Rezultate din textul definițiilor
TURC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.
TRIBUT s. (IST.) 1. bir, (inv.) nevoie. (A refuzat sa plateasca ~ turcilor.) 2. haraci, (impr.) pesches. (~ anual.)
spinta, spinte, s.f. (inv.) contributie pe care o plateau turcilor locuitorii Tarilor Romane.
raia (raiale), s. f. – 1. Crestin care platea impozit la turci si care traia sub protectia legilor lor. – 2. Protectorat, teritoriu locuit de crestini, dar guvernat dupa legea turca. – Mr. arae. Tc. raya ‹ arab. re’aya (Seineanu, II, 96; Ronzevalle 95), cf. ngr. ῥαiᾶς, alb. raie, bg. raja, it. raja. – Der. raelicesc, adj. (inv., propriu raialelor).
chisim n., pl. uri (turc. kesim, pret platit in ainte [!]). Nt. (rev. I. Crg. 8, 220). Rata, cist. Acont: a cere un chisim de bani la facerea contractului. Trans. Dijma, prestatiune.
HARACI ~uri n. inv. Tribut anual pe care il plateau tarile subjugate sultanului turc. /<turc. harac
haraci (haraciuri), s. n. – Tribut; mai cu seama cel platit de Principate imperiului turc, din sec. XV pina in sec. XIX, cu putine intreruperi. – Mr. harace. Tc. harac (Roesler 606; Seineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. haracs. – Der. haracciu, s. m. (stringator de biruri), din tc. haracci; haracer, s. m. (perceptor), ambele inv.
PESIN adj. si adverbial pop. fam.: Bani ~ bani in numerar; bani gheata. A plati ~ a plati pe loc, in numerar. /<turc. pesin
alim n., pl. uri (tat. turc. alym, id.). Vechi. Biru pe care-l plateau Tatarii ca sa aiba drept sa pasca vitele in Moldova. V. usur.
RAIA, raiale, s. f. 1. Teritoriu ocupat si administrat direct de autoritatile militare turcesti. 2. Nume dat de catre turci locuitorilor din Moldova si Tara Romaneasca, datori sa le plateasca tribut. [Pr.: -ra-ia] – Din tc. rāyā.
SALAHOR ~i m. Lucrator necalificat, platit cu ziua, care indeplineste munci grele, mai ales la constructii. /<turc. salahor
LEFEGIU ~i m. 1) ist. Militar platit in serviciul unui stat strain; mercenar. 2) inv. Persoana angajata care primea leafa; salariat. /<turc. ulufeci
IOAN VODA CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politica de intarire a autoritatii domnesti, lovind in interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) si de eliberare a tarii de sub dominatia otomana. Refuzand sa plateasca Portii un bir sporit, in apr. 1574 a inceput razboiul antiotoman, infrangand, la Jiliste (apr. 1574) o armata turco-munteana. A patruns apoi in Tara Romaneasca, inscaunandu-l pe Vintila-Voda, dar, tradat de o parte a boierimii, a fost infrant la Iezeru Cahulului si la Roscani (iun. 1574), fiind ucis de turci in chinuri groaznice. A dezvoltat comertul, a batut moneda proprie, a intarit armata.