Dex tub catodic

CARACTEROGRAF, caracterografe, s. n. Aparat electronic care permite vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a caracteristicilor dispozitivelor semiconductoare. – Din engl. characterographe.

TRASA, trase, s. f. 1. Diagrama deplasarii unui tren inscrisa in graficul de circulatie a terenurilor. 2. (Fiz.) Linie descrisa de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. – Din fr., engl. trace.

BALEIA vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafata ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – matura].

BALEIAJ s.n. 1. (Fiz.) Trecere a unui fascicul electronic pe suprafata ecranului luminescent al unui tub catodic. 2. Indepartarea gazelor arse din cilindrul unei masini cu ardere interna cu ajutorul unui curent de aer. [< fr. balayage].

DEFOCALIZARE s.f. (Fiz.) Focalizare defectuoasa a fasciculului electronic intr-un tub catodic. [Dupa fr. defocalisation].

BALEIA vb. tr. 1. a parcurge cu un fascicul electronic suprafata ecranului luminescent al unui tub catodic. 2. (fig.) a matura. (< fr. balayer)

BALEIAJ s. n. 1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafetei ecranului unui tub catodic. 2. evacuare fortata cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere interna. (< fr. balayage)

CARACTEROGRAF s. n. aparat electronic pentru vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a dispozitivelor semiconductoare. (< engl. characterographe)

CARACTRON s. n. tub catodic in afisarea rapida a literelor sau cifrelor pe ecran. (< fr., engl. caractron)

CINESCOP s. n. tub catodic pentru receptarea si redarea imaginilor in televiziune. (< fr. kinescope, germ. Kineskop, rus. kineskop)

DEFOCALIZARE s. f. focalizare defectuoasa a fasciculului electronic intr-un tub catodic. (dupa fr. defocalisation)

SCHIATRON s. n. tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos din punctul de impact cu fasciculul electronic. (< fr. skiatron)

TRASA s. f. 1. urma, semn. 2. diagrama a mersului unui tren. 3. linie descrisa de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic. (< fr., engl. trace)

RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.

RADIATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Emisie de unde (sonore, electromagnetice etc.) sau de particule (r. alfa, r. beta etc.). Oricare r. realizeaza un transport de masa si de energie, exercita o apasare asupra corpurilor pe care cade si poate produse numeroase efecte de natura fizica, chimica sau biologica. ◊ R. electromagnetica = camp electromagnetic variabil in timp si in spatiu, care se propaga sub forma de unde transversale, cu viteza de c. 300.000 km/h in vid; cele doua componente, electrica si magnetica, oscileaza in plane perpendiculare, linia de intersectie a cestora fiind insasi directia de propagare. Bazele teoriei clasice a radiatiei electromagnetice au fost puse in sec. 19 de M. Faraday si J. Maxwell. Teoria cuantica a r. a aparut in 1900, fiind introdusa de Max Planck. ◊ R. alfa = radiatie formata din nuclee de heliu-4 cu masa de 4,00273 u. si energia de legatura egala cu 28,11 MeV, ◊ R. beta = radiatie formata din electroni si pozitroni emisi in timpul dezintegrarii beta. ◊ R. canal = radiatie corpusculara compusa din ionii pozitivi care au fost accelerati in campul electric intens al unei descarcari electrice si se propaga in spatele catodului perforat al unui tub de descarcare. Descoperita in 1886 de fizicianul german Eugen Goldstein (1850-1930). ◊ R. indusa (radiatie stimulata) = proces de emitere a undelor electromagnetice de catre atomi e*******i si alte sisteme cuantice sub actiunea unei radiatii exterioare (inductoare). Frecventa, faza, polarizarea si directia radiatiei emise s ia celei inductoare coincid. ◊ R. ionizanta = fluxuri de particule si de cuante electromagnetice care interactionand cu mediul duce la ionizarea atomilor si moleculelor lui. Ex.: razele Roentgen,razele gama, fluxurile de particule alfa, de electroni, pozitroni, protoni, neutroni. Poate avea efecte nocive asupra organismelor. ◊ R. optica = unde electromagnetice cu lungimea cuprinsa intre 1nm si 1 mm. Pe langa lumina perceputa de ochiul uman, include de asemenea radiatia IR si cea UW. ◊ Radiatia solara = radiatia electromagnetica si cea corpusculara a Soarelui. Radiatia electromagnetica consta din unde in diapazonul de la raze gama, pana la unde radio, cea corpusculara – protoni si electroni. ◊ R. terestra, radiatia termica (infrarosie) a suprafetei terestre, avand lungimea de unda cuprinsa intre 3 si 80 mkm (micrometru.) ◊ R. termica, radiatie electromagnetica emisa de o substanta aflata la o anumita temperatura pe seama energiei interne. Daca se afla in echilibru termodinamic cu substanta, se numeste r.t de echilibru, iar distributia energiei in spectrul ei determinata de legea de radiatie Planck. Pentru r.t. este valabila legea de radiatie Kirchhoff. ◊ R. catodica, veche denumire (nu se mai foloseste azi), pentru un flux de electroni intr-o incinta vidata, emisi de catodul unui tub de descarcare. Razele catodice pot fi observate prin fluorescenta sticlei pe care cad electronii intr-un tub catodic. Descoperita de J. Plucker, in 1859. ◊ R. de fond, radiatie ionizanta de mica intensitate prezenta la nivelul solului si in atmosfera, ca urmare a radiatiilor cosmice si a radioactivitatii naturale a rocilor si a solului. ◊ R. corpului negru, radiatia termica a corpului absolut negru. Este o radiatie de echilibru care nu depinde de natura materiei radiante si este caracterizata numai de temperatura sa. ◊ R. gamma, radiatie electromagnetica cu lungimea de unda λ ≤ 1 A, in care se manifesta proprietatile corpusculare ale luminii. Un fascicul de r. gamma este format din fotoni cu energie E = hω si impulsul p = hω/c, cu ω -pulsatia. V. foton. R. cosmica v. cosmic. R. (sau raze) X vezi X. 2. R. adaptativa (BIOL.), evolutie prin care de la o specie de baza se ajunge la o serie de forme diferite, adaptate la diverse surse de hrana sau tipuri de habitate, ceea ce cu timpul duce la aparitia unor specii distincte. Sin. evolutie divergenta.

CURSOR (‹ fr., lat.) s. n. 1. Piesa mica, mobila, care se deplaseaza pe o rigla, pe o tija etc., prevazuta cu gradatii, folosita la citirea acestora (c. riglei de calcul). 2. (INFORM.) Caracter special, utilizat pentru localizarea elementelor unei imagini pe ecranul unui display. In cazul terminalelor cu afisare pe tub catodic, c. poate fi reprezentat printr-o linie plasata deasupra sau sub pozitia unui caracter si poate fi deplasat pe ecran prin executia unui program de afisare sau la comanda utilizatorului.

LINOTRON (‹ engl.) s. n. Masina de cules fotografica cu tub catodic si cu portcaractere sub forma de cadru de litere, semne etc. Viteza de culegere: 300 de semne de secunda. Inventata in Marea Britanie, in deceniul 7 al sec. 20.

ACVADAG s. n. Solutie de grafit coloidal folosita ca strat conductor pe suprafata interioara a partii tronconice a tuburilor catodice. – Din germ. Acvadag.

CARACTRON, caractroane, s. n. (Electron.) tub catodic utilizat in afisarea rapida a literelor sau cifrelor pe ecranul sau. – Din fr., engl. caractron.

CINESCOP, cinescoape, s. n. tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune. – Din fr. cinescope.

ECRAN, ecrane, s. n. 1. Suprafata mata, de obicei alba, de panza, de hartie etc., intinsa vertical, pe care se proiecteaza imagini produse de aparate de proiectie, folosita in cinematografie, in laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasa, rama si ecranul propriu-zis, confectionat din panza acoperita cu o solutie speciala. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticla, plan sau usor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent in punctele de incidenta cu fasciculele de radiatii electromagnetice, folosit in tuburile catodice, in instalatii de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau invelis de protectie impotriva anumitor actiuni fizice. – Din fr. ecran.

