Rezultate din textul definițiilor
CARTOF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotunda, ovala sau alungita, comestibili, bogati in amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit in alimentatie si ca furaj; barabula, picioc, picioica, barabusca, bulughina. ◊ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul de cartofi (1). 2. (In sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoafa, cartofa, cartofla s. f.] – Din germ. Kartoffel.

CARTOF (‹ germ.) s. m. 1. Planta din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si cu tulpini subterane ingrosate (tuberculi) de forma rotunda, ovala sau alungita, continind 14-27% amidon si vitaminele A, B si C (Solanul tuberosum). Originar din America de Sud, c. a fost introdus in cultura in Romania la sfirsitul sec. 18. ♦ Tuberculul acestei plante, folosit in alimentatie, in ind. alim. si ca furaj. ♦ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul din cartofi. 2. Cartof dulce = batat.

BULB, bulbi, s. m. 1. tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din frunze in forma de tunici sau solzi suprapusi (in care se depun substante de rezerva), cu un invelis membranos uscat. 2. (In sintagmele) Bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. Bulb rahidian = segment interior al creierului, in forma unei umflaturi, situat intre maduva spinarii si protuberanta creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatatie a arterei aorte situata la iesirea din inima, existenta la pesti si la batracieni. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

HREAN s. m. Planta legumicola din familia cruciferelor, cu tulpina subterana cilindrica, groasa, alba (folosita in alimentatie drept condiment), cu frunzele mari si cu flori albe (Armoracia rusticana).Expr. A trai (sau a se deprinde) ca viermele in hrean = a trai, a duce o viata amarata, plina de privatiuni. – Din sl. hrenu.

RIZOM, rizomi, s. m. tulpina subterana simpla sau ramificata, lipsita de clorofila, a anumitor plante, cu aspect asemanator radacinii, de care se deosebeste prin prezenta mugurilor la subsuoara unor frunze rudimentare, in forma de solzi, si prin structura interna. – Din fr. rhizome.

TUBERCUL, tuberculi, s. m. 1. tulpina subterana, scurta si ingrosata, care inmagazineaza substantele de rezerva ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminente aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mica tumoare aparuta in grosimea pielii sau in orice alt tesut. [Pl. si: (n.) tubercule.Var.: tubercula s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum.

BULB ~i m. tulpina subterana a unor plante, de forma sferica, alcatuita dintr-un invelis uscat si din mai multe foi carnoase. ~ de ceapa. ◊ ~ul ochilor globul ochilor. ~ rahidian prelungire a maduvei spinarii, care asigura legatura intre creier si maduva spinarii. /<lat. bulbus, fr. bulbe

CARTOF ~i m. 1) Planta erbacee cu flori albe sau violete si cu tulpina subterana terminata in tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel

CEAPA cepe f. 1) Planta erbacee legumicola, comestibila, cu tulpina subterana in forma de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, avand flori albe dispuse in inflorescente dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit in alimentatie. ◊ ~ de samanta arpagica. A nu face nici (cat) o ~ degerata a nu valora nimic. ~a-ciorii planta erbacee perena, cu tulpina subterana in forma de bulb, cu frunze lanceolate si flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pa] /<lat. caepa

COTORAT ~uri n. Operatie agrotehnica constand in inlaturarea sistematica a radacinilor si a lastarilor porniti din tulpina subterana a butucului de vita de vie. /a cobori + suf. ~at

RIZOM ~i m. tulpina subterana in care se acumuleaza substante nutritive si care serveste ca organ de inmultire vegetativa. /<fr. rhizome

TUBERCUL ~i m. 1) (la unele plante) Excrescenta ingrosata a tulpinii subterane, in care se acumuleaza substante nutritive de rezerva si care serveste la inmultirea plantei respective. ~i de cartofi. 2) anat. Protuberanta care apare in interiorul unor tesuturi ale organismelor vii sau pe diverse organe. /<fr. tubercule

BULB s.m. 1. tulpina (subterana) alcatuita dintr-un invelis membranos, uscat si din mai multe foi carnoase. 2. (Fig.; rar) Glob, sfera. ◊ Bulb rahidian = prelungire a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. bulbe, cf. lat. bulbus].

