Rezultate din textul definițiilor
INTREI, intreiesc, vb. IV. Tranz. A face de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla. – In + trei.

INTREIT, -A, intreiti, -te, adj. 1. Inmultit, marit de trei ori. 2. (Inv.) Care e compus din trei parti de acelasi fel. – V. intrei sau in + trei + suf. -it.

DE4 prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprima natura obiectului determinat) Spirit de initiativa. Vinde tesaturi de cele mai noi. ♦ (In titlurile de noblete) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprima materia) a) (Materia propriu-zisa din care este confectionat un lucru) Facut din... Casuta lui de paianta. b) (Determinand un substantiv cu inteles colectiv, atributul arata elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arata continutul) Care contine, cu. Un pahar de apa. 4. (Atributul exprima un raport de filiatie) Un pui de caprioara. 5. (Atributul arata apartenenta) Crengi de copac. 6. (Atributul arata autorul) Un tablou de Tuculescu. 7. (Atributul determinand substantive de origine verbala sau cu sens verbal, arata:) a) (Subiectul actiunii) Inceput de toamna; b) (Obiectul actiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprima relatia) In ce priveste. Prieten de joaca. 9. (Atributul arata locul) a) (locul existentei) Care se gaseste (in, la), din partea... ◊ (In nume topice) Filipestii de Padure; b) (punctul de plecare in spatiu) Plecarea de acasa; c) (atributul exprima concomitent si natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arata timpul) Care traieste sau se petrece in timpul..., care dateaza din... Planuiau amandoi viata lor de maine.Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arata provenienta) Cizme de imprumut. 12. (Atributul arata destinatia obiectului determinat) Sala de dans. 13. (Atributul reprezinta termenul care in realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusete de cupa.Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprima natura obiectului determinat) Cine e de vina?Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeasi varsta. ♦ (Numele predicativ arata materia) Facut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprima apartenenta) Era de-ai nostri. 2. (Predicatul nominal, alcatuit din verbul „a fi” si un supin, exprima necesitatea) E de preferat sa vii. III (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Complementul arata locul de plecare al actiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridica de jos. 2. Complementul arata locul unde se petrece actiunea) In, la. IV (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul arata momentul intitial al actiunii) Incepand cu... De maine. 2. (Complementul arata timpul in care se petrece actiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leaga elemente de acelasi fel care se succeda in timp) Dupa, cu: a) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de timp) Zi de zi. An de an; b) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de mod) Fir de fir; c) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de loc) Casa de casa = (in toate casele, pretutindeni); d) (in constructii cu functiune de complement direct) Om de om (= pe toti oamenii); e) in constructii cu functiune de subiect) Trece spre miazanoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A vazut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauza ca sunt (esti etc.) sau eram (am fost etc.)... Si plangeam de suparata. VI. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru. Rosii de salata. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca sa..., pentru a... VII (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. (In loc. adv.) De fapt. De buna seama. 2. (Complementul arata cantitatea, masura) Usa inalta de trei metri. ♦ (Complementul arata mijlocul de schimbare, de cumparare sau de vanzare) In schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are si sens consecutiv; in loc. adj. si adv.) De moarte = ingrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, in gradul cel mai inalt. 4. (Complementul determina un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cat se poate de bine. ♦ (Determinand un adverb la gradul comparativ, complementul exprima gradul de comparatie) Mai presus de toate imi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstantial de relatie) In ce priveste, cat despre, privitor la...: a) (complementul determina un adjectiv) Bun de gura; b) (complementul determina o constructie folosita ca termen de comparatie) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determina un verb) De foame as rabda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunari se convocau de sindicatul intreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (Dupa verbe) S-a apropiat de mine. 2. (Dupa expresii verbale ca „e bine” si dupa interjetii ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (Dupa verbe ca „a lua”, „a lasa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (In legatura cu constructii distributive) Pentru. S-au impartit cate trei carti de om. 5. (Dupa adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros”, etc.) Bucuros de oaspeti. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a invata. XI. (In constructii cu functiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Invatam de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) In ce priveste, cu. Am terminat de scris.Expr. A avea de (+ supin) = a trebui sa..., a voi... 3. (Pop.; inaintea unui verb la infinitiv) A incetat de a plange. 4. (In imprecatii) Bat-o Dumnezeu de baba. XII. (In constructii cu functiune de subiect) 1. (Pop.; Constructia prepozitionala are sens partitiv) Scrie cu argintel, Ca de-acela-i putintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E usor de vazut. XIII. 1. (Face legatura dintre numerale c*******e si substantivele determinate) a) (dupa majoritatea numeralelor c*******e de la 20 in sus) O mie de lei; b) (dupa numeralele cu valoare nehotarata, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albastri; c) (in structura numeralelor c*******e de la 20.000 in sus, inaintea pluralului „mii”) O suta de mii. 2. (face legatura dintre articolul adjectival „cel, cea” si numeralul ordinal, incepand de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formand cuvinte care se scriu impreuna, locutiuni care se scriu in doua sau mai multe cuvinte. 1. In adverbe sau locutiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seara etc; 2. In prepozitii sau locutiuni prepozitionale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindaratul etc. 3. In conjunctii sau locutiuni conjunctionale, ca: de cum, de cand, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formeaza substantive, adjective si verbe, ca: decurge, dedulci, demancare, deplin.Lat. de.

