Rezultate din textul definițiilor
PREZBIOFRENIE s.f. (Med.) Psihoza senila, in special la femei, caracterizata prin angoasa, halucinatii, idei delirante si tulburari de memorie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. presbyophrenie].
RIBOT [ribo], Theodore Armand (1839-1916), psiholog francez. Promotor al psihologiei experimentale in Franta. A studiat tulburarile memoriei, vointei, gandirii, personalitatii („Bolile memoriei”, „Bolile vointei”, „Logica sentimentelor”, „Bolile personalitatii”).
PARAMNEZIE, paramnezii, s. f. tulburare a memoriei care consta in interpretarea unor realitati abia percepute ca pe niste amintiri. – Din fr. paramnesie.
PARAMNEZIE ~i f. Stare patologica constand in tulburari ale memoriei, in confundarea evenimentelor reale cu cele imaginare sau a trecutului cu prezentul. /<fr. paramnesie
CONFABULATIE s.f. (Med.) tulburare de memorie, constand din reproducerea unor evenimente pe care bolnavul nu le-a trait. [Gen. -iei. / < fr. confabulation, cf. lat. confabulatio – conversatie].
CONFABULATIE s. f. 1. (glumet) conversatie lunga si intima. 2. tulburare de memorie constand din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii. ◊ fabulatie deliranta. (< fr. confabulation, lat. confabulatio)
CRIPTOMNEZIE s. f. tulburare de memorie caracterizata prin incapacitatea de a diferentia evenimentele traite de propria persoana de cele din vis, citite sau auzite. (< fr. cryptomnesie)
ECMNEZIE s. f. tulburare a memoriei, trairea unor evenimente trecute la modul prezent. (< fr. ecmnesie)
MENTISM s. n. tulburare a memoriei caracterizata prin desfasurarea tumultuoasa, incoercibila si anxiogena a ideilor si amintirilor. (< fr. mentisme)
PARAMNEZIE s. f. tulburare de memorie constand din reproducerea unor situatii false, imaginare. (< fr. paramnesie)
PREZBIOFRENIE, prezbiofrenii, s. f. (Med.) Forma de dementa senila caracterizata prin tulburari grave de memorie, halucinatii euforice insotite de mimica. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyophrenie.
CONFUZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; incurcatura; lipsa de orientare (in diverse probleme). ◊ Confuzie mintala = stare patologica ce se caracterizeaza prin tulburari de perceptie, orientare, rationament, memorie etc., insotite uneori de agitatie. 2. (Jur.; in forma confuziune) Stingere a unei obligatii prin intrunirea, in aceeasi persoana, a calitatilor de creditor si debitor. [Var.: confuziune s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.