MULTISPOT adj. invar. (Electron.; despre tuburi catodice) Cu mai multe spoturi. – Din engl. multispot.

KINESCOP, kinescoape s.n. 1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii in forma unei secvente continue, in miscare. 2. (Telev.) Dispozitiv care permite obtinerea inregistrarii pe film a unei emisiuni realizate in direct, chiar in interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluarii ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce. 3. (Telev.) tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr. kinescope < kines(i)-, din gr. κίνησις = miscare + -scope, din σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul 2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicand inregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul 3. < denum. engl. a dispozitivului, marca inreg. in S.U.A., in 1931) [def. TLF]

BLANCARE s.f. Oprirea electronilor de a ajunge la ecranul tubului catodic al unui televizor. [Et. incerta].

CINESCOP s.n. tub catodic utilizat ca receptor al imaginii intr-un aparat de televiziune. [Pl. -scoape, scris si kinescop. / < fr. kinescope, cf. gr. kinesis – miscare, skopein – a privi].

SCHIATRON s.n. tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos in punctul de impact cu fasciculul electronic. [Pron. schi-a-, scris si skiatron. / < fr. skiatron].

LUMINOFOR, -A I. adj. purtator de lumina; care are un semnal luminos. II. s. m. substanta sintetica fotoluminescenta, in becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III. s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)

MULTISPOT adj. inv. (despre tuburi catodice) cu mai multe spoturi. (< engl. multispot)

CATOMETRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru masurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. [< germ. Katometer – nume comercial].

CATOMETRU s. n. aparat pentru masurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. (< fr. catommetre)

CATOSCOP s. n. tub de raze catodice in receptoarele de televiziune. (< fr. cathoscope)

catodic, -A, catodici, -ce, adj. Care porneste de la catod; privitor la catod. ◊ Lampa catodica = lampa emitatoare de electroni. Raze catodice = radiatie de electroni emisi de catodul unui tub de descarcare electrica, intr-un gaz care se afla la presiune foarte joasa. Radiatie catodica = flux de electroni emisi de catodul unui tub de descarcare electrica vidat. – Din fr. cathodique.

ANTICATOD, anticatozi, s. m. Placa metalica in interiorul unui tub de raze X, care, lovita de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode.

ANTICATOD, anticatozi, s. m. Placa metalica montata in interiorul unui tub de raze X, care, lovita de razele catodice, devine izvor de raze X. – Fr. anticathode (< gr.).

catodic, -A, catodici, -e, adj. Care porneste de la catod; privitor la catod. ◊ Lampa catodica = lampa emitatoare de electroni. Raze catodice = radiatie de electroni emisi de catodul unui tub de descarcare electrica, intr-un gaz care se afla la presiune foarte joasa. – Fr. cathodique.

catodic, -A adj. De la catod, referitor la catod. ◊ Lampa catodica = lampa care emite electroni; raze catodice = fascicul de electroni emisi de catod intr-un tub de descarcare la presiune foarte joasa. [Cf. fr. cathodique].

BOMBARDARE (‹ bombarda) s. f. Actiunea de a bombarda. ♦ B. electronica = proiectare de electroni rapizi asupra anodului unui tub electronic sau asupra unui electrod care se afla la un potential electric mai inalt decit sursa de electroni. B. ionica (sau catodica) = proiectare de electroni pozitivi rapizi asupra catodului unui tub electronic sau asupra unui electrod aflat la un potential electric mai scazut decit sursa de ioni pozitivi.

ANTICATOD s.m. Placa metalica montata intr-un tub special de raze X, care, lovita de un fascicul de raze catodice, devine producatoare de raze X. [Cf. fr. anticathode].

catodic, -A adj. de la catod, referitor la catod. ♦ lampa ~a = lampa care emite electroni; raze ce = fascicul de electroni emisi de catod intr-un tub de descarcare la presiune foarte joasa. (< fr. cathodique)