Dex unele lucruri

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A inchide, a acoperi, a infunda o gaura, o deschizatura etc., a face sa nu se mai vada (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa gauri = a reusi sa realizeze unele lucruri strict necesare; a plati (din) datorii. A-si astupa urechile = a nu voi sa auda, sa cunoasca ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Din lat. *asstuppare.

PARTE, parti, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ◊ In parte = a) loc. adv. in oarecare masura, partial; b) loc. adj. si adv. separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; c) loc. adv. facand abstractie de ceilalti, aparte. ◊ Expr. In (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice. Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Spec. Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu... A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Pop.) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Fam., ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; pop.) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie. 4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etc., dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concr.) cota respectiva care revine fiecarui participant. ◊ Loc. adj. si adv. In parte = a) (care se face) in mod proportional; b) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte si parte = in parti, in cote egale. II. 1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...). Loc. adv. In (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. In nici o parte = nicaieri. In ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? In (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo. In alta parte = aiurea. 2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etc.; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Intr-o parte = stramb, oblic, piezis. La o parte: a) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie). La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a indeparta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strange. A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Fam.) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun. 3. Directie, sens (in spatiu); 4. Fig. Punct de vedere intr-o problema data; privinta. Din partea mea fa ce vrei. III. Categorie sociala, profesionala etc.; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau. A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie). Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) s*x masculin; totalitatea barbatilor. Parte(a) femeiasca = (fiinta de) s*x feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etc. ◊ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.

PESTILENTIAL, -A, pestilentiali, -e, adj. 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare (ca pesta); care raspandeste o boala molipsitoare (ca pesta); contagios. Boala pestilentiala. 2. Fig. (Despre mirosuri) Urat, infect, scarbos, nesuferit, dezgustator; p. ext. (despre unele lucruri) care raspandeste un astfel de miros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch.

CIOCANI, ciocanesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) intr-un corp tare; spec. a bate cu degetul (indoit) in usa, in fereastra (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atentia etc.). ♦ Tranz. A lovi usor cu degetele in toracele sau in abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. si refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (usor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul¹; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (marunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicali, a pisa. [Prez. ind. si: ciocan] – Din ciocan¹.

APTITUDINE s. f. inclinatie, dispozitie naturala sau castigata de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)

CHENAR, chenare, s. n. 1. Margine de o culoare sau de un desen deosebit, pe care o au unele lucruri; bordura. 2. Rand, sir de sculpturi, care incadreaza ferestrele sau usile unei cladiri. 3. (Rar) Rama, cadru, pervaz. – Tc. kenar.

brazda f., pl. e (vsl. brazda). Urma pe care o lasa plugu in pamint. Bucata scoasa din pamint cu iarba pe ia si cu care se intareste o ridicatura de pamint. ca sa n’o strice ploaia. Fig. Urme pe care unele lucruri le lasa trecind: vaporu lasa o brazda pe apa. Pl. Zbircituri: brazdele pe care le trage etatea pe fata. Poet. Cimpuri, cimpii, tara: prea mult singe a udat brazdele noastre.

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit¹, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara (si adesea neconforma cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. In aparenta = dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a reusi sa dea unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda o realitate neplacuta. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

MARGINI, marginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafete etc., a contura un lucru, o suprafata, a incadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se invecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. si refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrange, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Inv.) A tine sub paza, a fixa cuiva domiciliu fortat; a inchide. – Din margine.

PREFERA, prefer, vb. I. Tranz. A da intaietate sau precadere unui lucru unei situatii sau unei fiinte, in raport cu altceva sau altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., in raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. ◊ Loc. adv. De preferat = preferabil. [Var.: (inv.) preferi vb. IV.] – Din fr. preferer.

DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu patrundere si cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.

DEFINITIE, definitii, s.f. Operatie de determinare a insusirilor proprii unui lucru, unei notiuni etc.; enuntul prin care se exprima aceasta operatie. ◊ Expr. Prin definitie = prin insasi natura lucrului, decurgand in mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. – Din fr. definition, lat. definitio, -onis.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. si refl. A scapa pe cineva sau a izbuti sa scape singur dintr-o primejdie, dintr-o incurcatura etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situatia = a reusi sa indrepte o situatie grea, neplacuta; a face fata unei situatii. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare capabila sa ascunda un rau launtric. – Din lat., it. salvare.

SUBESTIMA, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui unei fiinte, unui lucru, unei imprejurari o importanta sau o valoare mai mica decat cea reala; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. X se subestimeaza. – Sub¹- + estima (dupa fr. sous-estimer).

APARENTA s.f. Ceea ce pare pe din afara ; infatisare, manifestare exterioara evidenta a lucrurilor. ◊ In aparenta = judecand dupa exterior ; a salva aparentele = a da (unui lucru, unei situatii) o infatisare care sa ascunda o defectiune interna. [Var. (inv.) aparinta s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].

conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.

TRANSFIGURA vb. I. tr., refl. A(-si) schimba expresia, infatisarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situatii) alta infatisare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].

IDEALIZA vb. tr. a atribui unui lucru, unei fiinte calitati exceptionale; a exagera (ceva) in bine. (< fr. idealiser)

PROPRIETATE s. f. 1. insusire, calitate caracteristica unui lucru, unei fiinte etc.; caracter distinctiv. 2. calitatea unui cuvant, a stilului etc. de a fi propriu (4). 3. stapanire deplina asupra unui bun material; bunul insusi; avere. (< fr. propriete, lat. proprietas)

TRANSFIGURA vb. I. tr., refl. a(-si) schimba expresia, infatisarea, forma, continutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situatii) alta infatisare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara, vizibila si adeseori inselatoare a unui lucru, a unei fiinte sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. In aparenta = judecand dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda un rau launtric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).

PORPHYRIOS (c. 232-305), filozof si erudit grec (originar din Tyr). Discipol si editor al scrierilor lui Plotin, dar si comentator recunoscut al operelor lui Platon, Aristotel si Teofrast; „Isagoga” sa („Introducere la Categoriile lui Aristotel”), tradusa in latina de Boethius, a fost foarte influenta in Evul Mediu. Preocuparea lui P. pentru logica si metafizica izvora din convingerea ca la adevarata esenta a lucrurilor (unul Dumnezeu) se poate ajunge numai prin activitate intelectuala, iar crestinismul si gnosticismul, apeland la irational, la mistere si ritualuri, sunt potrivite doar pentru cei incapabili sa practice contemplatia interioara, adica filozofia („Impotriva crestinilor”). Autorul lucrarii „Abtinerea de la consumul carnii”, care anticipeaza dezbaterile moderne asupra conservarii ecologice. Cartile sale impotriva crestinismului Cartile sale impotriva crestinismului Fundat impotriva crestinismului au fost arse in 448.

CALIFICATIV, -A, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califica (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizata o persoana sau un lucru. ♦ (In unele tari) Sistem de notare a sarguintei la invatatura si a conduitei elevilor si studentilor sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicatiile „exceptional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” si „insuficient”, cuprinse in acest sistem. – Din fr. qualificatif.

CLASIC, -A, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, stiintifice, artistice) Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale. ♦ (Despre scriitori, artisti, oameni de stiinta etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a carui opera isi pastreaza importanta de-a lungul veacurilor, ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentreaza caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei actiuni, ale unei situatii etc.; tipic, caracteristic; care este folosit in mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care apartine clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus.

GOLICIunE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol²; p. ext. partile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrentaros, sarac. 2. Starea unui loc gol², lipsit de vegetatie, sarac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (si neplacut, crud) al unui lucru, al unei solutii etc. – Gol² + suf. -iciune.

IDEALIZA, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei fiinte calitati exceptionale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idealiser.

IMAGINE, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a infatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., in muzica, in literatura, in arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imagina, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).

INTIM, -A, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esentiala, profunda, a unui lucru, a unei probleme etc.; launtric. ♦ Fig. Strans, apropiat. Contactul intim dintre doua limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie stransa, prin relatii foarte apropiate. ♦ (Despre relatiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, c*****l. 3. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrans, unui cadru limitat, familial; care are loc intr-un cadru restrans. [Acc. si; intim] – Din fr. intime, lat. intimus.

INTELES², intelesuri, s. n. Semnificatie (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, talc, noima. ◊ Loc. adj. si adv. Pe inteles sau pe intelesul tuturor = putand fi priceput de oricine, lamurit. Cu inteles = cu o semnificatie adanca, sugerand o anumita concluzie. – V. intelege.

VARIANTA, variante, s. f. 1. Aspect (usor) schimbat fata de forma de baza, tipica a unui lucru, a unei lucrari, a unui text, a unei actiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Forma a unui element lingvistic care difera de aspectul tipic, obisnuit al acestui element. 2. Drum care ocoleste (pe o anumita portiune) traseul principal, ajungand in acelasi punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante.

EMBRION, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie. 2. Fig. Inceput al unui lucru, al unei actiuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

MARGINALIZA, marginalizez, vb.I Tranz. si refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanta unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare in mod voit, prin neluare in seama. – Marginal + suf. -iza.

MEDALIE, medalii, s. f. Piesa de metal (sau, uneori, de marmura), in forma de moneda, gravata cu figuri si inscriptii, emisa in cinstea unei personalitati sau in memoria unei actiuni glorioase. ♦ Piesa de metal data ca premiu la diferite concursuri sau ca distinctie pentru merite deosebite in diferite domenii de activitate. ◊ Expr. Reversul medaliei = aspectul complementar, opus (adesea neplacut) al unui lucru, al unei probleme, al unei situatii. – Din it. medaglia.

MADUVA s. f. 1. Substanta moale, de culoare galbuie sau rosie, aflata in canalul oaselor, care ajuta la formarea sangelui si a tesutului osos. ◊ Maduva spinarii = parte a sistemului nervos central aflata in interiorul coloanei vertebrale, care coordoneaza reflexele neconditionate somatice si vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Pana in maduva sau pana in (sau la) maduva oaselor = pana in adancul fiintei, al sufletului; profund, adanc. 2. Zona interioara, centrala, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. seva, mazga. 3. Fig. (Rar) Partea esentiala a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esenta, miez. – Lat. medulla.

EXAMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor dobandite de elevi, de studenti, de candidati pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diploma = examen sustinut in fata unei comisii speciale, dupa absolvirea unei institutii de invatamant superior, in vederea obtinerii diplomei. ♦ Proba, incercare prin care se verifica trainicia, temeinicia unui lucru, a unei situatii etc. 2. Cercetare amanuntita a unui lucru sau a unei fiinte, in vederea ajungerii la o justa cunoastere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de catre medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul si pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.

ATENTAT, atentate, s. n. Actiune criminala, de obicei contra unui sef de stat sau de guvern. ♦ Fig. Incercare de incalcare a unui drept, de distrugere a unei stari de lucruri, a unei conceptii, de rasturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc. – Din fr. attentat.

ARTIFICIALISM s. n. Caracter artificial al unui lucru, al unei manifestari etc. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -ism.

PERMANENTA, permanente, s. f. 1. Stare, insusire a unui lucru, a unei actiuni, a unui fenomen care dureaza fara intrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durata lunga a anumitor lucruri, fenomene etc. ◊ Loc. adv. In permanenta = fara intrerupere, in mod permanent; mereu. 2. (Concr.) Organ sau serviciu insarcinat la anumite institutii sau intreprinderi cu asigurarea functionarii permanente a unor sectii (de obicei a celor care lucreaza cu publicul). – Din fr. permanence.

PROPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care apartine in mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se da unui lucru sau unei fiinte spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinte din aceeasi categorie si care se scrie cu initiala mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De baza, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.

SUT¹, suturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori intr-o mina; schimb; norma a unui miner in timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.

LEGENDA, legende, s. f. 1. Povestire in proza sau in versuri care contine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explica geneza unui lucru, a unei fiinte etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. 3. Text, inscriptie prin care se explica semnele conventionale de pe o harta, de pe un plan, o imagine fotografiata sau desenata. ♦ Completare sub forma de memoriu anexata la o schema, la o harta etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. legende, lat. legenda.

CIUDATENIE, ciudatenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) lucru, fiinta, intamplare etc. ciudata. – Ciudat + suf. -enie.

MUCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e. – Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micsora pe nedrept valoarea, importanta unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevarata fata a unui lucru, a unei situatii etc. (dandu-i o aparenta inselatoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

REVERS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplacuta a unei situatii sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevazuta, ascunsa si in contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situatii etc. [Pl. si: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

RETETA, retete, s. f. 1. Formulare in scris a unei doctorii si a modului de a o prepara; prescriptie a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hartia pe care medicul a scris aceasta prescriptie medicala. 2. Ansamblu de indicatii privind materiile prime, proportia, modul de preparare pentru obtinerea unui anumit produs, a unei mancari, a unei bauturi etc. 3. Fig. Solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Suma de bani realizata din vanzarea unui spectacol. – Din ngr. reseta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

SAMBURE, samburi, s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe, cu invelisul lemnos, care contine samanta; p. restr. partea moale a semintei, care contine substanta germinativa. ♦ (Impr.) Samanta. 2. Fig. Parte centrala, fundamentala, esentiala a unui lucru, a unei actiuni; miez, inima, nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) Grup restrans de oameni care actioneaza in mod organizat si care formeaza nucleul unei grupari mai mari. ♦ Fig. Esenta, idee esentiala. 3. Fig. Particica, farama. [Var.: (rar) sambur s. m.] – Cf. alb. sumbull, thumbull.

