Rezultate din textul definițiilor
XENON (‹ fr.) s. n. Element chimic (Xe; nr. at. 54, m. at. 131,30) din grupa gazelor nobile. Gaz incolor si inodor. Se gaseste in atmosfera in cantitati foarte mici. Considerat inert, in ultimul timp s-a descoperit reactia sa cu fluorul. Se lichefiaza la -107,1ºC si se solidifica la -111,5ºC. Folosit in ind. nucleara, la umplerea lampilor electrice, datorita conductibilitatii sale termice. A fost descoperit de Sir William Ramsey si M.W. Travers in 1898.

IUPITER (JUPITER) 1. (In mitologia romana) Divinitate suprema. Stapan al zeilor si al oamenilor, zeu al cerului, ocrotitor al Romei. Recompus mitologic dupa modelul lui Zeus. 2. Cea mai mare dintre planetele sistemului nostru solar (c. 144 mii km diametru) si a doua ca stralucire (dupa Venus). Vazuta pe cer ca astru de marimea stelara 2,5. Se afla la 775 mil. km departare de Soare. Revolutie: 11 ani si 315 zile. Rotatie: aproape 10 ore. Masa: de c. 320 de ori mai mare decat a Pamantului; volumul: de peste 1300 de ori mai mare decat al Pamantului. Atmosfera contine amoniac, apa, hidrogen sulfurat. Pe suprafata planetei se observa o pata de culoare rosie si forma ovala (semnalata in 1665 de astronomul G.D. Cassini). Se cunosc 16 sateliti (primii patru: Io, Europa, Ganymede si Callisto, descoperiti de Galilei in 1610). In ultimul timp, cu ajutorul statiilor automate „Pioneer” 10 si 11, care au explorat planeta din imediata vecinatate, s-a pus in evidenta existenta unui camp magnetic si a unor centuri de radiatii asemanatoare a celor ale Pamantului. In 1995 a fost plasata pe orbita planetei sonda americana „Galileo” pentru a-i studia, timp de doi ani, principalii sateliti; modulul sondei a intrat in atmosfera lui I. si a transmis rezultatele masuratorilor efectuate.

TARZIU1 adv. 1) Dupa ce a trecut timpul sau momentul stabilit sau prevazut. A telefona ~.Mai devreme (sau mai curand) sau mai ~ intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Cel (mai) ~ intr-un timp considerat drept ultim termen. Mai ~ dupa catva timp. 2) In momentul cand un interval de timp este pe sfarsite. /<lat. tardivus

CEAS1 ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

NEOZOIC, -A, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. ultima era geologica, care cuprinde timpul scurs de la sfarsitul mezozoicului pana in zilele noastre. 2. Adj. Care se refera la neozoic (1), care apartine neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoique.

CONSTANTIN, numele mai multor imparati bizantini. Mai importanti: 1. C. V Copronimul (741-775). A purtat lupte victorioase impotriva arabilor (746, 751-752), slavilor (758) si bulgarilor (759, 762-763); in 754 a convocat un sinod, la care s-a hotarit condamnarea si distrugerea icoanelor. 2. C VII Porfirogenetul (913-959; domnie efectiva: 945-959). Autor al unor scrieri privind politica si ceremonialul curtii imperiale („De ceremoniis aulae byzantinae”, „De thematibus”, „De administrando imperio”), cu unele referiri la istoria Romaniei. 3. C IX Monomahul (1042-1055). A suferit infringeri din partea turcilor selgiucizi si a normanzilor. In timpul domniei sale s-a produs „Marea schisma” a Bisericii crestine (iul. 1054). 4. C XI (sauXII) Paleolog (zis si Dragases), ultimul imparat bizantin (1449-1453). A murit luptind, in timpul cuceririi Constantinopolului de catre turci.

ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10.De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

RECRUT s.m. Tanar apartinand ultimului contingent chemat sub arme; soldat incorporat de putin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoana intrata de curand intr-o asociatie, intr-o miscare; incepator. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].

BAIA 1. Com. in jud. Suceava, pe riul Moldova; 6.460 loc. (1991). Incepind din sec. 13, aici a existat orasul B. (Civitas Moldaviae), care a functionat ca atare pina in sec. 18 (ultima mentiune in 1741). Important centru economic si capitala a Moldovei in timpul lui Bogdan I. In dec. 1467, Stefan cel Mare a invins aici pe Matei Corvin, regele Ungariei. Importante vestigii istorice: ruinele bisericii catolice (1410), Biserica Alba (sec. 15-17) si biserica lui Petru Rares (1532). 2. Com. in jud. Tulcea; 5.016 loc. (1991). Expl. de gresii si conglomerate. Statie de c. f.

