Rezultate din textul definițiilor
HIPERVITAMINOZA s. f. tulburare organica datorita administrarii excesive de preparate vitaminice sau ingerarii de alimente bogate in vitamine. (< fr. hypervitaminose)
SIMPTOM s. n. 1. tulburare organica, manifestare care indica prezenta unei boli, la stabilirea diagnosticului. 2. (fig.) semn, indiciu al unei stari anormale, individuale sau sociale. (< fr. symptome)
AEROFAGIE s. f. Act reflex caracterizat prin inghitirea, odata cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantitati mari de aer1 (ducand la tulburari organice). [Pr.: a-e-] – Din fr. aerophagie.
BUFEU, bufeuri, s. n. Rabufnire subita, puternica si trecatoare de febra, puls accelerat, palpitatii, enervare, stare de rau etc., provocate de diverse tulburari organice. ♦ Aer care iese pe gura. ♦ Miscare brusca si trecatoare, acces, rabufnire. – Din fr. bouffee.
HIPOACIDITATE, hipoaciditati, s. f. tulburare organica datorita scaderii secretiei sucului gastric sub valorile normale, intalnita in unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidite.
IRADIERE, iradieri, s. f. Actiunea de a iradia si rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la actiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la actiunea unor radiatii electromagnetice, radioactive, de obicei in scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentala a organismului la radiatiile substantelor radioactive, urmata de tulburari organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Raspandire a unei e*******i sau inhibitii de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasa = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia.
DERANJAMENT s. 1. v. defectiune. 2. v. perturbare. 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, func-tional.)
DEREGLARE s. 1. v. defectare. 2. defect, defectare, defectiune, deranjament. (~ in functionarea unui aparat.) 3. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organica, functionala.)
BUFEU ~ri n. 1) Rabufnire temporara a febrei. 2) Enervare, palpitatii etc. provocate de tulburari organice. 3) Aer care iese pe gura. 4) Miscare brusca. /<fr. bouffee
HIPOACIDITATE ~ati f. tulburare organica cauzata de scaderea anormala a secretiei gastrice. [G.-D. hipoaciditatii; Sil. -po-a-] /<fr. hypoacidite
TIC2 ~uri n. 1) Contractie musculara involuntara si repetata, provocata de tulburari organice sau functionale ale sistemului nervos. 2) Deprindere suparatoare sau ridicola care se manifesta in mod involuntar. /<fr. tic, germ. Tick
DERIVATIE s.f. 1. Ramificatie, brat al unei ape, al unei canalizari, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocata de miscarea sa de rotatie. 3. Derivare (3) [in DN]. 4. Abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ♦ Modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii dintr-o alta zona. [Gen. -iei, var. derivatiune s.f. / cf. fr. derivation, it. derivazione, lat. derivatio].
HIPERVITAMINOZA s.f. (Med.) tulburare organica datorita acumularii in exces a vitaminelor in organism. [< fr. hypervitaminose].
DERIVATIE s. f. 1. ramificatie secundara a unei cai de comunicatie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnica pentru transportul apei intre conducta principala sau sursa si punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ◊ modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii intr-o alta zona. (< fr. derivation, lat. derivatio)
ORGANODINAMISM s. n. ansamblu de teorii care considera bolile mintale ca manifestari regresive, legate de un deficit de energie conditionat de tulburari organice. (< organo- + dinamism)
AEROFAGIE s. f. Act reflex care face pe unii oameni sa inghita, o data cu alimentele, o cantitate de aer (ducand la tulburari organice). – Fr. aerophagie (< gr.).
HIPERMETAMORFOZA s. f. labilitate morbida a atentiei, insotita uneori de stari de e*******e, care se observa in psihozele organice cu tulburari de constiinta. (< fr. hypermetamorphose)
HIPOVITAMINOZA, hipovitaminoze, s. f. tulburare functionala sau organica datorita insuficientei din alimentatie a uneia sau a mai multor vitamine. – Din fr. hypovitaminose.
SECHELA, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urma, consecinta, tulburare functionala sau organica durabila rezultata dupa o boala, dupa o interventie chirurgicala etc. – Din fr. sequelle.
SECHELA s.f. Urma, consecinta, tulburare functionala sau organica care ramane in urma unei boli, interventii chirurgicale etc. ♦ (Fig.) Urma, urmare. [< fr. sequelle, cf. lat. sequela – consecinta].
patogenezie s.f. (inv.) ramura a medicinii care studiaza mecanismul tulburarilor functionale sau organice care stau la baza unor boli; simptomalogie, patogenie.
SECHELA s. f. 1. tulburare functionala sau organica in urma unei boli, interventii chirugicale etc. 2. (fig.) urma, urmare. (< fr. sequelle, lat. sequela)
DISCRAZIE s.f. 1. (Med.) tulburare in compozitia si reactiile diferitelor umori ale organismului. ♦ tulburare in coagulabilitatea sangelui. 2. Constitutie (organica) dificila; temperament dificil, rau. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constitutie].
DISCRAZIE s. f. 1. tulburare in compozitia si reactiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare in coagularea sangelui. 2. constitutie (organica) dificila; temperament dificil, rau. (< fr. dyscrasie)
DISTROFIE s. f. 1. leziune organica, tisulara sau glandulara, avand la baza tulburari metabolice. 2. boala cronica de nutritie la sugari. (< fr. dystrophie)
CENESTOPATIE (‹ fr.) s. f. tulburare a cenesteziei, constind in trairea unor impresii penibile privind starea organica generala sau partiala (senzatie de jena si de rea functionare organica, senzatii de furnicaturi, arsuri etc.) care au mai putin o semnificatie obiectiva, cit una subiectiva, ele fiind exprimate ca simptome ale unei presupuse maladii.
PALICHINEZIE s. f. tulburare motorie manifestata prin repetarea spontana si involuntara a acelorasi gesturi si miscari, in dementa organica. (< fr. palikinesie)