SARACIE, saracii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existentei; starea, viata celui sarac (1). ◊ Expr. Saracie lucie (sau cu luciu, neagra) = saracie mare, totala. A-si vedea de saracie = a-si vedea de treaba, a nu se amesteca in afacerile altuia. 2. Starea unui loc sarac, neproductiv. 3. Aspect saracacios. 4. Cantitate mica, nesatisfacatoare (din ceva); lipsa. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fara valoare. – Sarac + suf. -ie.

SIGILIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcatuit dintr-o placa (fixata pe un maner) pe care este gravata o monograma, o emblema, o efigie etc. si care se aplica pe un act oficial, ca dovada a autenticitatii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tus sau cu ceara rosie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marca. 2. Ceara rosie pe care s-a imprimat prin apasare o stampila si care serveste la sigilarea unui lucru, a unei incaperi etc. pentru a evita desfacera lui de catre persoane neautorizate. [Var.: sigil s. n.] – Din lat. sigillum.

SUBAPRECIA, subapreciez, vb. I. Tranz. A pretui pe cineva sau ceva mai putin decat merita, a aprecia sub valoarea reala, a micsora importanta unei persoane, a unui lucru, a unei situatii; a subestima, a subevalua. ◊ Refl. X se subapreciaza. [Pr.: -ci-a-] – Sub¹- + aprecia.

A SE ASOCIA ma ~ez intranz. (despre persoane) 1) A deveni asociat; a se face membru al unei asociati. 2) A actiona alaturi de altcineva (la realizarea unui lucru; a unei actiuni); a lua parte; a participa. [Sil. -ci-a] /<fr. associer, lat. associare

EMBRION ~i m. 1) Faza initiala de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. 2) Germen al unei plante aflate in samanta. 3) fig. Inceputul unui lucru, al unei actiuni; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon

ETAJ ~e n. 1) Fiecare dintre partile unei cladiri situate intre planseuri deasupra parterului; cat. 2 ) Fiecare dintre portiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) Fiecare dintre straturile de pamant care corespund in timp unei varste geologice. 4) Diviziune principala a zacamantului unei mine stabilit in vederea exploatarii. /<fr. etage

EXAMEN ~e n. 1) Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor cuiva (elevi, studenti etc.) dupa o perioada de studiu sau pentru a-si continua studiile la o treapta superioara de invatamint. ~ oral. ~ scris. ◊ A da ~ a) a se prezenta la examen; b) a reusi la examen. 2) Incercare, proba prin care se verifica trainicia unui lucru, a unei situatii. ◊ ~ medical cercetare a starii sanatatii a unui bolnav pentru a i se stabili diagnosticul si tratamentul. /<fr., lat. examen

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

A MINIMALIZA ~ez tranz. (valoarea unei persoane, a unui lucru, a unei idei) A reduce la minimum; a subaprecia pe nedrept. /minimal + suf. ~iza

ORA ore f. 1) unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

A PARTICIPA particip intranz. 1) A actiona alaturi de altcineva (la realizarea unui lucru, a unei actiuni); a lua parte; a se asocia. 2) A-si aduce contributia cu mijloace banesti sau materiale (la o actiune de interes comun); a colabora; a coopera; a conlucra. 3) A se afla alaturi de cineva, impartasind sentimentele lui; a se asocia din prietenie (la trairile cuiva). /<fr. participer, lat. participare

PREFERINTA ~e f. Intaietate acordata unei fiinte, unui lucru sau unei situatii in raport cu altele; precadere. /<fr. preference

REALIZARE ~ari f. 1) v. A REALIZA. 2) Rezultat al unei munci; lucru realizat. [G.-D. realizarii; Sil. re-a-] /v. a realiza

SAU¹ sa (sai, sale) adj. pos. 1) Care apartine celui despre care se vorbeste. Fratele ~. Cartea sa. lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ◊ La timpul ~ intr-o perioada anumita. [Monosilabic] /<lat. seus sa

SLABICIunE ~i f. 1) Lipsa de forta fizica. 2) Scadere accentuata a fortei fizice. 3) Ceea ce ii lipseste unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahna; cusur; defect. 4) Inclinatie deosebita pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzica. [G.-D. slabiciunii] /a slabi + suf. ~iciune

SOROC ~oace n. 1) Data fixata pentru efectuarea unui lucru, a unei actiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (in practica religioasa) Zi fixata dinainte, in care are loc pomenirea mortilor. 3) Interval de timp; rastimp. 4) (in superstitii si in creatii folclorice) Forta supranaturala care se crede, ca determina dinainte desfasurarea evenimentelor; soarta; destin; ursita; fatalitate. /<sl. suroku

Sut¹ ~uri n. Durata zilei de lucru a unei echipe de mineri. /<germ. Schicht

IDEALIZA vb. I. tr. A atribui unui lucru sau unei fiinte calitati exceptionale; a exagera ceva in bine, a reprezenta ceva mult mai bine decat in realitate. [Cf. fr. idealiser, it. idealizzare].

ILICITATE s.f. (Jur.) Caracterul a ceea ce este ilicit; interzicere a unui lucru, a unei actiuni prin lege. [Cf. it. illeceita].

REDINTEGRATIE s.f. (Psih.) Revenire integrala in constient a unui lucru, a unei amintiri etc. [< fr. redintegration].

RIDICULITATE s.f. Caracterul a ceea ce este ridicol; aspect caraghios al unui lucru, al unei fiinte etc. [Cf. fr. ridiculite].

SABOTA vb. I. tr. 1. A impiedica, a submina, a frana in ascuns realizarea unui lucru, a unei actiuni; a impiedica intentionat buna desfasurare a unei activitati, a procesului de productie. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferata pentru fixarea sinelor. [< fr. saboter].

SABOTAJ s.n. Distrugere, stricare constienta a unui lucru, a unei masini etc. pentru a zadarnici o actiune, un proces etc.; impiedicarea, franarea intentionata a realizarii unui lucru, a unei actiuni. [< fr. sabotage].

AUTOR, -OARE s.m. si f. Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei actiuni etc. [Pron. a-u-. / < lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur].

VARIANTA s.f. 1. Aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei actiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obisnuit, dar care vizeaza acelasi obiectiv. 2. (Lingv.) Forma a unui cuvant diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. [Pron. -ri-an-. / < fr. variante].

CONFIRMA vb. I. tr. 1. A intari, a sustine, a recunoaste autenticitatea, exactitatea unui lucru, justetea unei afirmatii etc. 2. A intari, a definitiva pe cineva intr-un post, intr-o situatie. 3. (In biserica catolica; despre episcopi) A unge cu mir. [P.i. confirm, -mez, 3,6 -ma. / < lat. conformare, cf. fr. confirmer].

INTERIOR, -OARA adj. Care este situat inauntru, de dinauntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = constiinta. // s.n. 1. Partea dinauntru a unui lucru, a unei locuinte, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins inauntrul unei camere, al unei locuinte etc.; spatiul dinauntrul unui obiect, al unei incaperi etc. ♦ Reprezentare figurativa a interiorului incaperilor, mai ales in pictura. 2. Post telefonic care functioneaza printr-o centrala care leaga exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei cladiri, ale unei institutii etc. 3. (Fig.) Latura launtrica, natura morala a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. interieur].

MANIERA s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta in societate; comportare corecta, cuviincioasa. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ♦ Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee si de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate in stil. [Pron. -ni-e-. / < fr. maniere, it. maniera].

PROFIL s.n. 1. Contur, aspect al chipului cuiva privit dintr-o parte. ♦ Aspect, portret, figura. 2. Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 3. Mod de organizare a unei intreprinderi, a unei institutii etc. 4. Conturul unei sectiuni plane a unui element de constructie, a unei regiuni a scoartei Pamantului etc.; reprezentare grafica a unei asemenea sectiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr. profil, it. profilo].

REPARATIE s.f. 1. Procesul prin care se indeparteaza defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfactie, despagubire acordata cuiva pentru o ofensa, pentru o paguba. [Gen. -iei, var. reparatiune s.f. / < fr. reparation, cf. lat. reparatio].

RETETA s.f. 1. Ordonanta, prescriptie medicala. ♦ Formular special pe care medicul prescrie medicamentele. ♦ Indicatie pentru prepararea unei mancari sau bauturi. 2. (Fig.) Solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii diferite. ♦ (Fig.) Formula stereotipa; sablon. 3. Suma de bani realizata din vanzarea biletelor la un spectacol etc. [< fr. recette, cf. it. ricetta].

CONFIRMA vb. tr. 1. a intari, a sustine, a recunoaste autenticitatea, exactitatea unui lucru, justetea unei afirmatii; a adeveri. 2. (jur.) a renunta la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscandu-l ca valabil. ◊ a intari prin aprobare (un mandat de arestare). 3. a definitiva pe cineva intr-un post, intr-o situatie. 4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmatiei. (< fr. confirmer, lat. confirmare)

CURIOZITATE s. f. 1. dorinta de a cunoaste ceva nou sau neobisnuit. ◊ indiscretie. 2. caracterul ciudat al unui lucru, al unei fiinte; raritate, ciudatenie. (< fr. curiosite, lat. curiositas)

OPTIM, -A I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigura cea mai buna eficienta economica. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situatii considerate ca cea mai favorabila. ♦ ~ ecologic = ansamblul conditiilor de vegetatie in care o specie apare cel mai frecvent intr-o regiune; ~ de populatie = densitatea populatiei unei tari care permite cea mai buna folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)

PERMANENTA s. f. insusire a unui lucru, a unei actiuni etc. de a fi permanent(a). ♦ in ~ = permanent, continuu. ◊ birou, serviciu in unele intreprinderi care functioneaza fara intrerupere. (< fr. permanence)

PROFIL s. n. 1. contur, aspect al fetei cuiva privita dintr-o parte. ◊ (fig.) aspect, portret. figura. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ desen reprezentand o sectiune verticala a unui element de constructie, a scoartei terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei intreprinderi, institutii etc. ◊ specialitate, specific. 4. piesa decorativa in relief servind la ornamentarea unei cladiri, la imbunatatirea acusticii unei sali etc. 5. produs laminat din otel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

REDINTEGRATIE s. f. (psih.) revenire integrala in constient a unui lucru, a unei amintiri etc. (< fr. redintegration)

REPARA vb. tr. 1. a indrepta defectele unui lucru, ale unei piese, a repune in stare buna, de functionare; a drege. 2. (fig.) a indrepta, a corecta. ◊ a compensa. 3. (jur.) a plati daune (pentru o stricaciune, pentru o insulta). (< fr. reparer, lat. reparare)

REPARATIE s. f. 1. proces prin care se indeparteaza defectele unui lucru, ale unei piese; reparare. 2. (fig.) satisfactie, despagubire acordata cuiva pentru o ofensa. (< fr. reparation, lat. reparatio, germ. Reparation)

RETETA s. f. 1. prescriptie medicala. 2. indicatie pentru prepararea unei mancari sau bauturi. ◊ (chim.) ansamblu de indicatii pentru obtinerea unui anumit produs. 3. (fig.) solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii. ◊ (fig.) formula stereotipa; sablon. 4. suma de bani realizata din vanzarea biletelor la un spectacol. (< ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. retept)

SABOTAJ s. n. distrugere, stricare constienta a unui lucru, a unei masini etc., pentru a zadarnici o actiune, un proces etc. (< fr. sabotage)

VARIANTA s. f. 1. aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei lucrari, actiuni. 2. forma a unui element lingvistic diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. 3. drum (canal) care ocoleste traseul principal, ajungand in acelasi punct final. 4. (biol.) individ, populatie care difera de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a inregistrat variabila (II, 3) in cadrul activitatii cercetate. (< fr. variante)

CLOMPAI, clompaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A produce zgomot, lovind doua lucruri tari unul de altul. – Onomatopee.

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

CARACTERISTIC, -A, caracteristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Insusire specifica predominanta, proprie unei fiinte, unui lucru, unui fenomen etc. si care diferentiaza o fiinta de alta, un lucru de altul. 2. Adj. Care constituie trasatura distinctiva a unei fiinte, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. S. f. Partea intreaga a unui logaritm. 4. S. f. Parametru sau data tehnica utilizata pentru aprecierea comportarii in exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. S. f. Curba care reprezinta modul cum variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. – Din fr. caracteristique.

CARUCIOR, carucioare, s. n. 1. Trasurica in care sunt plimbati copiii mici; carut (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roti de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obisnuite si care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distante scurte; carut (2). 3. Subansamblu al unei masini-unelte, al unei masini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Carut + suf. -ior.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

IMINENTA, iminente, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situatii iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia.

INDISPONIBILITATE, indisponibilitati, s. f. Faptul de a fi indisponibil; situatia unui lucru sau a unei fiinte de care nu se poate dispune. – Din fr. indisponibilite.

INFLUENTA¹, influente, s. f. 1. Actiune exercitata asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putand duce la schimbarea lor; inraurire. ♦ Spec. Actiune pe care o persoana o exercita asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evolutia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucura). 2. (Fiz.; in sintagma) Electrizare prin influenta = separare a sarcinilor electrice si redistribuirea lor pe suprafata unui conductor, datorita actiunii unui camp electric; inductie electrostatica. [Var.: influentie, influinta s. f.] – Din fr. influence.

INGRIJIRE, ingrijiri, s. f. Actiunea de a (se) ingriji si rezultatul ei. I. 1. Grija purtata unei fiinte, unui lucru; solicitudine. ◊ Personal de ingrijire = personal care se ocupa de curatenia dintr-o institutie. ◊ Expr. A da primele ingrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc. 2. Bagare de seama, atentie. II. (Inv.) Ingrijorare, teama. – V. ingriji.

