Rezultate din textul definițiilor
CAMANA, camene, s. f. Odgon care se afla la partea inferioara a navoadelor sau a altor unelte de pescuit si de care se pot prinde greutati de plumb. – Din sl. kamenĩ „piatra”.
STRUNA, strune, s. f. 1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.
POSADIRE, posadiri, s. f. (Reg.) Montarea plaselor pescaresti pe franghii sau pe odgoane, in vederea confectionarii diverselor unelte de pescuit. – Din posadi.
ALAMAN, alamane, s. n. unealta de pescuit alcatuita dintr-un sac central si mai multe fasii de plasa cu care se incercuiesc si se aduna bancurile de pesti marini. – Et. nec.
AVA2, ave, s. f. unealta de pescuit formata din trei fasii de plasa, care se asaza vertical in apa cu ajutorul unor bucati de pluta prinse la marginea lor superioara si al unor bucati de plumb la cea inferioara. – Din tc., bg. av.
CARAVA, carave, s. f. unealta de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instaleaza in lacurile litorale si in balti pentru prinderea platicii si a salaului. – Et. nec.
CARMAC, carmace, s. n. unealta pentru pescuit fara nada, formata din mai multe siruri de carlige mari asezate in apa la diferite adancimi. – Din rus. karmak.
CAZULCA, cazulci, s. f. unealta pentru pescuitul pestilor rapitori in timpul iernii sub gheata. – Et. nec.
CHIPCEL s. n. unealta de pescuit peste marunt, formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma unei linguri mari. [Var.: chepcel s. n.] – Et. nec.
JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Constructie de scanduri, nuiele sau stuf, folosita pentru pastrarea pestelui viu in apa. 2. unealta de pescuit confectionata din plasa sau din nuiele, in forma de cos sau sac. – Et. nec.
NADA, nade, s. f. 1. Hrana naturala sau imitatie de hrana care se pune intr-o unealta de pescuit sau intr-o cursa pentru a ademeni si a prinde pestii sau alte animale; momeala. ♦ Fig. Ispita, tentatie; cursa. 2. Parte innadita, adaugata la un obiect; innaditura. [Pl. si: (2) nazi] – Din bg. nada.
UNDITA, undite, s. f. unealta de pescuit alcatuita dintr-o varga flexibila de care este legata o sfoara, un fir de material plastic etc., avand la capat un carlig ascutit si indoit, in care se pune momeala pentru a prinde pestele: p. restr. carligul acestei unelte. – Din sl. ondica.
VAPAITA, vapaite, s. f. 1. (Pop.) Opait. 2. Faclie de lemn sau de rasina cu care se sperie noaptea pestii, pentru a-i face sa fuga spre uneltele de pescuit; vapaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopaita s. f.] – Contaminare intre vapaie si opait(a).
VARSA, varse, s. f. unealta de pescuit in forma lunguiata, alcatuita dintr-un cos facut din plasa sau din nuiele de rachita impletite, cu gura ingusta si intoarsa inauntru in forma de palnie; vintir. [Pl. si: varsi] – Din scr. vrsa.
VINTIR, vintire, s. n. unealta de pescuit alcatuita dintr-o plasa intinsa pe mai multe cercuri. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.
PLASA1, plase, s. f. I. 1. Impletitura cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confectionat dintr-o astfel de impletitura; fileu. ◊ Plasa pescareasca = unealta de pescuit formata dintr-o retea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) in plasa = a insela, a amagi, a seduce (pe cineva). 2. Impletitura cu ochiuri (din sfoara, sarma etc.) care se aseaza in spatele portilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) si pentru a pune in evidenta cu usurinta marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o mosie in evul mediu, in Tara Romaneasca, cuvenita unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judet, in vechea impartire administrativa a tarii; ocol. III. (Rar.) Limba de cutit; tais. – Din sl. plasa.
PARAGAT, paragate, s. n. unealta de pescuit marin, alcatuita dintr-un sir de carlige cu nada fixate de un odgon si folosita la pescuitul calcanului, al sturionilor etc. – Din tc. paragat.
PERITEAG, periteaguri, s. n. unealta de pescuit alcatuita din trei perimete. – Din rus. pereteaga.