CARTOF s.m. Planta erbacee cu flori albe sau violete, a carei tulpina subterana se termina prin tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafa, cartofa, cartofla s.f. / < germ. Kartoffel].

RIZOM s.m. tulpina subterana a unor plante. [< fr. rhizome, cf. gr. rhiza – radacina].

TUBERCUL s.m. 1. tulpina subterana umflata care constituie un rezervor de substante nutritive la unele plante. 2. Excrescenta aparuta pe unele tesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) Mica tumoare produsa de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tubercula s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuber – excrescenta].

BULB s. m. 1. tulpina subterana formata dintr-un invelis membranos, din mai multe foi carnoase. 2. ~ rahidian = prelungire a maduvei spinarii intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; ~ pilos = partea terminala, ingrosata, a radacinii firului de par. 3. partea umflata, in forma de bulb (1), a unui obiect. (< fr. bulbe, lat. bulbus)

CARTOF s. m. planta erbacee cu flori albe sau violete, tulpina subterana cu tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul insusi. (< germ. Kartoffel)

RIZOM s. m. tulpina subterana a unor plante, lipsita de clorofila. (< fr. rhizome, lat. rhizoma)

TUBERCUL1 s. m. 1. tulpina subterana umflata, un rezervor de substante nutritive la unele plante; tuber1 (2). 2. excrescenta aparuta pe unele tesuturi ale organelor vii. ◊ (med.) mica tumoare produsa de bacilul Koch. (< fr. tubercule, lat. tuberculum)

ASTEROXILON ({s} gr. aster „stea” + xilon „lemn”) subst. Criptogama vasculara din grupul grupul celor mai vechi plante terestre, cu tulpina subterana si aeriana, acoperita cu frunze mici la partea bazala, inmultirea facindu-se prin spori. Este caracteristica Devonianului (Asteroxylon).

BULB, bulbi, s. m. 1. tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1).Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

TOPINAMBUR ~i m. Planta erbacee cultivata pentru tulpina ei subterana, tuberculata, folosita ca aliment, ca furaj; nap-porcesc. /<fr. topinambour

CALAMITES ({s} gr. kalamos „trestie”) subst. Criptogama vasculara, din clasa articulatelor, cu rizomi subterani si tulpini formate din noduri pline si internoduri, cu cilindru medular gol, atingind inaltimea de 10 m. In dreptul nodulilor avea ramuri si frunze dezvoltate vertical (Annularia, Asterophyllites). Conservate in sisturi argiloase, caracterizeaza Carboniferul si, partial, Permianul.

OBSIGA (‹ scr.) s. f. Planta furajera perena din familia gramineelor cu radacini puternice, stoloni subterani lungi si tulpina inalta pana la 140 cm, cu frunze liniare, late, si cu inflorescenta un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistenta la seceta, intra in componenta pasunilor si fanetelor cultivate, in amestec cu alte graminee si leguminoase. Se mai cultiva pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri si diguri, nisipuri miscatoare etc. Creste si spontan in fanetele din regiunile secetoase.

EQUISETUM s.m. 1. Arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvolta tulpinile aeriene cu ramuri si frunze in verticil. 2. Coada-calului. [< fr. equisetum, cf. lat. equisaetum < equus – cal, saeta – par rigid].

EQUISETUM ECVIZE-/ s. m. arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvolta tulpinile aeriene cu ramuri si frunze in verticil; coada-calului. (< fr., lat. equisetum)

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa).Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea.Lat. caepa.

SARMENT s. m. Stolon subteran, lung si subtire, cu radacini adventive si frunze scvamoforme. Din mugurii terminali sau axilari se formeaza tulpini aeriene.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)