INTEPENEALA s. f. (Rar) Stare a unui lucru sau a unei fiinte tepene; intepenire. – Intepeni + suf. -eala.

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare s., adj. 1. S. m. si f. Muncitor calificat care supravegheaza functionarea unei masini de lucru, a unui aparat sau care efectueaza diverse operatii cu acestea. ♦ Spec. Persoana care manuieste aparatul de luat vederi in timpul filmarii; persoana care proiecteaza filmul pe ecran. 2. S. m. si f. Persoana care face anumite operatii chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Functie intre doua spatii vectoriale, compatibila cu structura vectoriala a spatiilor respective. 4. S. m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (In sintagma) Bloc operator = complex in cadrul unei sectii de chirurgie care include sala de operatii, sala de preanestezie si salile aferente. – Din fr. operateur, lat. operator, -oris.

PASA¹, pers. 3 pasa, vb. I. Intranz. 1. unipers. (De obicei construit cu dativul) A simti neliniste, a se ingrijora. 2. (Inv. si pop.) A cantari sau a atarna greu; a se lasa greu (peste ceva). ♦ unipers. (Construit cu dativul) A simti greutatea unui lucru sau a unei situatii, a suporta cu greutate ceva neplacut. – Lat. pensare.

REFLEX, -A, reflecsi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ◊ Act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari. Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui e******t oarecare cu un e******t care provoaca un reflex innascut. Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener. Care reprezinta o reactie imediata, spontana. II. S. n. 1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

ANTROPOMORFIZA, antropomorfizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinitati etc. sentimente si insusiri umane. – Din fr. anthropomorphiser.

FASON, f*****e, s. n. 1. Modul cum este facut un lucru; forma (a unei haine, a unei palarii); croiala, model. ♦ Modul cum arata o persoana (din punctul de vedere al imbracamintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. facon.

CURIOZITATE, (2) curiozitati, s. f. 1. Dorinta de a cunoaste (amanuntit) ceva nou sau neobisnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscretie. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei fiinte; (concr.) lucru interesant care se intalneste rar; ciudatenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. curiosite, lat. curiositas, -atis.

LAMURI, lamuresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A ajuta pe cineva sa inteleaga sau a intelege, a ajunge sa inteleaga ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la intelegerea unui lucru in urma unei discutii in care s-au dezbatut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face sa fie clar, inteles de cineva; a clarifica, a deslusi. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A aparea vederii in mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. si refl. (Inv.) A face sa devina sau a deveni curat, lipsit de corpuri straine, pur. – Din lamura.

LIPITURA, lipituri, s. f. 1. Unire, imbinare, asamblare a doua lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a facut o lipire. 2. Pamant, lut framantat cu apa care serveste la lipitul podelei, peretilor etc. caselor. – Lipi + suf. -tura.

ZBORI, zborasc, vb. IV. Intranz. (Banat) A discuta, a vorbi despre un lucru, pe marginea unei teme. (zbor² + suf. -i)

TERMIE, termii, s. f. (Fiz.) unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.

TRECUT¹ s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.

RANA, rani, s. f. 1. Ruptura interna sau exterioara a tesutului unei fiinte vii, sub actiunea unui agent distrugator; leziune, plaga. ◊ Expr. Bun de pus la rana, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarata pe cineva, a starni lucrurile, agravand situatia. A pune degetul pe rana = a gasi si a arata in mod lamurit pricina unei stari de lucruri suparatoare, a dezvalui adevarata cauza a unei situatii neplacute. 2. Fig. Durere morala, suferinta, chin sufletesc. – Din sl. rana.

RAZUI, razuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A indeparta un strat subtire de pe suprafata unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealta sau cu o unealta, pentru a obtine un material maruntit. – Rade + suf. -ui.

REGRET, regrete, s. n. Parere de rau cauzata de pierderea unui lucru sau a unei fiinte, de o nereusita sau de savarsirea unei fapte nesocotite; p. ext. remuscare, cainta. – Din fr. regret.

SPECIFIC², -A, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raporteaza la o unitate. Greutate specifica. – Fr. specifique.

SPECIFIC, -A, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raporteaza la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, nota distinctiva. – Din fr. specifique.

COMPETENTA, competente, s. f. Capacitate a cuiva de a se pronunta asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoasteri adanci a problemei in discutie; capacitate a unei autoritati, a unui functionar etc. de a exercita anumite atributii. ◊ Expr. A fi de competenta cuiva = a intra in atributiile cuiva. A-si declina competenta = a se declara lipsit de autoritate (legala) sau fara pregatirea necesara pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunta intr-o problema. [Var.: competinta s. f.] – Din fr. competence.

CONSFATUIRE, consfatuiri, s. f. Actiunea de a se consfatui si rezultatul ei. ♦ Intalnire de lucru a salariatilor unei institutii sau intreprinderi, a membrilor unei organizatii, a reprezentantilor unor domenii de activitate, ai unor state etc., in care se discuta probleme de interes comun, general. – V. consfatui.

CRITICA, critic, vb. I. Tranz. A dezvalui lipsurile, greselile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stari de lucruri (aratand cauzele si indicand mijloacele de indreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistica etc. a unei opere. ♦ A arata cu rautate (sau cu exagerare) partile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta in chip rautacios, nascocind lipsuri si greseli; a barfi. – Din fr. critiquer.

IMBRACARE s. 1. echipare, invesmantare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. v. infatare. 3. v. tapisare. 4. acoperire, invelire, invelit. (~ unui caiet.)

REGLEMENTARE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (inv.) legiuire. (~ unei stari de lucruri.) 2. aran-jare, oranduire, stabilire, (rar) regulare, (inv.) regularisire. (~ unei situatii neclare.)

A AMESTECA amestec tranz. 1) (elemente, lucruri eterogene) A face sa se amestece. 2) (lucruri) A supune unei dezordini; a incurca intre ele. 3) fam. (persoane) A antrena in mod constient (intr-o chestiune sau intr-o situatie nedorita); a implica. /<lat. ammixticare

ANTIPOD ~zi m. 1) Loc de pe globul pamantesc diametral opus altui loc. 2) mat. Pereche de puncte diametral opuse pe o sfera. 3) Persoana sau lucru diametral opus unei alte persoane sau unui alt lucru. /<fr. antipode

CARACTER ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character

CONSIDERENT ~e n. 1) Argument logic. 2) Pozitie intelectuala; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; parere; judecata; opinie. 3) jur. Factor care motiveaza o decizie a unui organ de jurisdictie. /<fr. considerant

COT¹ coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus

DEDESUBT² ~uri n. 1) Partea cea mai de jos a ceva. 2) fig. Parte ascunsa a unui lucru sau a unei afaceri. /de + de + subt

DEFICIT ~e n. 1) Absenta a unui lucru sau a unei insusiri strict necesare. 2) Stare in care cheltuielile depasesc veniturile. ~ bugetar. ◊ A fi in ~ a fi in pierdere. 3) Suma de bani, reprezentand diferenta cu care cheltuielile intrec veniturile. ◊ ~ de casa lipsa de numerar disponibil pentru efectuarea platilor curente. /<fr. deficit

DESTINATIE ~i f. 1) Intrebuintare dinainte stabilita (a unui lucru sau a unei persoane). 2) Loc catre care se indreapta cineva sau unde se trimite ceva. [Art. destinatia; G.-D. destinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. destination, lat. destinatio, ~onis

DOS ~uri n. 1) Partea de dindarat a unui lucru sau a unei fiinte care se opune fetei. ◊ In ~ul... in spatele; inapoia... Din ~ul din spatele; dinapoia. Pe din ~ a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; in taina. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; in alta ordine decat cea normala. 2) Extremitate dorsala a corpului pe care se sade; fund; sezut. 3) Partea interioara a unei haine. ◊ Pe ~ a) cu fata inauntru; b) altfel decat trebuie. 4) Loc ferit, adapostit, unde nu ploua, nu bate soarele, vantul. 5); ~ul mainii (sau palmei) partea de din afara a mainii sau a palmei. /<lat. dossum

GENEZA ~e f. Proces de nastere si de dezvoltare a unui lucru sau a unei fiinte. /<fr. genese, lat., gr. genesis

GENIU¹ ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofera unei persoane calitati creatoare deosebite. ◊ De ~ genial. 2) Persoana care poseda asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trasaturi distinctive care formeaza esenta unui lucru sau a unei fiinte. ~ul creatiei populare. 4) mil.: Trupe de ~ trupe specializate in executarea unor lucrari tehnice (poduri, fortificatii etc.). /<lat. genius, fr. genie

HULA¹ ~e f. 1) Vorba jignitoare; ofensa; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei fiinte, considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hula

IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

INDISPONIBILITATE ~ati f. Situatie a unui lucru sau a unei fiinte indisponibile. [G.-D. indisponibilitatii] /<fr. indisponibilite

A INFLUENTA ~ez 1. tranz. (fiinte, lucruri) A supune unei influente; a modifica printr-o influenta; a inrauri. 2. intranz. A avea influenta. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer

INFLUENTA ~e f. 1) Actiune pe care o exercita cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei fiinte, modificandu-i trasaturile (de forma, de continut, de caracter etc.). 2) Consideratie de care se bucura cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

NEAGA f. pop. (mai ales urmat de -rea) Persoana indaratnica si nesuferita. ◊ A o tine ca ~a-rea a sustine mereu unul si acelasi lucru; a o tine una si buna. A sedea ca ~a-rea pe capul cuiva a se afla in permanenta langa cineva si a-l plictisi mereu. A se tine ca ~a (de cineva) sau a se lega ca o ~ (de cineva) a urmari pe cineva mereu. /Orig. nec.

OPINIE ~i f. Punct de vedere particular (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); parere; judecata; considerent; cuvant. ◊ A face ~ separata a nu adera la parerea altora (a majoritatii). [G.-D. opiniei; Sil. -ni-e] /<lat. opinio, ~onis, fr. opinion

PROPRIETATE ~ati f. 1) Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. 2) Forma social-economica de insusire a bunurilor materiale, care exprima relatiile economice ce apar in societate. ~ colectiva. ~ individuala. 3) Valoare materiala de care dispune cineva; bun. 4) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; calitate; particularitate; trasatura; caracter. [G.-D. proprietatii; Sil. -pri-e-] /<fr. propriete, lat. proprietas, ~atis

REFLEX² ~e n. 1) Reactie adecvata a organismului la o e*******e. ◊ ~ conditionat reflex obtinut in cursul vietii. ~ neconditionat reflex innascut. 2) Raza de lumina reflectata. 3) fig. Oglindire a unei stari de lucruri. [Sil. -flex] /<fr. reflexe lat. reflexus, germ. Reflex

REFORMA ~e f. 1) Transformare (radicala sau partiala) operata in vederea amelio-rarii unei stari de lucruri din viata social-politica sau economica. 2) (in Europa din sec. XV- XVI) Miscare social-politica si religioasa indreptata impotriva feudalismului si a catoli-cismului, in urma careia a aparut al treilea curent in crestinism – protestantismul. /<fr. reforme, germ. Reform

REGIM ~uri n. 1) Forma de guvernamant a unui stat; guvernare. ~ parlamentar. 2) Sis-tem de reglementare a unei activitati sau de functionare a unei institutii sau intreprinderi. 3) Ansamblu de conditii care determina func-tionarea unui sistem tehnic. 4) lingv. Raport gramatical dintre doua cuvinte dependente unul de altul. ~ul verbului. 5) Totalitate a conditiilor de viata, de lucru etc. a unei persoa-ne; mod de viata. 6) Totalitate a regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unui bolnav. /<fr. regime

REMEDIU ~i n. 1) Substanta care pre-vine, amelioreaza sau trateaza o boala; leac; medicament. 2) Mijloc de imbunatatire a unei stari de lucruri. /<fr. remede, lat. remedium

SABOTAJ ~e n. Actiune de zadarnicire intentionata a unui lucru sau a unei activitati /<fr. sabotage

SILUETA ~e f. 1) Imagine (a unui lucru sau a unei fiinte) proiectata sub forma de unda pe un fond luminos. 2) Configuratie a corpului unei persoane; statura. 3) Contur al unei fiinte sau al unui obiect desenat sau decupat. 4) Talie zvelta, bine proportionata. [Sil. -lu-e-] /<fr. silhouette

TERMIE ~i f. fiz. unitate de masura a cantitatii de caldura egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic. /<fr. thermie

A TOCMI ~esc tranz. 1) rar (mijloace de transport) A lua un timp in chirie; a inchiria. 2) (persoane) A lua la lucru (in baza unei intelegeri); a naimi; a angaja. 3) pop. (obiecte defectate) A repune in functiune; a drege; a repara. /<sl. tukumiti

TRASATURA ~i f. 1) mai ales la pl. Linie specifica a fetei unei persoane. A avea ~i alese. 2) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; caracter; particularitate; proprietate; calitate. 3) Aspect general, care determina fondul unui fenomen. ~ specifica a romanului. 4) Linie trasa pe hartie. ◊ Dintr-o ~ de condei fara a se gandi prea mult; la repezeala. [G.-D. trasaturii] /tras + suf. ~atura

A URSI ~esc tranz. (in superstitii si in creatia folclorica) A hotari dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viata unei fiinte); a sorti; a meni; a harazi; a predestina; a soroci. /<ngr. oriso

CARACTERISTICA s.f. 1. Caracter predominant propriu unei fiinte, unui lucru, unui proces etc.; insusire tipica. 2. Partea intreaga a unui logaritm. 3. Curba reprezentand modul in care variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. ♦ Marime sau element care determina dintr-un anumit punct de vedere modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (Statist.) Caracteristica statistica = trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau a unui proces social-economic. [Cf. fr. caracteristique].