SEMILUNA, semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, in forma de semicerc, luminata de Soare in timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privita in faza primului si a ultimului patrar. 2. Semn simbolic al islamismului reprezentand forma pe care o are Luna in faza primului patrar. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + luna.

JANNINGS [janiŋs], Emil (pe numele adevarat Theodor Friedrich Emil Janenz) (1884-1950), actor german de teatru si de cinema. Vedeta a marilor filme expresioniste si psihologice („ultimul dintre oameni”, „Cabinetul figurilor de ceara”, „Tartuffe”, „Faust”, „Ingerul albastru”). Premiul Oscar: 1927 („Ispitele timpului”) si 1928 („Ironia destinului”, trad. rom. „Crepusculul gloriei”).

UNITATE ~ati f. 1) Numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectica. 6) Formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

GIGA s.f. 1. Vechi dans vioi in trei timpi, de origine engleza; melodia acestui dans, care se prezinta adesea ca un fragment dintr-o compozitie clasica. ♦ ultima parte a unei suite instrumentale, urmand dupa sarabanda. 2. Vechi instrument cu coarde, asemanator viorii. [< fr. gigue, it. giga, engl. jigg].

CLOVIS (CHLODOVECH), numele mai multor regi franci. Mai important: C. I (481-511). A cucerit terit. dintre Somme si Sena, invingind pe Syagrius, ultimul conducator roman din Galia, si i-a infrint pe alamani, burgunzi si vizigoti, intemeind Regatul franc; in timpul lui, francii au adoptat crestinismul.

HALLEY [hæli], Edmond (1656-1742), astronom si geofizician englez. Prof. univ. la Oxford. Director al Observatorului Greenwich. Cercetari asupra magnetismului terestru si asupra cometelor. A observat (1682) cometa care-i poarta numele si a aratat, prin calcule matematice, ca aceasta se apropie de Pamant la fiecare 76 de ani. A intocmit catalogul stelelor din emisfera australa (1679) si a descoperit miscarile proprii ale stelelor (1718). A determinat paralaxa Soarelui. – Cometa H., cometa cu perioada de revolutie circumsolara de 76 de ani. S-au inregistrat pana in prezent 30 de aparitii. A fost observata prima oara in 239 i. Hr. si ultima oara in 1986, cand a fost studiata, sonda spatiala „Giotto” executand fotografii ale nucleului sau. Aparitia ei, in 1066, in timpul cuceririi Angliei de catre normanzi, a fost imortalizata pe tapiseria de la Bayeux.

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

CHRISTINA, regina a Suediei (1632-1654), fiica lui Gustav II Adolf. In timpul domniei sale, conducerea efectiva a statului a detinut-o Axel Oxenstierna. A sprijinit dezvoltarea stiintei si culturii si l-a protejat pe Descartes, care a trait ultimii ani ai vietii la curtea ei.

MODERN, -A adj. 1. Nou sau relativ recent, din timpurile prezente; actual. ◊ Limba moderna = limba vie, care se vorbeste in prezent. ♦ (Despre forme de invatamant) In care disciplinele umaniste au un rol preponderent, preferential. 2. La moda, potrivit ultimei mode. [< fr. moderne, cf. lat.t. modernus].

NERO (Tiberius Claudius Drusus Germanicus) (pe numele adevarat Lucius Domituis Claudius N.), imparat roman (54-68 d. Hr.), ultimul din dinastia iulio-claudica. A instituit o guvernare autoritara si cruda, soldata cu asasinate, printre care cel al mamei sale Agrippina, al fratelui sau Britannicus, al sotiei sale Octavia si al lui Seneca, profesorul si mentorul sau. In ultimii ani ai domniei a avut numeroase aparitii grotesti in public in calitate de conducator de care de curse, cantaret si actor, impunand adulatia, prin teroare, din partea apropiatilor sai si neglijand problemele statului. In timpul sau, un urias incendiu a mistuit Roma (64 d. Hr.); banuit de acest fapt, N. a dat vina pe primii crestini, incepand persecutiile impotriva lor. S-a sinucis dupa izbucnirea rascoalei legiunilor din Spania si Africa.

PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic1, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica1 + suf. -atura.

FENOMENOLOGIE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a constiintei, care se ridica de la certitudinea senzoriala la „stiinta absoluta”. 3. curent filozofic idealist, intemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esenta de ordin spiritual si ca dat ultim si nemijlocit al constiintei, independent de existenta obiectiva si de experienta senzoriala. (< fr. phenomenologie)

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

SAXA-COBURG-GOTHA, casa regala britanica (1901-1917) care a succedat dinastia de Hanovra, la moartea ultimei sare reprezentante, regina Victoria (22 ian. 1901). Numele dinastiei de Saxa-Coburg-Gotha vine de la sotul reginei Victoria (din 1840), nascut german, principele Albert (Franz Albrecht August Karl Emmanuel) de Saxa-Coburg-Gotha (1819-1861), ca principe consort al reginei Victoria. Intr-o vie atmosfera antigermana din timpul Primului Razboi Mondial, regele George V (1910-1936) a proclamat, la 17 iul. 1917, ca descendentii masculini ai reginei Victoria au adoptat numele de familie Windsor (asa se numeste un castel, situat in orasul New Windsor, comitatul Berkshire, din S Angliei, la 32 km S de Londra, principala resedinta a regilor englezi incepand cu sec. 11, din timpul lui William Cuceritorul).

CONDE [code], familie de nobili francezi, ramura colaterala a familiei Bourbon. Mai importanti: 1. Louis II, print de C., supranumit „Marele Conde” (1621-1686), vestit comandant militar in timpul Razboiului de 30 de Ani (1618-1648), in care a repurtat victoriile de la Rocroi (1643), Freiburg (1644), Nodlingen (1645) si Lens (1648). 2. Louis Joseph, print de C. (1736-1818), comandant al armatei franceze contrarevolutionare a emigrantilor din Koblenz, numita „armata lui Conde”. 3. Louis Antoine Henri de C., duce de d’Enghien (1772-1804), ultimul descendent al familiei Conde. Emigrat in Franta in 1789, implicat in complotul regalistilor, a fost rapit de agentii lui Napoleon Bonaparte de la Baden, judecat si executat la Vincennes.

FENOMENOLOGIE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifesta ele in timp si spatiu. ♦ Termen in filozofia lui Hegel care denumeste teoria despre dezvoltarea constiintei umane, inteleasa ca forma a autodezvoltarii „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, intemeiat de ganditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esenta de ordin spiritual si ca dat ultim si nemijlocit al constiintei, independent de existenta obiectiva si de experienta senzoriala. [Gen. -iei. / < fr. phenomenologie].

CANTONA (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensala, cultivata de trubadurii care cintau dragostea cavalerilor. Compusa din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurta, cu un numar nedeterminat de versuri (intre 7 si 20) fiecare reluind primul vers si pastrind aceeasi schema ritmica. A cunoscut o mare inflorire in sec. 13, datorita poetilor Scolii Siciliene si apoi prin Dante, Petrarca si Boccaccio. 2. Cintec pe mai multe voci in epoca Renasterii, apropiat de cintecul popular, care cu timpul a devenit o piesa instrumentala de tip polifonic imitativ, pregatind aparitia fugii.

BUCLA s. f. 1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii. 3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitura a unui curs de apa. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conducta etc. avand forma unei portiuni dintr-o curba inchisa. 4. (inform.) secventa din instructiunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditii. 6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< fr. boucle)

SAU conj. 1. (Cu functie disjunctiva) Ori, fie: a) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plange sau rade? (Al doilea membru al disjunctiei este o negatie) Sunt sau nu sunt? b) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca alternative) Doriti cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indica necesitatea de a alege intre doua alternative) Sau luni, sau miercuri. ◊ (In enumerari, precedand fiecare element al enumerarii sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se intrebuinteaza sau rindeaua sau cioplitorul sau gealaul. 2. (Cu functie explicativa) Adica, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul intregii tari. 3. (Cu functie copulativa) Precum, si. Nisipul se gaseste pe fundul raurilor, lacurilor sau marilor. 4. (In propozitii interogative, cu functie conclusiva, atenuata de o nuanta de indoiala) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp?Sa + au1.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)