POCLAU, poclaie, s. n. unealta de pescuit in forma de sac cu gura larga, cu colturile fixate de doua prajini lungi cu ajutorul carora este purtata prin apa de doi oameni. – Et. nec.
PROSTOVOL, prostovoale, s. n. unealta de pescuit formata dintr-o plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un sac in care e prins pestele; napasta. [Pl. si: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.
OSTIE1, ostii, s. f. unealta de pescuit de forma unei furci cu mai multe brate ascutite, care se infige in corpul pestilor. – Din sl. ostĩ.
CIORPAC, ciorpace, s. n. unealta de pescuit facuta dintr-un saculet de plasa cu coada si folosita de obicei la scoaterea din apa a pestelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. cerpak.
ZANCA, zanci, s.f. (Reg.) unealta de pescuit formata dintr-un pripon simplu, cu cinci pana la opt carlige.
LAPTAS, laptase, s. n. unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. – Din bg. laptas.
MREAJA, mreje, s. f. 1. unealta de pescuit formata dintr-o plasa foarte usoara, cu ochiuri relativ mari si impletita din ata subtire, cu ajutorul careia se pescuieste in portiunile linistite ale apelor curgatoare sau in balti. ♦ Cotet de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a insela pe cineva; cursa, lat; p. ext. situatie in care se afla o persoana ademenita. ♦ Ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 3. P. a**l. (Adesea la pl.) Panza de paianjen. [Var.: mreja s. f.] – Din sl. mreza.
NAVOD, navoade, s. n. unealta de pescuit formata dintr-o plasa mare prevazuta la mijloc cu un sac, cu care se inconjura si se aduna pestele de pe suprafete intinse de apa. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodu.
TIMLEAC, timleacuri, s. n. unealta de pescuit formata dintr-o varga groasa de fier prevazuta la unul din capete cu un carlig ascutit, care serveste la prinderea pestilor mari. – Din rus. temleak.
TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. Cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.
RESCA, resce, s. f. unealta de pescuit in forma de sac, confectionata din plasa si purtata de pescari in doua barci, folosita la adancimi mari. – Et. nec.
SACOVISTE, sacovisti, s. f. (Reg.) unealta de pescuit facuta dintr-o plasa intinsa pe doua nuiele incrucisate si agatata de o prajina, cu care se pescuieste de pe mal in locurile unde apa curge repede. – Sac + suf. -oviste.
SETCA, setci, s. f. (Reg.) unealta de pescuit formata dintr-o plasa de forme si dimensiuni variate, confectionata din ata subtire si care este fixata in apa cu ajutorul a doua odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutati, intrebuintata mai ales pentru scrumbie si cega. – Din rus. setka.
CRASNIC1, crasnice, s. n. unealta de pescuit alcatuita dintr-o plasa (in forma de sac) legata la colturi de capetele curbate si incrucisate a doua nuiele si fixata de o prajina lunga; halau1. – Cf. bg. krastnik.
crasnic (unealta de pescuit) s. n., pl. crasnice
ostie (unealta de pescuit, azima, orificiu al inimii) s. f. (sil. -ti-e), art. ostia(sil. -ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (sil. -ti-i-)
tarna (cosarca, unealta de pescuit) s. f., g.-d. art. tarnei; pl. tarne
CAMANA1 ~e f. Odgon la navoade sau la uneltele de pescuit de care se prind greutatile pentru a putea pescui pe fundul apei. /<sl. kameni
CARAVA ~e f. unealta de pescuit cu care se prind platici si salai. /Orig. nec.
CARMAC ~ce n. pop. unealta de pescuit fara nada, alcatuita din mai multe siruri de carlige mari, pentru pescuitul la diferite adancimi. /<rus. karmak
CIORPAC ~ce n. 1) Caus cu coada lunga. 2) Lingura mare de lemn. 3) unealta de pescuit alcatuita dintr-un saculet de plasa prins de capatul unui bat; minciog. /<rus. terpak
JUVELNIC ~ce n. 1) unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.
LAPTAS ~e n. unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. /<bugl. laptas
MINCIOG ~uri n. unealta de pescuit constand dintr-o plasa mica, in forma de cosulet, prinsa de un bat; ciorpac. [Pl. si mincioage] /cf. ucr. misok
NAVOD ~oade n. unealta de pescuit formata dintr-o plasa lunga, avand la mijloc o adancitura in care se aduna pestele. /<sl. nevodu
ORIE ~i f. unealta de pescuit in apele curgatoare adanci, constand dintr-o plasa in forma de sac. [G.-D. oriei] /Orig. nec.