TERMIE s.f. 1. (Liv.) Temperatura. 2. (Fiz.) unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „caldura”, „temperatura”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].

UTILAJ s.n. 1. Totalitatea uneltelor, a aparatelor, a masinilor de lucru etc. trebuitoare unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de munca intr-o intreprindere. 2. Sectie intr-o uzina metalurgica destinata fabricarii, repararii si intretinerii de utilaj (1). [< fr. outillage].

ANTROPOMORFIZA vb. I. tr. (Rar) A atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinitati etc. calitati si sentimente umane. [P.i. -zez. / < fr. anthropomorphiser].

CALIFICA vb. I. 1. tr., refl. A dobandi sau a da cuiva posibilitatea sa dobandeasca o calificare, un titlu intr-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis sa concureze la o competitie sportiva. 3. tr. A atribui o calitate unei fiinte sau unui lucru; a arata calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calific. / cf. fr. qualifier].

CURIOZITATE s.f. 1. Dorinta de a cunoaste ceva nou sau neobisnuit. ♦ Indiscretie. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei fiinte; (concr.) raritate, ciudatenie. [Cf. fr. curiosite, it. curiosita].

firog s.m. sg. (reg.) lucru (manual) destinat unei persoane sa-l termine intr-o zi; soroc.

DISPRET s.n. Sentiment care face pe cineva sa nu aiba stima pentru altcineva sau sa nu considere bun un lucru. ♦ Desconsiderare a unei persoane sau a unui lucru. [Pl. -turi. / < it. disprezzo].

EXEMPLAR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate dupa un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de fiinte sau de lucruri asemanatoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].

FABULA s.f. 1. Istorioara alegorica, de obicei in versuri, in care sunt satirizate anumite moravuri si deprinderi, folosindu-se procedeul personificarii animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire in care nu se poate deosebi realul de inventie, de nascocire. [< lat. fabula].

FILIATIE s.f. 1. Inrudire in linie descendenta; descendenta. 2. (Fig.) Legatura stabilita intre fapte, intre lucruri care deriva unul din altul. [Pron. -li-a-ti-e, gen. -iei, var. filiatiune s.f. / cf. fr. filiation, lat. filiatio].

INTEGRALITATE s.f. Stare a unui lucru complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferentiale de a admite o integrala. [Cf. fr. integralite].

PREJUDECATA s.f. Parere, idee preconceputa asupra unui lucru sau a unei probleme. [Dupa fr. prejuge].

tei-belei s.n. (pop.; in expr.) nu-i tei-belei, ci-i belei-tei = e tot una, e acelasi lucru, e tot un d**c.

REFORMA s.f. 1. Schimbare (de obicei in bine), modificare legala a unei stari de lucruri. 2. Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situatia unei astfel de persoane. [Cf. fr. reforme, germ. Reform, it. reforma].

SIMPTOMATIC, -A adj. Care are caracter de simptom. ♦ Tratament simptomatic = tratament care urmareste numai inlaturarea simptoamelor unei boli, neglijand adevaratele cauze. ♦ (Fig.) Care indica existenta unei stari de lucruri oarecare; semnificativ. [< fr. symptomatique].

SPECIFIC, -A adj. Propriu unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ♦ Care se raporta la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); nota distinctiva. ♦ Specific national = suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale. [Cf. fr. specifique, it. specifico].

ANTROPOMORFIZA vb. tr. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinitati calitati si trasaturi umane. (< fr. anthropomorphiser)

CALIFICA vb. I. tr., refl. a dobandi, a ajuta pe cineva sa dobandeasca o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis sa concureze la o competitie sportiva. III. tr. a atribui o calitate unei fiinte, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare)

CARACTERISTIC, -A I. adj. care constituie trasatura distinctiva a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. insusire tipica predominanta, proprie unei fiinte, unui lucru, fenomen etc. 2. partea intreaga a unui logaritm. 3. curba reprezentand variatia unei marimi importante a unui sistem fizic sau tehnic in functie de un anumit parametru. ◊ marime, element care determina, dintr-un anumit punct de vedere, modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caracteristique)

DENUMIRE s. f. faptul de a denumi; denominatie. ◊ nume dat unei fiinte, unui lucru sau fenomen; cuvant care denumeste ceva. (< denumi)

DISPRET s. n. sentiment care face pe cineva sa nu aiba stima pentru altcineva sau sa nu considere bun un lucru. ◊ desconsiderare a unei persoane, a unui lucru. (< it. disprezzo)

FASON s. n. 1. fel, maniera in care este facut un lucru; format al unei haine, palarii etc.; croiala. 2. (fam.; pl.) nazuri, mofturi. (< fr. fason)

INDISPONIBILITATE s. f. faptul de a fi indisponibil. ◊ stare a unui lucru, sau a unei persoane indisponibile. (< fr. indisponibilite)

REIFICA vb. tr. (fil.) a transforma un lucru, a da (unei idei) caracter material, concret. (< fr. reifier)

SPECIFIC, -A I. adj. caracteristic, propriu unei fiinte, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv. ◊ care se raporteaza la o unitate. II. s. n. caracter propriu, particular; nota distinctiva. ♦ ~ national = suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale. (< fr. specifique, lat. specificus)

TERMIE¹ s. f. unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic; megacalorie. (< fr. thermie, germ. Thermie)

FASON, f*****e, s. n. 1. Modul in care este facut un lucru; forma (a unei haine, a unei palarii); croiala, model. Modul in care arata o persoana (din punct de vedere al imbracamintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. facon

CARACTERISTICA, caracteristici, s. f. 1. Caracter predominant, propriu unei fiinte, unui lucru, unui fenomen etc. (si care diferentiaza o fiinta de alta, un lucru de altul). 2. Partea intreaga a unui logaritm. 3. Curba care reprezinta modul in care variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. – Fr. caracteristique.

ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este sa tainuiesti, alta e sa taci – Discretia si complicitatea nu sunt unul si acelasi lucru.

MANU MILITARI (lat.) cu putere armata – A procede manu militari; a pune capat unei stari de lucru prin masuri drastice.

GARANTA (< fr.) vb. I tranz. 1. A da cuiva siguranta ca va avea ceva, ca se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libertatii), a unui drept (ex. a dreptului la munca, a dreptului de aparare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obligatii, prin constituirea unei garantii reale (gaj, ipoteca) sau per¬sonale (fidejusiune / cautiune). 3. A raspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei fiinte, de autenticitatea unei afirmatii.

SCIENTIA ET POTENTIA IN Idem COINCIDunT (lat.) stiinta este unul si acelasi lucru cu puterea – Fr. Bacon, „Novum Organum”, 3. In varianta engleza, „Knowledge is power” („Stiinta este putere”).

SENATUS INTELLEGIT, CONSUL VIDET, HIC TAMEN VIVIT (lat.) senatul intelege, consulul vede si totusi acesta traieste – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2. Expresia unei mari indignari impotriva unei stari de lucruri scandaloase, binecunoscuta de toti, dar care nu este curmata.

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire prin insusirea unor cunostinte si deprinderi de specialitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva, culturala etc. 3. Tranz. A atribui unei fiinte sau unui lucru o anumita calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

CARACTERIZA, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Il caracterizeaza modestia. 2. A descrie, a infatisa, a face sa reiasa trasaturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caracteriser.

CARACTERIZARE, caracterizari, s. f. Actiunea de a caracteriza si rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei fiinte, a unui lucru sau a unui fenomen. – V. caracteriza.

CEDA, cedez, vb. I. 1. Tranz. A renunta (gratuit sau prin vanzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanta unei alte persoane. 2. Intranz. A da cuiva dreptate intr-o discutie, a nu se mai impotrivi; a se supune; a renunta. ♦ (Sport) A se recunoaste invins (renuntand la lupta); a fi invins. 3. Intranz. (Despre boli) A scadea din intensitate, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se incovoia; a se deforma; a se rupe. – Din fr. ceder.

CHIRIE, chirii, s. f. Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuinte). ◊ Loc. adj. si adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporara in schimbul unei plati. – Din bg., scr. kirija.

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A taia, a cresta marginea unui lucru, dandu-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

IDEALIZARE, idealizari, s. f. Actiunea de a idealiza si rezultatul ei; incercarea de a atribui unei fiinte sau unui lucru insusiri deosebite. ♦ Transfigurare, in cadrul unei opere de arta, a realitatii, in vederea realizarii unui ideal estetic. [Pr.: -de-a-]. – V. idealiza.

INDEPENDENTA s. f. 1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie. 2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din fr. independance.

INDEMANARE s. f. Usurinta de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei inclinatii; iscusinta, abilitate, pricepere, dibacie. – V. indemana.

INTRERUPE, intrerup, vb. III. Tranz. si refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfasurarea unei actiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri in cursul unei lucrari, al unei activitati; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva in timp ce vorbeste, a taia vorba cuiva. [Perf. s. intrerupsei, part. intrerupt – Var.: (Inv.) intrerumpe vb. III] – Intre¹- + rupe (dupa fr. interrompre).

TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. Felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – Tese + suf. -atura.

DEPONENT², -A, deponenti, -te s. m. si f. Persoana care incredinteaza unei alte persoane un lucru in temeiul unui contract de depozit; depunator. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.

DESEMNA¹, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoana considerand-o cea mai potrivita pentru desfasurarea unei activitati, pentru ocuparea unei demnitati sau a unei functii. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi intr-o functie. – Din fr. designer, lat. designare (dupa semn).

SILUETA, siluete, s. f. 1. Imagine, infatisare reala (si oarecum neclara in amanuntele ei) a unei fiinte, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbra) pe un fond mai luminos; p. ext. fiinta sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schitat intr-o opera literara. 2. Talie zvelta si bine proportionata a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proportionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face silueta = a deveni zvelt; a slabi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat in creion, in tus sau decupat din hartie, panza etc. reprezentand contururile unei fiinte sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentand o silueta (1) de om) pe care sunt fixate tintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette.

SIMPTOMATIC, -A, simptomatici, -ce, adj. Care indica existenta unei stari patologice in organism; care este simptomul acestei stari patologice; care se refera la simptom. ◊ Tratament simptomatic = tratament care urmareste vindecarea unei boli prin inlaturarea simptomelor si nu a cauzelor care o provoaca. ♦ Fig. Care indica existenta unei anumite stari de lucruri; semnificativ. – Din fr. symptomatique.

TREMUR, tremure, s. n. 1. Miscare involuntara, rapida a corpului sau a unei parti a corpului, provocata de frig, de frica, de o boala etc., tremuratura, tremurat¹, tremurici. 2. Miscare, clatinare, zguduitura usoara si repetata a unei plante, a unui lucru. 3. V******e a glasului, provocata de o emotie (puternica); v******e a sunetelor executate cu un instrument muzical. – Din tremura (derivat regresiv).

APANAJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordata fiilor din casele domnitoare si din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea tarii membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat in mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

APOSTROFA¹, apostrofe, s. f. 1. Imputare, mustrare adresata cuiva (pe un ton violent). 2. Figura retorica sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, intrerupandu-si brusc cursul expunerii, se adreseaza direct unei persoane sau unui lucru personificat. – DIn fr. apostrophe, lat. apostropha.

DEIFICA, deific, vb. I. Tranz. A atribui putere divina unei fiinte sau unui lucru; a zeifica.[Pr.:-de-i-] – Din lat. deificare, fr. deifier.

LEGAT¹ s. n. Faptul de a (se) lega¹. 1. Strangere cu ajutorul unei legaturi a unor lucruri pentru a le impiedica sa se desfaca. 2. Brosare, cartonare a unei carti. 3. Rodire. – V. lega¹.

DEOSEBI, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferentia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranz. A da unei fiinte sau unui lucru o nota aparte, specifica, a face sa se deosebeasca de altii. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalti); a se distinge, a se remarca, a se evidentia. 3. Tranz. A recunoaste un lucru sau o fiinta dintre altele asemenea; a deslusi, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] – De⁴ + osebi.

TRONC interj. Cuvant care imita zgomotul produs de o ciocanire, de o cadere, de trantirea unui lucru etc. ◊ Expr. A-i cadea cuiva (cu) tronc (la inima) = a-i deveni cuiva drag dintr-o data; a indragi (pe neasteptate). ♦ Exclamatie care exprima surpriza in fata unui lucru neasteptat sau a unei situatii neprevazute. ◊ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune cand cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situatia in care se gaseste. – Onomatopee.

DENUMI, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei fiinte sau unui lucru; a numi. ♦ (Inv.) A desemna. – De⁴ + numi (dupa fr. denommer).

DENUMIRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei fiinte sau unui lucru; cuvant cu care numim ceva. – V. denumi.

DIMPREJURUL prep. Din jurul, din vecinatatea (unei fiinte sau unui lucru). – De⁴ + imprejurul.

FIRESC adj., s. 1. adj. natural, normal, obisnuit, (inv.) fires, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 2. s. naturalete. (~ul unei situatii.) 3. adj. normal, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. natural. 5. s. v. naturalete.