TREI num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre doi si patru si care se indica prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival) Trei carti. ◊ (Substantivat) Scrie un trei pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul trei. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De trei ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De trei ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate trei parti. ◊ (Pop.; in forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „cate”) Toate trele. 2. Compuse: trei frati s. m. = planta erbacee cu flori galbene, placut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frati-patati s. m. = a) gen de toporasi (din care s-a obtinut, prin incrucisare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-rai s. m. = a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; in sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-lesestile s. m. = dans popular batranesc din nordul Moldovei, avand un ritm binar, executat prin pasi simpli spre dreapta si sarituri cu bataia calcaielor pe loc; melodie dupa care se executa acest dans; trei-pazeste s. m. = dans popular oltenesc, in ritm binar, vioi, executat de barbati in formatie liniara, stand cu mainile incrucisate la spate; melodie dupa care se executa acest dans. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la trei-pazeste = a cere (cuiva) explicatii pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.

oara1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut.Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

TRIPLA, triplez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) intrei. – Din fr. tripler.

TRIPLU1, -A, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; intreit. In triplu exemplar = in trei exemplare. ♦ Care este alcatuit, compus din trei parti. ◊ Tripla legatura = legatura chimica covalenta, compusa din trei legaturi de valenta simpla. – Din fr. triple, lat. triplus.

A INTREI ~iesc tranz. A mari de trei ori; a tripla. /in + trei

A TRIPLA ~ez tranz. A mari de trei ori; a intrei. ~ eforturile. [Sil. tri-pla] /<fr. tripler

A SE TRIPLA pers. 3 se ~eaza intranz. A creste (in marime, intensitate, greutate) de trei ori. /<fr. tripler

TRIPLU ~a (~i, ~e) 1) Care este de trei ori mai mare; intreit. Doza ~a. 2) Care consta din trei parti; constituit din trei elemente. ◊ ~ salt proba de atletism incluzand trei sarituri consecutive in lungime. /<fr. triple

TRIHEBDOMADAR, -A adj. (Liv.) Care apare de trei ori pe saptamana. [Cf. fr. trihebdomadaire].

TRISMEGIST s.m. Supranume dat de greci lui Hermes, care insemna „de trei ori mare”. // adj. (Liv.) De trei ori mare. [< fr. trismegiste, gr. trismegistos].

crestin (crestina), adj.1. Care apartine crestinismului, privitor la crestinism. – 2. (S. m.) Om cumsecade, om bun. – Mr., megl. crestin. Lat. christianus (Puscariu 415; Candrea-Dens., 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 165; Iordan, BF, VI, 150; si observatiile prea putin pertinente ale lui E. Speidel, BL, IX, 25, care atribuie aceasta acceptie unei influente rusesti. Dupa P. Labriolle, Christianus, in Bull. Du Cange, V (1929-30), p. 69-88, este cuvint rar in primele secole, care apare numai de trei ori in Noul Testament, si a carui pronuntare pop. a fost chrestianus. Candrea-Dens. explica evolutia anormala (normal ar fi trebuit sa se dea *cresin) prin data sa tirzie; dar se datoreaza mai curind conservatorismului natural al cuvintului. Este cuvint folosit general (ALR, I, 214). Cf. dubletul inv. hristian, s. m. (‹ χριστιανός). Der. necrestin, adj. (necredincios, pagin); necrestinesc, adj. (pagin); crestineste, adv. (ca un crestin); crestina (var. increstina, crestini), vb. (a se face crestin, a se boteza); necrestinat, adj. (care nu este botezat); crestinism, s. n. (ansamblul religiilor bazate pe invataturile lui Cristos), formatie neol.; crestinatie, s. f. (inv., crestinatate); crestinatate, s. f. (totalitatea crestinilor, lumea crestina), care se considera reprezentant al lat. christianitas (Candrea-Dens., 410; DAR), dar care mai probabil este un der. intern (Cf. Graur, BL, II, 18).