OSTIE1 ~i f. unealta de pescuit, cu varf asemanator celui al harponului sau in forma de furca cu mai multe coarne, care se infige in corpul pestelui. [G.-D. ostiei] /<sl. osti
PARAGAT ~e n. unealta de pescuit, formata dintr-un sir de carlige cu nada, folosita la pescuitul anumitor specii de pesti (nisetru, calcan etc.). /<turc. paragat
PRIPON ~oane n. 1) Tarus infipt in pamant, de care se leaga animalele pentru a paste intr-un anumit loc. 2) Funie cu care se leaga animalele de acest tarus. 3) Par batut adanc in pamant de care se leaga o ambarcatiune la malul unei ape. 4) unealta de pescuit, constand dintr-o sfoara lunga, de care sunt legate din loc in loc fire scurte, prevazute cu carlige la capete. /<sl. preponu
PROSTOVOL ~oale n. inv. unealta de pescuit constand dintr-o plasa prevazuta cu greutati de plumb pe margini, care o fac sa se cufunde in apa si sa se stranga la gura cand se scoate din apa. /Orig. nec.
SMAC ~uri n. 1) Lat de prins pasari. 2) unealta de pescuit formata dintr-o sfoara prevazuta la capat cu mai multe carlige si cu o greutate, celalalt capat fiind prins de o scandura fixata pe mal. /cf. a smuci
TIMLEAC ~uri n. unealta de pescuit pesti mari, constand dintr-o vergea lunga si groasa prevazuta la un capat cu un carlig. /<rus. temljak
UNDITA ~e f. 1) unealta de pescuit alcatuita dintr-o varga flexibila, de care este legat un fir de material rezistent (de obicei plastic) cu un carlig la capat, in care se infige momeala. 2) Carligul unei astfel de unelte. /<sl. ondica
VARSA ~e f. unealta de pescuit, constand dintr-un cos in forma de palnie, confectionat din plasa sau din nuiele. [G.-D. varsei] /< sb. vrsa
VINTIR ~e n. unealta de pescuit, constand dintr-un sac de plasa, imbracat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /<rus. ventelj
VOLOC ~oace n. unealta de pescuit, folosita in ape putin adanci, constand dintr-o plasa intinsa pe un suport de lemn, care este trasa prin apa. /<rus. volok
carmog s.n. (reg.) 1. unealta de pescuit, carmac (v.) 2. ciocul leucei.
ciosma s.f. (reg.) unealta de pescuit.
cociorba (cociorva) s.f. (reg.) 1. unealta cu carlig cu care se scoate jarul sau cenusa din cuptor. 2. unealta de pescuit asemanatoare celei cu care scoate jarul din cuptor. 3. unealta de zidarie (lopata) de forma cociorvei, cu care se amesteca varul si nisipul. 4. numele unei constelatii, formata din trei stele in triunghi. 5. coliba, casa cu ograda, curte. 6. (fam.) bataie, tranteala.
crastas, crastase, s.n. (reg.) unealta de pescuit in forma de sac; crasnic (v.).
cristei1, cristeiuri, s.n. (reg.) unealta de pescuit; crasnic, cristac.
etera, etere, s.f. (reg., inv.) unealta de pescuit facuta din plasa asezata pe niste cercuri; varsa.
ietera, ieteri si ietere, s.f. (reg.) unealta de pescuit cu plasa pe cercuri; varsa.
jegajnie (jigajnie), jegajnii (jigajnii), s.f. (reg.) unealta de pescuit, in forma de plasa care are la capete cate o prajina.
matula, matule, s.f. (reg.) 1. ceata de pescari, pescuind cu unelte straine, in asociere cu proprietarul lor. 2. navod.
parcea, parcele, s.f. (inv. si reg.) 1. bucata mai mica de ceva; parcela. 2. legatura, pachet; testea. 3. unealta de pescuit fara nada, alcatuita dintr-un sir de carlige mari; carmac.