ALDAMAS ~uri n. Cinste oferita cuiva cu ocazia vanzarii sau cumpararii unui lucru sau a incheierii unei tranzactii. ◊ Esti (bun) de ~ se spune cuiva care a reusit intr-o actiune. /<ung. aldomas

BANUIALA ~ieli f. 1) pop. Parere bazata numai pe fapte aparente; presupunere; prezumptie; supozitie. 2) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; suspiciune. 3) Dezaprobare verbala, adresata cuiva in semn de nemultumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; repros; imputare. [G.-D. banuielii] /<a banui + suf. ~eala

CARACTERISTICA ~ci f. 1) Trasatura predominanta proprie unei fiinte sau unui lucru, fenomen etc.; insusire tipica; semn distinctiv. 2) mat. Parte intreaga a unui logaritm. 3) fiz. Reprezentare grafica a dependentei unei marimi in functie de o anumita variabila. /<fr. caracteristique

CLADARIE ~i f. Gramada de lucruri puse la intamplare, unul peste altul. [Art. cladaria; G.-D. cladariei; Sil. -ri-e] /clada + suf. ~arie

CURIOZITATE² ~ati f. mai ales la pl. Caracter ciudat al unei persoane, al unui lucru sau al unui fenomen. [G.-D. curiozitatii; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosite, lat. curiositas, ~atis

A DESEMNA ~ez tranz. 1) (persoane) A numi in vederea exercitarii unei activitati ori a ocuparii unei functii sau demnitati. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare

DIRECTIE¹ ~i f. 1) Orientare a unei miscari, a unui lucru; sens. In ~ opusa. 2) mat. Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. [Art. directia; G.-D. directiei; Sil. -ti-e] /<fr. direction, lat. directio, ~onis

ESTIMATIV ~a (~i, ~e) Care tine de evaluarea unei lucrari, a unui lucru. /<fr. estimatif

GRAMADA² ~ezi f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele in neoranduiala. 2) Grup numeros si neorganizat (de fiinte); droaie; multime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. gramezii] /<sl. gramada

A SE HARAI ma harai intranz. fam. A se certa usor (unul cu altul) pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se ciorovai. /har + suf. ~ai

IDOL ~i m. 1) Reprezentare antropomorfa a unei divinitati (in forma de statuie, imagine etc.), constituind obiect de adoratie la pagani; divinitate pagana. 2) fig. Persoana sau lucru care este obiectul unei adoratii. /<sl. idolu

INCERTITUDINE ~i f. 1) Lipsa de certitudine; indoiala; nesiguranta. 2) Situatie incerta. 3) lucru incert. 4) Stare a unei persoane lipsite de siguranta, de hotarare. /<lat. incertitudo, ~inis, fr. incertitude

lucru ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei masini care functioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solutie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. ◊ ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra

PORTSCULA ~e f. Dispozitiv pentru fixarea unei scule in procesul lucrului; portunealta. /port- + scula

PORTunEALTA ~elte f. Dispozitiv pentru fixarea unei unelte in procesul lucrului; portscula. /port- + unealta

PROPRIU ~e (~i) 1) Care este proprietatea cuiva; care apartine unei persoane; individual. ◊ Nume (sau substantiv) ~ nume dat unei fiinte sau unui lucru pentru a le deosebi de alte fiinte sau lucruri. 2) Care intruneste trasaturi ce individualizeaza; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronuntare ~e. 3) Care este in concordanta deplina; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Sens ~ sens initial, de baza. ~-zis la drept vorbind; de fapt. /<lat. proprius, fr. propre

SUSPICIunE ~i f. 1) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; banuiala. A avea ~i. 2) Lipsa de incredere. [G.-D. suspiciunii; Sil. -ci-u-] /<lat. suspicio, ~onis, fr. suspicion

TEZAUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale pretioase sau de obiecte de pret adunate impreuna. 2) Totalitate de bani sau de obiecte pretioase ascunse de mult timp (in pamant) si descoperite intamplator; comoara. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se afla in depozitul unei banci de emisie. 4) Loc unde se pastreaza finantele statului sau ale unei banci; vistierie. 5) fig. lucru sau fiinta pretioasa si draga; comoara. 6) Patrimoniu spiritual al unei societati sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumita comunitate de oameni. 7) Opera culturala de mare valoare si de proportii deosebite (enciclopedie sau dictionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus

DEIFICA vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divina unei fiinte sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deific. / < it., lat. deificare].

REVERS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hartii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealalta, neplacuta a unei situatii, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, fata ascunsa si in contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a santului sau a transeelor. 4. (Geol.) Suprafata structurala slab inclinata. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].

TIP s.n. 1. Forma sau model caruia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, esantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele si pretul unui produs pus in vanzare. 3. Forma exemplara la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schema ideala, exemplificatoare a unei categorii de persoane, fiinte sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristica a unei rase, a unei populatii etc. // s.m. 1. Individ care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. 2. Planta ale carei caractere formeaza trasaturile esentiale ale unei specii. 3. (Fam.) Persoana de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matrita”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].

TRANSMISIunE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

APOSTROFA s.f. Procedeu stilistic constand in intreruperea brusca a sirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. ♦ Mustrare, imputare, repros (adresat violent cuiva). [< fr. apostrophe, lat. apostropha, gr. apostrophe – intoarcere catre].

CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].

CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

DANTELARIE s.f. Mai multe (feluri de) dantele. ♦ (Fig.) lucru, contur etc. asemanator unei dantele. [Gen. -iei. / < dantela].

DESACRALIZA vb. I. tr., refl. (Liv.) A retrage, a-si pierde caracterul sacru (al unei fiinte, al unui lucru etc.). [< fr. desacraliser].

ESTIMATIV, -A adj. Referitor la pretul unei lucrari, al unui lucru; referitor la o estimare; estimatoriu. [< fr. estimatif].

ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

GARDEROBA s.f. 1. Loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Dulap sau mobilier construit pentru pastrarea hainelor sau a altor obiecte de imbracaminte. 2. Totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ♦ Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. [Var. garderob s.n. / < fr. garde-robe].

INVENTAR s.n. Lista, registru etc. cuprinzand toate lucrurile care constituie averea unei gospodarii, a unei institutii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Lista exacta, amanuntita; insirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].

primititura, primitituri, s.f. (inv.) 1. intrare in posesie asupra unui lucru; primire. 2. incasare a unei datorii; datorie incasata.

METAMORFOZA s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) in cursul dezvoltarii lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei fiinte intr-un lucru, intr-o planta etc.). [< fr. metamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – forma].

MINIMALIZA vb. I. tr. A reduce la minimum, a micsora (ne)justificat importanta, valoarea unei persoane, a unui lucru etc.; a bagateliza. [< germ. minimalisieren].

MULAJ s.n. Reproducere prin mulare in ipsos, ceara etc. a unui lucru (mai ales a unei sculpturi). ♦ Tipar de hartie dupa care se croieste o haina. [< fr. moulage].

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. Important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].

SESIunE s.f. Perioada de timp in care membrii unui organ reprezentativ, al unei institutii stiintifice etc. raman impreuna, adunandu-se la sedintele de lucru. ♦ Perioada de timp in care se tin adunari de lucru, de comunicari ale unei institutii stiintifice, didactice etc.; (p. ext.) sedintele tinute in aceasta perioada de timp. ♦ Sesiune de examene = perioada de timp in care au loc examene. [Pron. -si-u-. / cf. fr. session, lat. sessio].

SILUETA s.f. 1. Imagine a unei fiinte, a unui lucru etc. care se proiecteaza ca o umbra pe un fond luminos. ♦ Desen care reprezinta contururile unei fiinte sau ale unui lucru pe un fond deschis. ♦ Desen din placaj sau din carton pe care sunt fixate tintele la tir. ♦ Element de decor reprezentand tufisuri, profiluri de case etc. 2. Talie zvelta, bine proportionata. ♦ (Fam.) A face silueta = a deveni zvelt, a slabi. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouette, cf. Silhouette – controlor general impopular al finantelor in Franta].

APOSTROFA s. f. 1. mustrare, repros. 2. figura retorica constand in intreruperea brusca a sirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. (< fr. apostrophe, gr. apostrophe)

ASPECT s. n. 1. infatisare a unei fiinte, a unui lucru. 2. categorie gramaticala caracteristica unor limbi, care arata gradul de realizare a actiunii exprimate de verb. (< fr. aspect, lat. aspectus)

DANTELARIE s. f. 1. mai multe (feluri de) dantele. 2. (fig.) lucru, contur etc. asemanator unei dantele. (< dantela + -rie)

DEIFICA vb. tr. 1. a atribui putere divina unei fiinte sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. deifier)

ECLIPSA s. f. 1. disparitie partiala sau totala a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru intre acesta si observator, sau a intrarii lui in conul de umbra a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitenta a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalatie de semnalizare prin becuri electrice asezate pe catargul navelor. 3. (fig.) disparitie sau trecere in umbra temporara a unei persoane, a unui lucru. ◊ intunecare, pierdere temporara a cunostintei. (< fr. eclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)

GARDEROBA s. f. 1. loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. 2. totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ◊ totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. (< fr. garde-robe)

GENEZA¹ s. f. 1. proces de aparitie a unei fiinte, a unui lucru sau fenomen; nastere, origine. 2. (fig.) aparitie, creatie. 3. prima carte a Bibliei. (< fr. genese, gr. genesis)

IDENTIFICA vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaste. 2. a considera mai multe obiecte, fiinte, marimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona intocmai ca cineva, a-si insusi intru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare)

INVENTAR s. n. 1. lista, registru etc. cuprinzand lucrurile care constituie averea unei gospodarii, institutii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) lista exacta, amanuntita; insirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unitatilor care constituie o parte de vorbire, o clasa ori o specie lexicala sau gramaticala. (< fr. inventaire, lat. inventarium)

REVERS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hartii scrise etc. ♦ ul medaliei = partea cealalta, neplacuta a unei situatii, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, fata ascunsa si in contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situatii etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a santului sau a transeelor. 4. (geol.) suprafata structurala slab inclinata. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)

SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)

SILUETA s. f. 1. imagine a unei fiinte, a unui lucru etc. care se proiecteaza ca o umbra pe un fond luminos. ◊ desen reprezentand contururile unei fiinte, ale unui lucru pe un fond deschis. ◊ desen din placaj sau carton pe care sunt fixate tintele la tir. ◊ element de decor reprezentand tufisuri, profiluri de case. 2. talie zvelta. ♦ (fam.) a face ~ = a deveni zvelt, a slabi. (< fr. silhouette)

SIMPTOMATIC, -A adj. 1. care constituie simptomul unei boli. 2. (fig.) care indica existenta unei anumite stari de lucruri; semnificativ. (< fr. symtomatique)

TRANSMISIunE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonica. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

APOSTROFA, apostrofe, s. f. Imputare, mustrare adresata cuiva (pe un ton violent). ♦ Figura retorica prin care vorbitorul sau scriitorul, intrerupandu-si cursul povestirii, se adreseaza direct unei persoane sau unui lucru personificat. – Fr. apostrophe (lat. lit. apostropha).

CARACTERISTIC, -A, caracteristici, -e, adj. Care constituie trasatura distinctiva a unei fiinte, a unui lucru sau a unui fenomen. – Fr. caracteristique.

CARACTERIZA, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis sa primeasca (GHICA). 2. A infatisa, a face sa reiasa trasaturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caracteriser.

CARACTERIZARE, caracterizari, s. f. Actiunea de a caracteriza si rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei fiinte, a unui lucru sau a unui fenomen.

CEDA, cedez, vb. I. 1. Tranz. A lasa cuiva un bun (gratuit sau prin vanzare), renuntand la dreptul de posesiune. 2. Intranz. A da cuiva dreptate intr-o discutie, a nu se mai impotrivi; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaste invins (renuntand la lupta). 3. Intranz. (Med.; despre manifestarile unei boli) A scadea, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se incovoia; a se rupe. – Fr. ceder.

coincid, -cis, a -cide v. intr. (mlat. coincidere, d. co si incidere, a cadea in. V. incident, cad). Geom. Se zice despre lucrurile care se potrivesc unele cu altele, se confunda exact. Fig. Ma intimplu [!] in acelasi timp, ma clocnesc: evenimentele coincid.

conditiune f. (lat. condicio, -onis [d. con-, impreuna, si dicere, a zice], citit gresit conditio in evu mediu; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natura, stare, calitate a unei persoane sau a unui lucru. Treapta sociala inalta: un om de conditiune. Mod, situatiune: a trai in bune conditiuni. Obligatiune: admit, dar cu conditiunea de a contribui si tu (sau cu conditiune [!] sa contribui si tu). lucru necesar: respiratiunea e una din conditiunile vietii. – Si -itie.

AVATAR, avataruri, s. n. (In unele conceptii religioase) Reincarnare succesiva a unei fiinte. ♦ (Fig.) Transformare neprevazuta (si chinuitoare) care intervine in evolutia unei fiinte sau a unui lucru. – Din fr. avatar.

BAGATELIZA, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanta unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(a) + suf. -iza.

CAIET, caiete, s. n. 1. Fascicula de foi de hartie legate sau brosate impreuna, folosita la scris, desenat etc. 2. Publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note, informatii (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde conditiile tehnice, de calitate, termenele si programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrari. Caiet program = program (de spectacol) sub forma de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expozitie sub forma de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – Dupa fr. cahier. Cf. pol. kajet.

CLADARIE, cladarii, s. f. (Pop.) Gramada mare de lucruri disparate, puse la intamplare unele peste altele; cladaraie. Clada + suf. -arie.