TRIGLIF s.n. Ornament al frizei unei coloane dorice, care separa metopele intre ele. [Var. triglifa s.f. / < fr. triglyphe, cf. gr. triglyphos – de trei ori cizelat].

TRIPLA vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) intrei. [< fr. tripler].

TRIPLU, -A adj. De trei ori mai mare sau mai mult; intreit. ♦ Din trei parti, cu trei parti. ♦ In triplu exemplar = in trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].

TRI- elem. „trei, de trei ori, triplu”. (< fr. tri-, cf. lat., gr. tri)

TRIHEBDOMADAR, -A adj., s. n. (publicatie) care apare de trei ori pe saptamana. (< fr. trihebdomadaire)

TRIPLU, -A adj. de trei ori mai mare, mai mult; intreit. ◊ din, cu trei parti. (< fr. triple, lat. triplus)

TRISMEGIST I. s. m. supranume dat de greci lui Hermes, care insemna „de trei ori mare”. II. adj. de trei ori mare. (< fr. trismegiste, gr. trismegistos)

proclet (procleta), adj. – Blestemat, afurisit. Sl. proklętu, din klęti „a blama, a detesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 314; Barbulescu, Arhiva, XLII, 204). – Der. procleti vb. (a afurisi); triclet (var. treclet), adj. (afurisit), din sl. triklętu „de trei ori afurisit”; proclet(en)ie, s. f. (inv., blestem).

treclet (-ta), adj. – Blestemat de trei ori. – Var. triclet. Sl., cf. bg. triklet, rus. trikljatyi si proclet. Sec. XVII, inv.

trisaghion s. n. – Un anumit moment al slujbei in care se repeta de trei ori cuvintul „sfint”. Ngr. τρισάγιον (Tiktin).

BECKENBAUER, Franz (n. 1945), fotbalist german. Component al echipei R.F.G., campioana (1974) si vicecampioana (1966) mondiala. De trei ori cistigator al Cupei Campionilor Europeni cu echipa Bayern Munchen (in perioada 1974-1976). Ca antrenor, a cistigat campionatul mondial cu echipa R.F.G. (1990).

BERCEANU, Gheorghe (n. 1949, com. Dunareni, jud. Dolj), luptator roman la stilul greco-romane (categoria 48 kg). Campion olimpic (Munchen, 1972), de doua ori campion mondial (1969 si 1970), de trei ori campion european (1970, 1972, 1973), campion mondial universitar (1972).

HERMES TRISMEGISTUS („Hermes cel de trei ori mare”), zeu sapiential, recompus in miturile grecesti dupa modelul zeului egiptean Thot. I s-au atribuit mai tarziu un numar mare de scrieri initiatice sacre, de magie si alchimie (carti sau texte ermetice). In Evul Mediu era considerat parintele alchimiei si al magiei.

NASTASE, Ilie (n. 1946, Bucuresti), jucator roman de tenis. Castigator a numeroase mari turnee internationale (Forest Hills, 1972; Roland Garros, 1973 si la dublu, 1970, cu Ion Tiriac; Wimbledon, dublu mixt, 1970, 1971 cu Rosemary Casals si la dublu masculin, 1975, cu Jimmy Connors). Invingator la Marele Premiu FILT (1972 si 1973), multiplu castigator al Turneului Campionilor. De trei ori finalist in Cupa Davis, jucand 130 de meciuri pentru echipa Romaniei. Declarat cel mai bun sportiv al anului (1969-1971, 1973). Unul dintre cei mai talentati tenismeni ai generatiei sale, a impus un stil de joc tehnic, variat, plin de fantezie.