pas4, pasuri, s.n. (reg.) unealta de pescuit formata din nuiele de mesteacan care alcatuiesc un fel de stavila mobila.
povarsuc, povarsucuri, s.n. (reg.) 1. unealta de pescuit in forma de papuc sau de opinca, facuta din coaja lata de tei; leganas, leganus. 2. (in forma: povarsoc) leasa de nuiele pentru pescuit.
scalceaza, scalceze, s.f. (reg.) 1. unealta de pescuit formata dintr-o scandura (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosita de pescari pentru a starni pestele si pentru a-l indrepta spre sacul de pescuit (varsa); talpig, tragla, scalcea. 2. lopatica cu care se indeasa bateala, cand se tese. 3. lopatica cu care ciobanii indeparteaza noroiul din stana.
scochina, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adanca si ingusta (datorata eroziunii apelor de munte); albie naturala, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urma lasata de suvoaiele de apa ce vin de la munte, in urma ploilor. 3. (in forma: scochila) loc ingust printre radacinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adapostesc pestii (mai ales pastravii). 4. (in forma: scochina) unealta de pescuit de forma unui cos de nuiele. 5. scorbura; loc ascuns. 6. pestera. 7. gaura, scobitura, cavitate; copca in gheata.
senic s.n. (reg.) 1. tesatura de canepa (pentru rufe de corp, prosoape, fete de masa etc.). 2. stergar facut din tesatura de canepa. 3. bucata de panza in care se pune cenusa pentru lesie, cenusar; panza rara pentru sedila. 4. (in forma: selnic) basma inchisa la culoare (si murdara). 5. (in forma: selnic) unealta de pescuit asemanatoare cu leasa.
sighinca, sighince, s.f. (reg.) 1. unealta de lemn sau de fier, cu un capat ascutit, cu care se fac gropi pentru saditul vitei de vie; sadila, sadelca, sadelnita. 2. unealta de pescuit de forma unei suliti de fier care se infige in corpul pestilor; ostie. 3. mai cu care pescarii sparg gheata pentru copci.
strenac, strenace, s.n. (reg.) parte a sacovistei (unealta de pescuit) care consta dintr-o nuia de frasin de 3-4 metri, fixata in scobitura cozii acesteia.
tapoi, tapoaie, s.f. (reg.) 1. furca de fier cu coada lunga pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. capriorul din mijloc de la casele taranesti. 3. tarnacop. 4. unealta de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit.
cinie (cinii), s. f. – 1. Instrument, unealta, scula. – 2. Farmec, vraja. Sl. cinije „aranjare”, de la ciniti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealta”. Mai putin probabila der. propusa de Conev 66, din sl. cininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioara, s. f. (unealta de pescuit); incinia, vb. (Trans., a inseua).
CARMAC, carmace, s. n. unealta pentru pescuit fara nada, constand din mai multe siruri de carlige mari. – Rus karmak.
GARGAR, gargare, s. n. unealta folosita la pescuitul marin prin incercuirea si adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec.
OBOROC oace n. inv. 1) Recipient cilindric larg la gura, facut, de obicei, din coaja de tei, servind la pastrarea si la transportarea cerealelor. 2) Continut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de masura a capacitatii folosita, de regula, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) unealta primitiva de pescuit, in forma de cilindru fara fund, impletita din nuiele. /
ZAVOD1, zavoduri, s. n. (Reg.) Asezare temporara de pescari, organizata in vederea pescuitului; totalitatea instalatiilor si a uneltelor acestei asezari. – Din rus. zavod.
ZAVOD1, zavoduri, s. n. (Reg.) Asezare temporara de pescari, organizata in vederea pescuitului; totalitatea instalatiilor si a uneltelor acestei asezari. – Rus zavod.
TIU2, tiuri, s. n. (Reg.) 1. unealta de fier in patru muchii ascutita ca o dalta, cu care se fac gauri in gheata pentru pescuit, se desprind blocurile de gheata etc. 2. unealta asemanatoare cu o dalta, folosita in dulgherie. 3. Tarnacop de otel, de forma unei bare cu sectiune a patrata, ascutita la capete si putin arcuita, folosit de mineri. – Et. nec.
RAGACI, ragace, s. n. unealta in forma de cleste cu coada lunga, folosita la pescuit. – Din rus. rogac.
privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.