GENEZA, geneze, s. f. Proces de nastere si de formare a unei fiinte sau a unui lucru; nastere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de imprejurari, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genese.

IDENTIFICA, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaste. ♦ A considera mai multe notiuni, obiecte, fiinte etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona asa cum ar face-o altul, a deveni acelasi cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.

INFLUENTA, influentez, vb. I. Tranz. si intranz. A exercita o influenta asupra unei fiinte sau a unui lucru; a inrauri. ◊ Refl. recipr. Doua forte care se influenteaza reciproc. – Din fr. influencer.

INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

INCONJURA, inconjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi asezat, a sta de jur imprejurul (unei fiinte sau al unui lucru); a incercui. ♦ A incercui cu forte armate; a impresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna in jurul sau, a trai in societate in tovarasia cuiva. 2. A imprejmui cu gard. ♦ A cuprinde intr-un cerc, a trasa o linie imprejur, a incercui. 3. A merge spre o tinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. si; inconjor. – Var.: incunjura vb. I] – In + conjura (inv. „a inconjura” < lat.).

KILOGRAMMETRU, kilogrammetri, s. m. unitate de masura pentru lucrul mecanic, egala cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutati de un kilogram la inaltimea de un metru [Scris si: chilogrammetru] – Din fr. kilogrammetre.

URSI, ursesc, vb. IV. Tranz. (In credintele si basmele populare) A hotari dinainte soarta unei fiinte sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vraji. – Din ngr. oriso (viit. lui orizo).

ASPECT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinte sau al unui lucru; infatisare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticala caracteristica anumitor limbi, care arata stadiul de realizare a actiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus.

CUTARE¹ pron. nehot. (Inlocuieste numele unei persoane sau al unui lucru atunci cand nu vrem, nu putem sau nu e necesar sa le numim) Sunt cutare, ii raspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoana. ♦ (Repetat) unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccu-talis.

NEESENTIAL, -A, neesentiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importanta a unei probleme sau a unui lucru, care nu tine de esenta (1); (rar) inesential. [Pr.: -ti-al] – Ne- + esential (dupa engl. non-essential).

ESENTIAL, -A, esentiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importanta a unei probleme sau a unui lucru; care tine de esenta (1), privitor la esenta; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ti-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.

DESTINA, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotari (ceva) dinainte, in vederea unui scop; a harazi. 2. A hotari dinainte soarta unei fiinte sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare.

SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]

SCUMPETE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Crestere mare a preturilor; situatie care caracterizeaza aceasta crestere; perioada de timp in care preturile sunt (foarte) ridicate; scumpatate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) lucru pretios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Inv. si pop.) Zgarcenie, avaritie. – Scump + suf. -ete.

SUFLAJ, suflaje, s. n. 1. Dispozitiv montat la bordul unei nave, in scopul imbunatatirii stablitatii. 2. Metoda de lucru folosita pentru corectarea deformatiilor unei linii de cale ferata. – Din fr. soufflage.

OBOSEALA s. osteneala, truda, (rar) obosire. (lucru facut cu multa ~; simte ~ unei zile grele.)

CALIBRU ~e n. 1) Diametru interior al tevii unei arme de foc. ~ul unui tun. ~ul unui revolver. 2) Diametru al unui cilindru sau al unui obiect sferic. 3) Instrument de precizie cu care se verifica dimensiunile unei piese fabricate. 4) fig. Valoare relativa a unei persoane sau a unui lucru. ◊ De acelasi ~ la fel; de acelasi soi. /<fr. calibre

CALITATE ~ati f. 1) Totalitate a insusirilor si a laturilor esentiale in virtutea carora un lucru se deosebeste de celelalte. 2) Insusire caracteristica (de obicei pozitiva) a unei persoane sau a unui lucru. ~atea marfurilor. ◊ De ~ superior; de valoare; valoros. 3) Titlu, pozitie sau situatie, pe care o are cineva conferindu-i un anumit drept. [Art. calitatea; G.-D. calitatii] /<lat. qualitas, ~atis, fr. qualite

CONTINUT ~uri n. 1) Substanta care se gaseste in interiorul unui recipient sau in alt spatiu limitat. ~ul sticlei. 2) filoz. Totalitate a elementelor care constituie esenta lucrurilor; fond. 3) Latura conceptuala a unei lucrari artistice. ~ul cartii. 4) lingv. Planul intern (semantic, conceptual, notional) la unele unitati lingvistice. /v. a contine

ECLIPSA ~e f. 1) Disparitie (totala sau partiala) a imaginii unui astru datorita interpunerii unui corp ceresc intre el si locul de observare. ~ de Soare. ~ de Luna. 2) fig. Trecere in umbra a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-i /<lat. eclipsis, fr. eclipse

FAIMA ~e f. 1) Apreciere publica inalta a unei persoane sau a unui lucru pentru calitatile deosebite; renume; slava; reputatie; popularitate. 2) Opinie publica (favorabila sau defavorabila); reputatie. 3) rar Veste surprinzatoare; stire falsa; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama

GLORIE ~i f. 1) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; recunoastere unanima; faima; renume; popularitate. 2) Faima de care se bucura cineva datorita meritelor sale; slava; stralucire; splendoare. 3) Persoana de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere

KILOGRAMMETRU -i m. unitate de masura pentru lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutati de un kilogram la inaltimea de un metru. /< fr. kilogrammetre

METAMORFOZA ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare in cursul dezvoltarii. 2) fig. Modificare completa a starii sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (in basme, in mitologie) Schimbare miraculoasa a naturii sau a unei persoane. /<fr. metamorphose

MOG~LDEATA ~ete f. 1) Imagine a unei persoane sau a unui lucru cu contururi vagi (din cauza cetii, a intunericului sau a distantei). 2) Persoana de statura mica. /Orig. nec.

RECOLTA ~e f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate intr-o anumita perioada; roada stransa. A strange ~a campului. 2) rar Operatia de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activitati sau stari de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. recolte

RENUME n. Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; slava; faima; reputatie; populari-tate. /<fr. renom

REPUTATIE ~i f. 1) Opinie publica (favorabila sau defavorabila) pe care o manifesta publicul pentru o persoana sau pentru un lucru; faima. ◊ Se bucura de ~ buna. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; faima; slava; popularitate; renume. [G.-D. reputatiei; Sil. -ti-e] /<fr. reputation, lat. reputatio, ~onis

A SCLIPI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A se vedea luminand. 2) (despre lucruri) A luci, reflectand emanatia unei surse de lumina; a scanteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a straluci; a luci. Mobila ~este. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a scanteia; a luci. /v. a clipi

SLAVA² slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ◊ ~a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in ~ (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. slavii] /<sl. slava

VEDENIE ~i f. 1) Reprezentare imaginara a unor lucruri ireale ca produs al unei stari patologice a psihicului; halucinatie; fantasma; viziune. A avea ~i. 2) (in superstitii) Fiinta imaginara, produs al fanteziei, care provoaca spaima; fantoma; naluca; aratare; duh; stafie; spirit. /<sl. videnije

VIZIUNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul vazului. 2) Proprietate de a vedea in minte; reprezentare. 3) Mod de a intelege si interpreta lucrurile; conceptie. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginara a unor lucruri ireale, ca produs al unei stari patologice a psihicului; halucinatie; vedenie; fantasma. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision

CHESTIONAR s.n. Lista de intrebari intocmita cu scopul de a obtine informatii, lamuriri asupra unei persoane sau a unor lucruri. ♦ Metoda de examinare psihologica bazata pe intrebari si raspunsuri. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. questionnaire].

DATA s.n. (Latinism) lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui rationament, a unei cercetari etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].

IDENTIFICA vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaste. 2. A stabili identitatea dintre doua marimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona intocmai cu cineva, a-si insusi intru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -ca. / cf. fr. identifier].

ABSENTA s.f. 1. Lipsa a unei fiinte sau a unui lucru (dintr-un loc unde ar fi trebuit sa fie). 2. Pierdere brusca si de scurta durata a cunostintei. ♦ (Fig.) Neatentie, distractie; indiferenta. [Cf. fr. absence, lat. absentia].

LOCATIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru un lucru luat in folosinta. ◊ Taxa de ~ = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. Determinare a pozitiei unei nave in larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zona a memoriei unui calculator electronic al carei continut poate fi folosit in timpul rularii unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure celeilalte, in schimbul unei anumite sume, folosinta unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)

AMALGAM s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. (Fig.) Amestecatura, talmes-balmes, adunatura de elemente eterogene, disparate, de lucruri sau de persoane nepotrivite unele cu altele. [Pl. -me, -muri. / < fr. amalgame, cf. lat. amalgama < gr. malagma – framantare].

ANACRONISM s.n. 1. Eroare in fixarea datei unei intamplari, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, invechit. [< fr. anachronisme, cf. gr. ana – in urma, chronos – timp].

ARMA vb. I. tr. 1. A introduce un cartus in camera de tragere a unei arme si a aduce percutorul in pozitia de a lovi capsa. 2. A aseza, a fixa armatura de fier unei constructii de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armatura (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o nava cu cele necesare plecarii in larg, a pune in serviciu (o nava). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompa etc. ♦ A pregati ramele pentru a fi puse in furcheti sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].

CARACTERIZA vb. I. tr. 1. A infatisa, a descrie o fiinta, un lucru etc. in ceea ce are particular, esential, propriu. 2. A constitui caracteristica unei fiinte sau a unui lucru. [< fr. caracteriser].

ECLIPSA s.f. 1. Disparitie partiala sau totala a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru intre observator si corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitenta luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalatie de semnalizare prin becuri electrice asezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Disparitie sau trecere in umbra temporara a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Intunecare, pierdere temporara a cunostintei. [< fr. eclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a disparea].

GENEZA s.f. 1. Proces de aparitie a unei fiinte sau a unui lucru; nastere, origine. ♦ (Fig.) Aparitie, creatie. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genese, cf. lat., gr. genesis].

INFLUENTA s.f. 1. Actiune exercitata asupra unei fiinte sau asupra unui lucru, putand sa-i modifice continutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precadere. 3. (Med.) Raceala, gripa. [Cf. fr. influence, it. influenza].

pisalau s.n. 1. (pop.) pisat, u***a; u***a din gunoiul vitelor, mustareata, musteala, mustaraie. 2. canal prin care se scurge pisatul vitelor. 3. (fig.; reg.) lucru de calitate inferioara; amestec de lucruri, talmes-balmes. 4. (reg.) numele unei boli a vitelor.

MANOPERA s.f. 1. Munca manuala necesara pentru efectuarea unei lucrari, pentru producerea unui lucru. 2. (Fig.) uneltire, intriga, manevra. [Dupa fr. manoeuvre, it. manovra, cf. lat. med. manopera].

MOBILA s.f. lucru care serveste la amenajarea unei locuinte. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].

OMOLOG, -OAGA adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau fete in figuri omotetice) Care sunt paralele, de acelasi sens sau de sens contrar. 3. (Despre substante organice) Care au functiuni si structuri analoage. 4. (Biol.; despre unele organe) Cu structura asemanatoare (si origine comuna), dar cu forma si functiuni diferite. // s.m. Cel care indeplineste aceeasi functiune sau are o ocupatie identica cu altcineva. [< fr. h*******e, cf. gr. h*******s – in armonie].

SUPRAPunE vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a aseza unul peste altul. [P.i. suprapun, conj. -na. / < supra- + pune, dupa fr. superposer].

ANACRONISM s. n. 1. eroare in fixarea datei unei intamplari, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, invechit. (< fr. anachronisme)

CARACTERIZA vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei fiinte sau a unui lucru. 2. a infatisa, a descrie o fiinta, un fenomen in ceea ce are particular, esential. (< fr. caracteriser)

DENATURA vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, intelesul unui cuvant, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adauga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanta straina, facandu-l impropriu destinatiei initiale. (< fr. denaturer)

INFLUENTA¹ s. f. 1. actiune exercitata asupra unei fiinte sau a unui lucru, putand sa-i modifice continutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precadere. (< fr. influence)

MIGRATIunE s. f. 1. deplasare in masa a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul. 2. deplasarea in masa a unor animale sau pasari dintr-o regiune intr-alta in vederea reproducerii, a cautarii de hrana etc. 3. miscarea apei in sol; inaintarea petrolului in rocile sedimentare. 4. ~ profesionala = deplasare a unei parti din mana de lucru dintr-o meserie intr-alta. 5. a capitalului = deplasarea capitalului dintr-o tara in alta, dintr-o ramura de productie in alta. (< fr. migration, lat. migratio)

OBIECT s. n. 1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simturi. ~ de inventar = mijloc de munca de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei intreprinderi. 2. (ec.) ~ ul muncii = lucru asupra caruia actioneaza omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. 3. tot ceea ce preocupa gandirea, activitatea intelectuala a omului; ceea ce formeaza materia unei stiinte, a unei discipline. 4. (fil.) realitatea exterioara subiectului (1); (spec.) ceea ce este dat in cunoastere, continutul obiectiv al cunostintelor subiectului. 5. (fig.) tinta, scop, tel. 6. complement (direct sau indirect). (< lat. obiectum, germ. Objekt)

SUPRAPunE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a aseza unul peste altul. II. refl. a se afla asezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide in timp. (dupa fr. superposer)

VEHICUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fara autopropulsie, terestru, subteran, in aer sau pe (sub) apa. 2. orice serveste a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. dispozitiv optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. (< fr. vehicule, lat. vehiculum)

ASPECT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinte sau al unui lucru; infatisare. ◊ Expr. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticala caracteristica anumitor limbi, care arata durata sau stadiul de realizare a actiunii unui verb. – Fr. aspect (lat. lit. aspectus).