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

TRILOGIE, trilogii, s. f. Serie de trei opere literare (dramatice ori epice) sau muzicale, apartinand aceluiasi autor, care formeaza o unitate, avand personaje comune si reprezentand de obicei trei momente succesive din viata acestora (sau a urmasilor lor). – Din fr. trilogie.

DATA s. 1. (inv.) veleat. (La ce ~ s-a intamplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (inv.) sorocire, veleat. (La ~ hotarata ...) 3. v. oara. 4. v. rand, (reg.) vers. (In trei dati am fost pe deal.)

SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. Proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].

GOANGA ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferentiat in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare si, de cele mai multe ori, cu aripi; insecta. ◊ A se tine de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

DOISPREZECE, DOUASPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre unsprezece si treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De douasprezece ori. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) trei de doisprezece. [Var.: (reg.) doisprece, douasprece; doispe, douaspe num. card.] – Doi + spre + zece.

treiSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre doisprezece si paisprezece si care se indica prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul treisprezece. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treisprezece ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treisprezece ori pe atata. = (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treisprezece parti.trei + spre + zece.

TRESA s.f. 1. Siret din fire de lana, de matase sau de metal, ori banda de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. Impletitura din trei fire intrebuintata la confectionarea chingilor de pe bordul navelor. ♦ Impletitura cu aceeasi tesatura, care se intrebuinteaza in electrotehnica etc. 3. (Arhit.) Ornament in forma de impletitura de trei benzi. [< fr. tresse].

CARUL MARE, numele popular al unei grupari de stele din constelatia Ursa Mare, alcatuita din sapte stele, dintre care patru reprezinta cutia carului, iar celelalte trei oistea; pe prelungirea laturii din spatele carului, la o departare de cinci ori cit aceasta latura, se gaseste Steaua Polara. V. Mizar, Alcor.

STRAMIOR, -oara, stramiori, -oare, s. m. si f. (Pop.) Oaie sau berbec cam de trei ani. [Pr.: -mi-or] – Din stra- + mior.

treiZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treizeci de parti.trei + zece.

TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)

CINCI num. card. Numar situat in numaratoare intre patru si sase si care se indica prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = planta erbacee taratoare, cu frunzele formate din cinci foliole si cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei si s-au intors cinci. ◊ (In locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Aduce cate cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. – Lat. cinque (= quinque).

TRANZISTOR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. si (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistenta de transfer].

TRESA s. f. 1. siret (din fire de lana, de matase sau metal) ori banda de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. cordon din impletirea mai multor parame, la confectionarea chingilor de pe bordul navelor. ◊ impletitura din trei fire, in electrotehnica etc. 3. (arhit.) ornament plat sau convex, din benzi impletite. (< fr. tresse)

SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.

DOI2 doua num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Doua mere.In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae

TRAMBITA1 ~e f. 1) inv. Instrument muzical de suflat, constand dintr-un tub de alama, indoit de doua ori, cu clape, avand un capat larg in forma de palnie, care emite sunete clare si patrunzatoare; trompeta; goarna. 2) Instrument muzical popular de suflat, constand dintr-un tub conic, lung pana la trei metri, folosit in regiunile de munte pentru semnalizari. [G.-D. trambitei] /<sl. tronbica

AUTOTRANSFORMATOR s.n. Transformator electric cu o singura infasurare si cu trei borne, dintre care doua extreme pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasa. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].

ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei.Lat. decem.

LABIU (‹ fr. {i}; {s} lat. labium „buza”) s. n. 1. (ZOOL.) Piesa impara, inferioara, a aparatului bucal la insecte, deseori intarita de palpi labiali ori alungita printr-o prelungire in forma de buza. Conformata variabil, in functie de modul de hranire, este foarte dezvoltata la unele insecte (tauni, tantari). 2. (BOT.) Formatie caracteristica florii unor plante superioare (ex. labiate), alcatuita din petale dispuse sub forma unor buze: l. inferior (buza de jos) rezulta din concresterea a trei petale (petala anterioara impreuna cu doua petale laterale); l. superior (buza de sus) rezulta din concresterea a doua petale posterioare. ♦ Prelungire sau prelungiri ale partii superioare a tubului caliciului sau corolei (ex. la scrofulariacee).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)