Rezultate din textul definițiilor
PAS3, (1) pasi, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre miscarile alternative pe care le fac picioarele in mers obisnuit; p. ext. distanta astfel parcursa: p. gener. distanta mica. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) incetul cu incetul, treptat; b) mereu, neincetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice miscare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) inceputul, primele incercari; (a avea) initiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (sa...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, ingaduinta sa faca ceva. A face un pas gresit = a) a se poticni in mers; b) a savarsi o greseala. A ceda pasul = a lasa pe altul sa treaca inainte; a se lasa depasit (in mers, in actiuni, in realizari). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pasi.Fig. Stadiu, etapa. ♦ Fig. Inaintare, propasire, progres. ♦ Fig. Actiune, act, fapta; hotarare. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, calcatura. ◊ Pas alergator = mers in fuga. Pas de front (sau de defilare) = mers ostasesc de parada, cu cadenta bine marcata. Pas de mars (sau de voie, de manevra) = mers ostasesc obisnuit, fara efortul de a pasi energic. ◊ Loc. adv. In pasul calului sau la pas = in ritm de mers obisnuit; fara sa fuga. ◊ Expr. A tine pasul = a) a pastra cadenta, ritmul de mers cu cineva; b) a se mentine la acelasi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge in pas (cu cineva) = a avea aceeasi cadenta (cu cineva). (Rar) A se tine de pasul cuiva = a urmari pe cineva. (Rar) A da pas = a se grabi. A-si iuti pasul = a-si mari viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Miscare ritmica a picioarelor, caracteristica pentru fiecare dans. 3. Unitate de masura de lungime egala cu distanta dintre cele doua picioare ale omului departate in cursul mersului obisnuit; p. ext. distanta reprezentata de aceasta unitate de masura. 4. Urma lasata de talpa piciorului sau a incaltamintei in mers. ◊ Expr. (Inv.) A calca (sau a urma, a merge) pe pasii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; in sintagma) Pas genetic = distanta creata intre unul dintre parintii si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. II. S. n. 1. Distanta intre doua elemente alaturate identice ale unui sistem tehnic, masurata in directia in care se repeta elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanta dintre laturile paralele a doua spire consecutive, masurata de-a lungul axei filetului. ♦ Distanta dintre doi dinti consecutivi ai unei roti dintate. 2. (Inv. si reg.) Unealta de lemn asemanatoare cu un compas, folosita in dulgherie, dogarie etc. – Lat. passus.

PIETON, pietoni, s. m. Persoana care umbla pe jos pe o artera (cu trotuare) strabatuta de vehicule. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pieton.

PIETON s.m. Persoana care umbla pe jos; trecator. [Pron. pi-e-. / < fr. pieton].

ciocoi m., pl. tot asa (d. cioc [ca mot fata de Motoi, nume de familie] cu int. de „mot” [ca si in ciocirlan], nume care s´a dat intii pasarii motate, apoi pindarului, valetului, lacheului, vatajelului, perceptorului, functionarului, arendasului, si, in sfirsit, boierului. Tot asa, fr. hobereau, „erete” si „nobil rural”. Cp. si cu curcan si stiglet, care inseamna si un fel de soldati. V. cioclu). Trans. Cris. (si ciocloi. Cp. cu tirloi). Ciocirlan. Mold. Munt. Fig. Vechi. Fecior de casa, valet ori lacheu (V. camerier). Lingusitor, curtizan [!]. Perceptor, mumbasir, arendas, functionar: ciocoi gulerat. Azi. Iron sau fam. Mosier, boier, mare proprietar („ciocoi” zic Turcii din Dobr. ciobanilor Ardeleni si Bulgarii mosierilor din Romania). Fig. Om cu infatisare boiereasca sau cu pretentiuni de boier: da de cind te-ai facut asa de ciocoi de nu mai poti umbla pe jos? Epitet ironic adresat de liberali, socialisti si alte feluri de democrati conservatorilor. (La 1821-48, boierii „ruginiti” i-au taxat pe liberali de „ciocoi”, adica „parveniti”. Liberalii adresau si ei acest cuvint boierilor, dar cu intelesu de „vampiri”, si, la 1907, fiind inca partid de stinga (pe cind astazi is de dreapta), au rasculat taranii contra „ciocoilor”, si apoi tot ei au trebuit sa-i potoleasca cu tunu. Astazi in sfirsit, Romanii liberati taxeaza de „ciocoi” pe cei din vechiu regat, mai ales pe liberali! V. boier, camerier, ciofligar.

CARARE ~ari f. Drum ingust pe care se merge pe jos; poteca. ◊ A-i taia (sau a-i inchide) cuiva ~arile a-i inchide cuiva calea. A-i scurta cuiva ~arile a-l omori pe cineva. A umbla pe doua ~ari a umbla clatinandu-se datorita consumului de alcool. Pe toate ~arile peste tot. [G.-D. cararii] /

POTECA, poteci, s. f. Drum foarte ingust la tara, la munte, in padure etc., pe care se poate merge numai pe jos; carare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, in orice loc, pretutindeni. A sti toate potecile = a cunoaste secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe poteca = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potica s. f.] – Din bg. pateka.

POTECA ~ci f. Drum ingustat pe care se merge pe jos; carare. ◊ Pe toate ~cile pretutindeni. A sti toate ~cile a) a cunoaste bine locul; b) a sti bine si amanuntit ceva. A-i sti cuiva ~cile a sti secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe ~ci a vorbi direct, fara aluzii. /<bulg. pateka

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

jos1 adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)