BULEANDRA, bulendre, s. f. (Pop.) 1. Haina veche, rupta, ponosita. ♦ Fig. Termen injurios dat unei femei imorale. 2. (La pl.) lucruri de uz zilnic, vechi sau de putina valoare.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.

APODICTIC, -A, apodictici, -ce, adj. (Despre judecati, demonstratii etc.) Care exprima raporturi si legaturi necesare intre lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opozitii. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus.

CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

INVALMASEALA, invalmaseli, s. f. 1. Ingramadire dezordonata de lucruri sau de fiinte; forfoteala a unei multimi; neoranduiala; p. ext. zgomot mare, zarva. ♦ Fig. Confuzie, zapaceala. 2. Lupta, incaierare, invalmasag. – Invalmasi + suf. -eala.

TEACA, teci, s. f. 1. Invelis, toc, aparatoare confectionata din metal, din lemn sau din piele, in care se pastreaza obiecte taioase lungi sau anumite instrumente; toc, aparatoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teaca de pamant = a se face nevazut, a se ascunde, a disparea. A asculta teaca de pamant = a asculta intr-o tacere desavarsita. A ramane teaca = a ramane gol. (Ba) ca(-i) teaca, (ba) ca(-i) punga, se spune cand cineva se codeste sa faca un lucru, invocand pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale in care intra si se fixeaza coada sau manerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Pastaie. – Din lat. theca.

AN², ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.

PATETISM s. n. Insusirea de a induiosa, de a impresiona, de a misca puternic (prin vorbe, muzica etc.); caracterul patetic, emotionant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetica. – Din fr. pathetisme.

FILIATIE, filiatii, s. f. Legatura de rudenie intre copii si parinti, descendenta; p. gener. legatura de rudenie in linie dreapta. ♦ Fig. Legatura intre lucruri, intamplari, fenomene etc. care deriva unul din celalalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiatiune s. f.] – Din fr. filiation.

CORELATIE, corelatii, s. f. 1. Relatie, legatura reciproca intre doua sau mai multe lucruri sau fenomene; relatie in care unul dintre termeni nu poate exista fara celalalt. 2. Dependenta reciproca, relatie a doua fenomene sau procese intre variatiile carora exista o anumita legatura. – Din fr. correlation.

STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de pasari zburatoare de acelasi fel. 2. Grup (mare) de fiinte omenesti; palc, ceata. ♦ Spec. (Inv.) Coloana de soldati; grosul unei armate. ♦ (Rar) Multime, gramada de lucruri de acelasi fel. 3. (Reg.) Manunchi, buchet. – Din ngr. stolos „flota”.

CURATENIE, curatenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, infatisarea unei fiinte curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

APENDICE ~ n. 1) Mica prelungire a tubului intestinal in partea de jos a cecului. 2) Parte suplimentara la o publicatie; anexa. 3) Ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei actiuni principale. /<fr. appendice, lat. appendix, ~icis

BURIC ~ce n. 1) Cicatrice ramasa la mijlocul abdomenului (la om si la mamifere) dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spatiu sau a unei suprafete situata la o distanta egala de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ◊ ~cul pamantului centrul pamantului. 3) fig. Organ, persoana, institutie etc. cu rol decisiv in ceva; centru. ◊ A se crede ~cul pamantului a se considera cel mai important dintre toti. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat in organismul mamei si primeste de la ea hrana. ◊ Copilul cu multe moase ramane cu ~cul netaiat cand se apuca prea multi de o treaba, nu se realizeaza nimic. 5): ~cul degetului partea bombata de la varful degetului. /<lat. umbulicus

CENTRU¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distante egale in raport cu toate punctele unei linii sau suprafete exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct in care actioneaza rezultanta unui sistem de forte. ~ de gravitatie. ~ de atractie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spatiu sau a unei suprafete) situata la egala departare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul orasului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrata o anumita activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Institutie unde sunt concentrate forte in stare sa efectueze un volum mare de munca specializata. ~ de programare. 6) fig. Punct in care sunt concentrate anumite forte. ~ul raului. /<fr. centre, lat. centrum

EPIGRAMA ~e f. Poezie lirica de proportii reduse care satirizeaza trasaturile morale negative ale unei persoane sau anumite stari de lucruri, terminandu-se, de obicei, printr-o poanta ironica. [Sil. -pi-gra-] /<fr. epigramme, lat. epigramma

A ESALONA ~ez tranz. 1) (actiuni, manifestari) A distribui in timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distante unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe esaloane. /<fr. echelonner

EVICTIunE -i f. Privare de un lucru obtinut legal ca urmare a unei sentinte sau a exercitarii de catre altcineva a dreptului sau in privinta aceluiasi lucru. /< fr. eviction, lat. evictio, ~onis

A IMPINGE imping tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forte de apasare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face sa se miste prin actiunea brusca si puternica a bratelor. ~ pe cineva in prapastie. 3) (lucruri) A vari cu forta, indesand (intr-un spatiu limitat); a bucsi. ~ hainele in valiza. ◊ ~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o actiune). ~ la revolta. 5) fig. (persoane) A ajuta sa ajunga (la o situatie nemeritata). /<lat. impingere

A SE INTRERUPE ma intrerup intranz. A se opri in cursul unei activitati, unei actiuni. M-am intrerupt din lucru. /intre- + a rupe

A LUCI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina, corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectand emanatia unei surse de lumina. 3) fig. (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a straluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire

A PANGARI ~esc tranz. 1) (lucruri sau fiinte sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune in contact cu ceva murdar; a spurca. /Din pagan

A PROFANA ~ez tranz. (lucruri sau fiinte sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a pangari; a huli. /<fr. profaner, lat. profanare

PROFIL ~uri n. 1) Aspect al fetei unei fiinte sau al formei unui lucru, vazute dintr-o parte. ◊ Din (sau in) ~ dintr-o parte. 2) Contur al unui corp volumetric; configuratie. ~ul muntelui. 3) fig. Prezentare a chipului spiritual al unei persoane intr-o forma aleasa si ilustrativa. ~ul artistului. 4) Sectiune transversala (sau longitudinala) a unui obiect. ~ul filelui. 5) Desen reprezentand o astfel de sectiune. ◊ ~ geologic reprezentare grafica a structurii geologice a unei portiuni din scoarta Pamantului. 6) Totalitate a trasaturilor tipice care caracterizeaza activitatea unei intreprinderi, a unei institutii sau a unei organizatii. /<fr. profil

STARUINTA ~e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; straduinta. ◊ Cu ~ a) in mod staruitor; b) in mod insistent. 2) Neclintire in sustinerea unei pareri sau in realizarea unui lucru; perseverenta; tenacitate; insistenta; asiduitate. /a starui + suf. ~inta

A SE SUPRAPUNE pers. 3 se suprapune intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se aseza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc in acelasi timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune

VARIANTA ~e f. 1) Forma a unui lucru, a unui fenomen sau a unei actiuni care variaza partial fata de forma de baza. 2) lingv. unitate lingvistica (cuvant, imbinare, pronuntie) care variaza partial fata de normele literare. ~ stilistica. [Sil. -ri-an-] /<fr. variante

INDETERMINISM s.n. Conceptie antistiintifica, idealista, care neaga existenta legilor obiective ale dezvoltarii, absolutizeaza intamplarea, ignorand necesitatea, contesta principiul cauzalitatii si afirma ca mersul lucrurilor si activitatea oamenilor sunt expresia unei abstracte „libertati de vointa”. [< fr. indeterminisme].

LAY-OUT s.n. (Tehn.) 1. Dispozitia elementelor grafice ale unei tiparituri. 2. Schema a instructiunilor de lucru. 3. Reprezentare grafica si planimetrica a unor constructii industriale. [Pron. lei-aut. / < engl. lay out].

OLFACTRONICA s.f. Disciplina care are ca obiect elaborarea unei tehnici instrumentale sensibile pentru identificarea lucrurilor si a oamenilor dupa mirosul lor caracteristic. [Gen. -iei. / cf. engl. olfactotronics]

PAPATACI s.n. 1. (Med.) Febra papataci = boala contagioasa benigna, manifestata prin febra, dureri de cap si oboseala si transmisa prin intermediul unei insecte. 2. (Fig.) Persoana care tolereaza lucruri dezonorante sau insultatoare pentru propriul sau interes. [< it. pappataci].

CONJUNCTURA s.f. Totalitatea conditiilor, a imprejurarilor care influenteaza asupra unui fenomen sau asupra unei situatii; ocazie, situatie, stare de lucruri intr-un moment dat; concurs de imprejurari. [Cf. fr. conjoncture].

MARCA¹ s.f. 1. Semn distinctiv, inscriptie etc. care se aplica pe un obiect, pe o marfa etc. ♦ Tip, model de fabricatie. 3. Fisa metalica cu numar de ordine cu care muncitorii unei fabrici isi marcheaza prezenta la lucru. 4. Sina vopsita in alb, care arata punctul de intersectie a doua linii ferate. 5. (Mat.) Eticheta (I,3) [in DN]. [Pl. marci. / < fr. marque, it. marca, rus. marka].

EVICTIunE s.f. (Jur.) Deposedare de un lucru obtinut legal, suferita in urma unei sentinte sau a unui drept exercitat intr-un anumit fel de cineva. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. eviction, lat. evictio].

MODEL s.n. 1. Sistem ideal (logic-matematic) sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ♦ Obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ♦ Tipul unui obiectiv confectionat. 2. Schema teoretica elaborata in diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unuia sau mai multor fenomene sau lucruri. 3. Persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 4. Persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. [Cf. fr. modele, it. modello].

cirpi (pesc, carpit), vb. – 1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi gaurile dintr-un perete. – 4. A completa puietii sau rasadurile unei culturi. – 5. A minti, a nascoci lucruri neadevarate. – Megl. cripes „(eu) sustin”. Sl. krupiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krepiti „a intari”, de la krepu „tare”; cf. bg. kurpia, sb. krpiti, slov. kerpiti, toti cu sensul de „a petici”. Se confunda actualmente cu cirpi „a bate.” Se confunda actualmente cu cirpi „a bate”. – Der. cirpeala, s. f. (petic; mijloc, resursa; oiste suplimentara pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kurpel „petic; reparatie”; cirpitura, s. f. (petic, cirpeala; minciuna).

AUTOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face un lucru, o actiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei inventii. (< fr. auteur, lat. auctor)

EVICTIunE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obtinut legal, suferita in urma unei sentinte sau a unui drept exercitat intr-un anumit fel de cineva. (< fr. eviction, lat. evictio)

EXAMEN s. n. 1. mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor, a aptitudinilor unui elev, student, candidat etc. 2. cercetare, examinare atenta a unui lucru; examinare. ♦ ~ medical = cercetarea starii sanatatii unei persoane de catre un medic. (< fr., lat. examen)

FACIES s. n. 1. infatisare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al fetei in timpul unei boli, al unei stari emotive etc. ◊ suprafata a unei formatii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice si petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care il au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice si paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. 5. cea mai mica subdiviziune a asociatiei vegetale caracterizata prin dominatia unei specii. (< lat. facies, fr. facies)

FIZIONOMIE s. f. 1. expresie particulara a trasaturilor fetei cuiva; chip, figura. 2. aspect particular care distinge un lucru sau altul; caracter distinctiv (al unei epoci, al unei colectivitati umane etc.). (< fr. physionomie)

LAY-OUT [LEI-AUT] s. n. 1. dispunere a elementelor grafice ale unei tiparituri. 2. schema a instructiunilor de lucru. 3. reprezentare grafica si planimetrica a unor constructii industriale. (< engl. lay out)

NOTIunE s. f. 1. forma a cunoasterii rationale care denumeste o clasa de obiecte cu insusiri esentiale comune. 2. cunostinta, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (pl.) cunostinte, principii fundamentale ale unei discipline, ale unui domeniu etc. (< fr. notion, lat. notio)

OPTIUNE s. f. 1. faptul, dreptul de a (putea) alege intre doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. 2. conditie existenta in unele tranzactii comerciale, potrivit careia i se acorda cumparatorului un termen in care el poate definitiva tranzactia sau poate renunta la ea, pe cand pentru vanzator obligatia ramane ferma. (< fr. option, lat. optio)

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

TRACTIunE s. f. 1. deplasare inainte a unui vehicul cu ajutorul unei forte exterioare. ♦ forta de ~ = forta care pune in miscare un vehicul. 2. (in teoria elasticitatii) mod de lucru al unui corp supus actiunii unei forte care tinde a-l lungi. 3. miscare de gimnastica, ridicarea corpului suspendat de o bara, de inele etc. sau intins pe sol, cu ajutorul bratelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijeaza locomotivele si personalul de conducere. (< fr. traction)

ABSTRACTIZARE, abstractizari, s. f. Operatie a gandirii prin care se separa ceea ce nu este separat sau separabil in realitate, de considerare a unui lucru independent de legaturile lui, a unei substante independent de atributele ei sau invers; abstractie. ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.

LAYOUT, layouturi, s. n. 1. Dispozitiv al elementelor grafice ale unei tiparituri. 2. Schema a instructiunilor de lucru. 3. Reprezentare grafica si planimetrica a unei constructii industriale. [Pr.: leiaut] – Cuv. engl.

