioarelor, fara a intrerupe contactul cu solul. 2) A se deplasa dintr-un loc in altul pe jos, calare sau cu un vehicul; a umbla. ◊ ~ (sau a umbla) pe doua carari a fi beat. 3) (despre vehicule) A se misca in mod continuu (intr-un mediu oarecare). 4) (despre mecanisme, aparate, masini) A fi in actiune; a-si indeplini functia (intr-un anumit fel); a functiona. Ceasul merge bine. 5) A-si schimba locul initial, orientandu-se intr-o anumita directie; a se duce; a pleca. ◊ ~ inaintea cuiva a pleca in intampinarea cuiva. ~ in treaba lui a-si vedea de treburile sale. ~ prea departe a intrece masura; a depasi limitele admisibile. ~ pe urmele cuiva a) a urmari pe cineva; b) a urma exemplul cuiva. ~ dupa cineva a se marita. 6) (despre ape curgatoare) A se misca in mod natural (intr-o anumita directie); a curge. 7) (despre drumuri, cai de acces) A avea directie; a duce. 8) (despre persoane) A se duce cu regularitate; a umbla. ~ la scoala. 9) (despre mijloace de locomotie) A se deplasa incontinuu sau cu anumite intermitente (in-tr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu); a circula. 10) (despre persoane) A se duce (cu cineva) pentru a insoti. 11) (despre vesti, stiri, zvonuri) A trece de la unul la altul; a circula. ◊ A-i ~ (cuiva) vestea (sau numele) a se vorbi despre cineva (mai ales negativ). 12) (despre fiinte) A avea o anumita stare a sanatatii. 13) A avea succes (intr-o activitate, actiune, intreprindere etc.). ~ bine la invatatura. 14) (despre obiecte de imbracaminte) A se potrivi dand o infatisare placuta; a conveni intr-un anumit mod. Taiorul iti merge de minune. 15) fam. (mai ales despre culori) A fi in concordanta (deplina); a se potrivi; a se armoniza; a se asorta; a cadra; a concorda. ◊ Asa mai ~ asa e bine; asa imi convine. Treaca-mearga fie; sa admitem. 16) (despre materiale) A fi necesar (intr-o anumita cantitate). La o rochie merg trei metri de stofa. 17) (despre venituri, retributii etc.) A reveni in mod regulat. 18) (despre bani) A avea curs; a fi in uz; a circula. 19) (despre evenimente, actiuni etc.) A fi intr-o anumita stare de dezvoltare; a se desfasura (intr-un anumit mod); a se derula; a decurge. ◊ ~ ca pe roate (sau ~ struna) a spori; a se desfasura cu succes. ~ pe... a atinge o anumita varsta; a se apropia de... Pe zi ce ~ pe masura ce trece timpul; din zi in zi. A bate (pe cineva) de-i merge colbul (sau de-i merg peticele) a bate foarte tare (pe cineva). /<lat. mergere
TRAMBITA1 ~e f. 1) inv. Instrument muzical de suflat, constand dintr-un tub de alama, indoit de doua ori, cu clape, avand un capat larg in forma de palnie, care emite sunete clare si patrunzatoare; trompeta; goarna. 2) Instrument muzical popular de suflat, constand dintr-un tub conic, lung pana la trei metri, folosit in regiunile de munte pentru semnalizari. [G.-D. trambitei] /<sl. tronbica
pe prep. – 1. Peste, deasupra: pe bolta alburie (Eminescu); cum sade? bolnav in pat? Nu, sanatos, pe pat (Alecsandri). – 2. La, in: saruta fata pe frunte (Sadoveanu); pe ginduri cad (Eminescu). – 3. Peste (indica ideea de repetitie): scrisori pe scrisori (N. Costin). – 4. Indica o relatie bidimensionala: camera secretarului, mare de vreo trei metri pe patru (Cocea). – 5. Spre, inspre (sens local): usa se deschidea pe-afara (Fundescu); hai sa ne’ntoarcem pe-acasa (Alecsandri). – 6. In (sens temporal): pe o frumoasa zi de vara (Odobescu). – 7. Pina (sens local si temporal): o sticluta de spiterie plina pe sfert (Bassarabescu). – 8. Pina la (indica anii neimpliniti ai virstei): una-i de 16 pe 17 (Alecsandri). – 9. Circa, mai mult sau mai putin (arata aproximatia): pleca de acasa pe la rasaritul soarelui (Gane). – 10. Cu, pe timpul (sens temporal): pe toamna (Ghica). 11. Prin intermediul, cu ajutorul (sens modal): au strins oaste pe bani (Urechia); gaseste usa salii pe pipaite (Caragiale). – 12. Pentru (arata scopul): eu n-am venit pre bataie, ce pre pace (Neculce); zaharicale pe diseara (Alecsandri); jucau uneori pe cite-o prajitura (Bassarabescu). – 13. Contra, impotriva: ati trimis cu pira pre Urechia (Doc. Mold. 1617). – 14. Fiecare (sens distributiv): am un bucatar cu zece galbeni pe luna (Alecsandri); minca pe zi cite trei care de pine (Sbiera). – 15. Formeaza acuzativul numelor de persoana: astept pe sora-mea (Alecsandri). – 16. Introduce adv. si locutiunile adv. (sens expletiv): cum ai ajuns pe aici? (Ispirescu); pe la noi, in provincie (Alecsandri). – Var. (inv.) pre, (Mold.) pi, (Munt., vulg.) pa. – Mr., megl. pri, istr. pre. Lat. per (Puscariu 1293; Candrea-Dens., 1396), cf. alb. per, it. per (calabr. pe), fr. par, sp., port. por. In mod general, reproduce sensurile rom. ale lui per si super; in anumite sensuri, totusi, pare sa reproduca ngr. ϰατά. Pentru acuzativul personal, cf. sp. a si Meyer-Lubke, Rom. Gramm., III, 351 (explicatia lui Gr. Nandris, Melanges M. Roques, Paris 1952, III, 1599-65, care se bazeaza pe sl. na, nu e convingatoare). Intrebuintarea acestui acuzativ nu este generala. Se evita folosirea lui pe cu s. articulat si fara atribut: cunosc omul, cunosc pe om, cunosc pe omul bun, dar niciodata cunosc pe omul. Paralelismul cu sp. nu e intimplator. Sensul lui pre › pe folosit pentru a indica acuzativul este, ca si in sp., cel al lui ad lat., ca in multe dintre sensurile 5-11, din acelasi inteles se explica folosirea lui expletiva, cind introduce un adv. Comp. presus, adv. (pe deasupra; superior); prejos, adv. (dedesubt, inferior), ambele folosite doar la comparativ; precum, adv. (cum, asa cum). – Cf. peste.