POLLA TA DEINA K’OUDEN ANTHROPON DEINOTERON PELEI (πολλα τα δειυὰ χουδέυ αυθρωπου δειυότερου πέλει) (gr.) exista multe lucruri minunate (pe lume), dar nici unul nu-i mai minunat decat omul – Sofocle, „Antigona”, corul, 331.

CLADI, cladesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o constructie, o cladire (2); a zidi, a construi. 2. A aseza lucruri (de acelasi fel) in mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o gramada. – Din sl. kladon, klasti.

UNILATERAL, -A, unilaterali, -e, adj. Care este indreptat, situat intr-o singura directie. ♦ Care nu angajeaza decat una dintre partile contractante. ♦ Care este hotarat (in mod arbitrar) de una singura dintre parti. ♦ Care tine seama de o singura latura a lucrurilor; care cunoaste numai un aspect al unei probleme si judeca dintr-un singur punct de vedere sau se margineste la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. – Din fr. unilateral.

MAROTA, marote, s. f. Preocupare excesiva (uneori obsedanta) pentru un anumit lucru, idee fixa; p. ext. obiect al unei astfel de preocupari. – Din fr. marotte.

SUBSTANTA, substante, s. f. 1. Corp (omogen) alcatuit din atomi si din molecule (formate din aceleasi elemente) si care poseda o anumita forma, culoare, miros, gust etc. ◊ Substanta de contrast = substanta chimica utilizata la examenele radiologice, opaca la razele Roentgen. 2. (Anat.; in sintagmele) Substanta alba = parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase. Substanta cenusie = parte a sistemului nervos central formata din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofica care desemneaza fie esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, fie ceea ce exista de sine statator. 4. Parte esentiala, principala, constitutiva a unui lucru. ♦ Fig. Continutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) In substanta = pe scurt, in rezumat; in fond. – Din fr. substance.

LOCATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

CONDITIONA, conditionez, vb. I. Tranz. 1. A fi conditia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o conditie, a face sa depinda executarea lui de o conditie, a-l supune uneia sau mai multor conditii. ◊ A admite un lucru cu anumite conditii, sub rezerva indeplinirii unei anumite obligatii. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionner.

CONDITIONA, conditionez, vb. I. Tranz. 1. A constitui conditia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o conditie, a face sa depinda executarea lui de o conditie, a-l supune uneia sau mai multor conditii. ♦ A admite un lucru cu anumite conditii, sub rezerva indeplinirii unei anumite obligatii. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. conditionner.

SAFTEA s. f. (Pop. si fam.) Prima vanzare pe care o face un negustor dintr-o marfa (noua) la inceputul unei zile, al unei saptamani etc.; p. ext. inceput norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima intrebuintare a unui lucru. [Var.: (reg.) saftea s. f.] – Din tc. siftah.

SULTA, sulte, s. f. Suma de bani reprezentand diferenta de valoare dintre doua lucruri care se schimba intre ele ori dintre valoarea partii ce i se cuvine unei persoane intr-o mostenire si valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia impartelii. – Din fr. soulte.

CULCUS, culcusuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adapost al animalelor si al pasarilor. 2. Loc (improvizat) de odihna sau de dormit pentru oameni. ♦ Adapost, salas pentru oameni; locuinta. ♦ Ascunzatoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se asaza lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formatiuni geologice. – Culca + suf. -us.

APODICTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre judecati, rationamente) Care exprima raporturi si legaturi necesare intre lucruri sau intre fenomene. 2) Care exclude posibilitatea unei opozitii. /<lat. apodicticus, gr. apodeiktikos

ATENTIE f. 1) Concentrare a constiintei intr-o anumita directie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersata. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi in centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua in seama. 2) Atitudine binevoitoare, amabila. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fara plata in semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atentiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

CAMP ~uri n. 1) Intindere vasta de pamant cu suprafata uniforma fara accidente insemnate de teren; campie; ses. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeste (de disperare, de suparare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Intindere de pamant in afara unei localitati. In plin ~. 3) Teren semanat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de lupta. ~ de observatie. 5) Fondul unui tablou, a unei tesaturi etc. 6) Spatiu in care se exercita actiuni de forta asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. si campi in expresii] /<lat. campus

A CLADI ~esc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a construi; a zidi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a intreprinde actiuni sortite esecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A aseza in mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon

DEFINITIE ~i f. 1) Operatie logica prin care se determina continutul unui concept sau al unei semnificatii, enumerand particularitatile lor de baza. 2) Fraza prin care se exprima rezultatul unei asemenea operatii. ◊ Prin ~ prin insasi esenta lucrurilor. [Art. definitia; G.-D. definitiei; Sil. -ti-e] /<fr. definition

A DERANJA ~ez tranz. 1) (lucruri, incaperi etc.) A supune unui deranj, unei dezordini. 2) (persoane) A face sa se deranjeze. /<fr. deranger

A NUMARA numar tranz. 1) (lucruri, fiinte etc.) A socoti pe rand, unul cate unul, determinand intreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinte care sunt (foarte) putine la numar. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A insira succesiv (de regula, in ordine crescanda). ~ de la unu pana la zece. 3) A considera ca facand parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face sa figureze intr-un total, intr-o entitate; a include. /<lat. numerare

STANDARD ~e n. 1) Norma obligatorie careia trebuie sa-i corespunda un produs; etalon. ◊ ~ de stat standard aprobat oficial, de care trebuie sa se conduca toate intreprinderile si organizatiile economice. ~ de viata nivel de trai. 2) Produs care corespunde unei astfel de norme. 3) si adjectival depr. lucru lipsit de originalitate, facut dupa sablon. /<fr., engl. standard, germ. Standard

EXAMEN s.n. 1. Proba de verificare a cunostintelor, a aptitudinilor unui elev, ale unui student, ale unui candidat etc. ◊ Examen de stat = examen pentru obtinerea unei diplome universitare. 2. Cercetare, examinare atenta a unui lucru; examinare. ◊ Examen medical = cercetarea starii sanatatii unei persoane de catre un medic. [Pron. eg-za-, var. esamen s.n. / < fr. examen, cf. lat. examen – cantarire].

EXCLUSIV, -A adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzandu-se orice alta posibilitate. ♦ In afara de, exceptand. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -a adj. / cf. fr. exclusif].

HIERATIC, -A adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preotesc. ◊ Scriere hieratica = unul dintre felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive si simplificate). 2. (Arte) Rigid, static, intepenit. [Pron. hi-e-. / < fr. hieratique, gr. hieratikos].

INTERPOZITIE s.f. 1. Stare a unui lucru asezat intre altele. 2. (Fig.) Interventie a unei autoritati superioare. ◊ (Jur.) Interpozitie de persoane = act prin care o persoana apare in locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obtine direct. [Var. interpozitiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio].

MAESTRU s.m. 1. Persoana deosebit de inzestrata, de talentata si de invatata; invatat, savant. ◊ Maestru al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. 2. Creator al unei scoli sau al unui curent literar ori stiintific. ♦ Termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 3. (In trecut) Profesor de lucru de mana, de muzica, de desen, de gimnastica; maistru (2) [in DN]. ♦ Titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ◊ Maestru de ceremonii = cel insarcinat sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. [Pron. ma-es-. / < it. maestro].

CALITATIV, -A adj. (Adesea adv.) Referitor la calitate (1); apartinand esentei, naturii lucrurilor. ◊ Analiza calitativa = determinarea naturii chimice a unei substante. [Cf. fr. qualitatif].

NUCLEU s.n. 1. (Chim.) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic si care ramane neschimbat la toti derivatii corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrala a unui atom, care poarta electricitate pozitiva si in care se concentreaza aproape intreaga masa a atomului. ♦ (Biol.) Element central al unei celule, situat in plasma, cu structura proprie si care are functii importante in celula. ♦ (Astr.) Portiune centrala a unei comete, a unei galaxii. 2. (Fig.) Element esential al unui lucru. [Pron. -cleu, pl. -ee, (s.m.) -ei. / < fr. nucleus, lat. nucleus].

CALITATIV, -A adj. (si adv.) referitor la calitate (1); apartinand esentei, naturii lucrurilor. ♦ analiza ~a = determinarea naturii chimice a unei substante. (< fr. qualitatif, lat. qualitativus)

EXEMPLAR¹ s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate in serie dupa un model comun. 2. fiecare dintre reprezentantii unei aceleiasi categorii de fiinte sau de lucruri asemanatoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium)

FUNGIBIL, -A adj. (jur.; despre lucruri) care poate fi inlocuit, in cazul unei obligatii, cu altul de aceeasi natura. (< fr. fongible, lat. fungibilis)

INTERPOZITIE s. f. 1. stare a unui lucru asezat intre altele. 2. (fig.) interventie a unei autoritati superioare. ♦ (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaa apare in locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio)

JOB [GIOB] s. n. 1. lucrare platita. 2. afacere cu caracter privat sau oficial. ◊ slujba, serviciu. 3. (cib.) lucru in formare, alcatuind un tot din una sau mai multe etape. (< engl. job)

MAESTRU, -A I. s. m. f. 1. persoana cu calitati exceptionale si contributii valoroase intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei scoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana, de muzica, desen, gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. II. s. n. registru de contabilitate continand conturile sintetice, in care se inscriu operatiile economice si financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)

NUCLEU s. n. 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic si care ramane neschimbat la toti derivatii corpului respectiv. 2. partea centrala, incarcata pozitiv, a unui atom, in care se concentreaza aproape intreaga masa a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasma, constituent principal al celulei, cu rol in reproducerea si in trasmiterea caracterelor. 4. element central cu functie importanta in propozitie sau in fraza. 5. (astr.) portiune centrala, compacta, a unei comete. 6. (fig.) element esential al unui lucru. (< fr. nucleus, lat. nucleus)

REVELATIE s. f. descoperire neasteptata a unei calitati, a unui adevar ascuns etc. ◊ lucru revelat. ♦ a fi o ~ = a depasi asteptarile, a surprinde, a uimi (prin calitati). ◊ dezvaluire a vointei divinitatii, facuta cuiva inzestrat cu facultati suprarationale. (< fr. revelation, lat. revelatio)

SUPORT I. s. n. 1. ceea ce sustine, sprijina un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de sustinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicata emulsia fotosensibila. 3. echipament, material destinat memorarii, inregistrarii informatiei in sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a sustine un personaj sau un animal. (< fr. support)

BAIESU, Ion (pseud. lui Ion Mihalache) (1933-1992, n. sat Baiesti, jud. Buzau), scriitor roman. Debut cu schite, povestiri si reportaje minate de clisee („Noaptea cu dragoste”, „Sufereau impreuna”). Proza satirica („Iubirea este un lucru foarte mare”, „Pompierul si opera”). Comedii, unele in tonalitate ebsurda („Iertarea”, „Presul”), un roman („Balanta”), scenarii.

BURSA² (‹ fr.) s. f. Piata si institutie unde se negociaza hirtii de valoare. ♦ B. comerciala = locul unde se coteaza in mod oficial piata bunurilor si serviciilor: marfuri, asigurari, frahte (navluri) etc. ♦ B. de valori = piata specializata in operatiuni de vinzare-cumparare a valorilor imobiliare. Acest fel de piata permite statului, colectivitatilor, intreprinderilor publice sau private sa obtina profituri necesare unor noi investitii. ♦ Expr. a juca la b. = a cumpara si a revinde la bursa cu scopul speculativ de a obtine cistiguri din diferenta de pret ce s-ar ivi prin schimbarea favorabila a cursului. ♦ B. neagra = comert clandestin. ♦ Bursa muncii = (in unele tari) institutie care inregistreaza cererile de lucru si mijloceste angajarile.

LOCATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; in sintagma) Contract de locatiune = Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.

bruma f., pl. e (lat. bruma, iarna, contras din brevima, din brevissima [dies], cea mai scurta [zi], apoi si „bruma”, dupa pruina, bruma; it. pv. sp. pg. bruma, fr. brume). Roua inghetata (care acopere natura ca o haina alba si suptire). Un fel de praf albicios care acopera unele poame (prunele, strugurii). Abur depus pe lucrurile netede si reci cind sufli pe ele. – Fig. Iron. Spoiala, pospai, mai nimic: o bruma de invatatura.

IDOL, idoli, s. m. Divinitate pagana; (concr.) chip, figura, statuie reprezentand o asemenea divinitate si constituind, in religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. Fiinta sau lucru care reprezinta obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din sl. idolu.

INTUITIE, intuitii, s. f. 1. Capacitatea constiintei de a descoperi, pe cale rationala (in mod spontan), esenta, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform caruia procesul predarii si insusirii cunostintelor trebuie sa porneasca de la reflectarea senzoriala nemijlocita a obiectelor si fenomenelor studiate. 2. Descoperire brusca, neasteptata, a unui adevar, a unei solutii etc. ♦ Patrundere instinctiva in esenta unui lucru. – Din fr. intuition, it. intuizione.

NUANTA, nuante, s. f. 1. Fiecare dintre varietatile unei culori, determinata de compozitia sa cromatica. ♦ P. gener. Culoare. 2. Fig. Diferenta foarte mica intre aspecte sau lucruri de acelasi gen; varietate de manifestare a unei actiuni, a unui sunet, a unei senzatii etc. ♦ Aspect usor deosebit al sensului de baza al unui cuvant. ♦ Ceea ce se adauga esentialului, modificandu-l usor; caracter, nota particulara. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuance.