Rezultate din textul definițiilor
BIOMASA f. Densitate a organismelor vii pe o unitate de masa. /<fr. biomasse
PICOGRAM s. n. unitate de masa, a bilioana parte dintr-un gram. (< fr. picogramme)
CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru continutul relativ in aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totala. 2. unitate de masura a greutatii pietrelor pretioase, egala cu 0,2 grame. [Var.: carata s. f.] – Din fr. carat.
ESICHIER, esichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe doua sau mai multe randuri, cu intervale uniforme intre ele. 2. Dispozitiv in care trupele unei unitati, asezate masat in careuri, sunt despartite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. echiquier.
DECIGRAM, decigrame, s. n. unitate subdivizionara de masura pentru masa, egala cu a zecea parte dintr-un gram. – Din fr. decigramme.
ESICHIER1 s.n. 1. Dispunere a unor obiecte pe doua sau mai multe randuri, cu intervale uniforme intre ele. 2. Dispozitiv in care trupele unei unitati, asezate masat in careuri, sunt despartite prin intervale egale. ♦ (Fig.) Loc unde se opun partide, interese. [Pron. -chi-er. / < fr. echiquier].
PICOGRAM s.n. unitate de masa, reprezentand a bilioana parte dintr-un gram. [Cf. fr. picogramme].
DENS adj. Cu o mare masa pe unitatea de volum; des, compact. [< lat. densus, cf. fr. dense, it. denso].
BIOmasa s. f. 1. densitatea vietuitoarelor pe unitatea de masa sau de volum. 2. materie biologica. (< fr. biomasse, engl. biomass)
CARAT s. n. 1. indice al proportiei de aur in aliaje, a 24-a parte din masa totala. 2. unitate de masura pentru masa pietrelor pretioase, egala cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus)
DENS, -A adj. cu o mare masa pe unitatea de volum; compact. (< fr. dense, lat. densus)
ESICHIER s. n. 1. dispunere a unor obiecte pe mai multe randuri, cu intervale uniforme intre ele. 2. dispozitiv in care trupele unei unitati, asezate masat in careuri, sunt despartite prin intervale egale. 3. (fig.) loc unde se opun partide, interese (politice). (< fr. echiquier)
CARAT, carate, s. n. 1. unitate de masura intrebuintata pentru a evalua aurul dintr-un aliaj de aur, egala cu a 24-a parte din masa totala. 2. unitate de greutate pentru pietre pretioase, egala cu 200-206 miligrame. – Fr. carat.
CALORIFIC, -A (< fr., lat.) adj. Care produce sau transporta caldura. ◊ Putere c. = caldura degajata prin arderea completa a unitatii de masa sau de volum dintr-un combustibil; caldura de ardere, caldura de combustie.
GAMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia litera a alfabetului grecesc (folosita adesea si ca simbol in matematica, fizica etc.) 2. S. f. (Fiz.: in sintagma) Raze (sau radiatie) gama = radiatie emisa de corpurile radioactive, avand o putere de patrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) unitate de masura a masei egala cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
GRAM, grame, s. n. unitate de masura pentru masa (ori greutatea) unui corp, egala cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forta = unitate de masura pentru forta, egala cu a mia parte dintr-un kilogram-forta. – Din fr. gramme.
KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. unitate de masura pentru masa in sistemul metric; (sens curent) unitate de masura pentru greutate, egala cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, a carei valoare este egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia gravitationala normala. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris si: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.
KILOTONA, kilotone, s. f. (Fiz.) unitate de masura pentru masa, egala cu o mie de tone. [Abr.: kt] – Din fr. kilotonne.
MICROGRAM, micrograme, s. n. unitate de masura a masei egala cu o milionime de gram; gama (3). – Din fr. microgramme.
TONA, tone, s. f. unitate de masura a masei, egala cu 1000 de kg. ◊ Tona-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferata, egala cu deplasarea unei greutati de o tona pe distanta de 1 km. Tona-registru = unitate de masura pentru volumul interior al unei nave comerciale, egala cu 2,832 m3. – Din fr. tonne.
CARAT ~e n. 1) Cantitate de aur curat continuta intr-un aliaj egala cu a 24-a parte din masa totala. Aur de 18 ~e. 2) unitate de masura pentru masa pietrelor pretioase, egala cu 0,2 g. /<fr. carat
KILOGRAM -e n. unitate de masura pentru masa egala cu 1000 de grame. ◊ ~-forta unitate de masura pentru forta egala cu greutatea unui corp cu masa de un kilogram. [Sil. -lo-gram] /< fr. kilogramme
KILOTONA ~e f. unitate de masura pentru masa egala cu 1000 de tone. /< fr. kilotonne
TONA ~e f. unitate de masura a masei egala cu 1000 de kg. ◊ ~-kilometru unitate de masura echivalenta cu transportul unei tone pe distanta de 1 km intr-o unitate de timp determinata. ~-registru unitate de masura a capacitatii de incarcare a unei nave (egala cu 2.832 m3). /<fr. tonne
CARAT s.n. 1. unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ Cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].
HECTOGRAM s.n. unitate de masura pentru masa, egala cu 100 g. [Cf. fr. hectogramme, germ. Hectogramm].
KILOGRAM s.n. unitate de masura pentru masa, egala cu 1000 g. ◊ Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, avand o valoare egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia pamanteasca normala. [< fr. kilogramme, cf. gr. chilioi – o mie, gramma – unitate de masura].
KILOTONA s.f. unitate de masura pentru masa, egala cu 1000 de tone. [< fr. kilotonne].
buluc (bulucuri), s. n. – 1. unitate tactica a vechii artilerii, companie. – 2. Corp, unitate. – 3. (Adv.) Laolalta, in masa, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc. Tc. boluk (Roesler 590; Seineanu, II, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); cf. ngr. μπουλούϰι, alb. buluk, bg. bjuljuk. Inv., cu sensurile 1 si 2. – Der. buluci, vb. (a aduna, a stringe); bulucbase, s. m. (capitan; comandant de companie), din tc. buluk-bas (Seineanu, II, 61; Lokotsch 333); bulibase, s. m. (conducator de tigani), deformare a cuvintului anterior; bulucbasel, s. m. (adjunct de capitan); bulucbasie, s. f. (companie).
CHINTAL s. n. unitate de masura a masei, de 100 kg (pentru cereale). (< fr. quintal)
DECAGRAM s. n. unitate de masura pentru masa, de 10 grame. (< fr. decagramme)
GAMA s. f. 1. a treia litera a alfabetului grecesc, corespunzand lui g. 2. unitate de masura a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de masura a intensitatii campului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiatii) ~ = radiatie emisa de corpurile radioactive, cu o putere penetranta foarte mare. (< fr., gr. gamma)
GRAM1 s. n. unitate de masura a masei, a mia parte dintr-un kilogram. ♦ ~-forta = unitate de masura pentru forta, a mia parte dintr-un kilogram-forta. (< fr. gramme, gr. gramma)
HECTOGRAM s. n. unitate de masura pentru masa, de 100 de grame. (< fr. hectrogramme)
KILOTONA s. f. unitate de masura pentru masa, de 1000 de tone. (< fr. kilotonne)
MILIGRAM s. n. unitate de masura pentru masa, a mia parte dintr-un gram. (< fr. milligramme)
PFUND s. m. 1. unitate de masura engleza si americana pentru masa, de 0,453592 kg. 2. veche unitate monetara germana (< germ. Pfund)
TONA s. f. unitate de masura a masei, de 1000 kg. ♦ ~-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor efectuate pe calea ferata sau de catre un autovehicul, cu greutatea de o tona deplasata pe distanta de 1 km; ~-registru = unitate de volum care masoara capacitatea de incarcare a unei nave, de 2,8316 m3. (< fr. tonne)
OCA (‹ tc.) s. f. 1. unitate de masura pentru masa folosita in trecut, egala cu 1,271 kg in Tara Romaneasca si cu 1,291 kg in Moldova; p. ext. cantitate de marfa, de obiecte etc. egala cu aceasta unitate de masura. 2. unitate de masura a volumului folosita in trecut; a) pentru lichide, egala cu 1,288 l in Tara Romaneasca si cu 1,520 l in Moldova; b) pentru cereale, egala cu 1,698 l in Tara Romaneasca si cu 1,791 l in Moldova; p. ext. continutul acestei unitati de masura, vasul in care se masoara. ◊ Expr. Oca mica = masura falsa, mai mica decat cea legala. A prinde (pe cineva) cu ocaua mica = a prinde (pe cineva) cu o minciuna, cu o inselatorie.
KILOGRAM, kilograme, s.n. 1. unitate fundamentala de masura a masei, egala cu masa unui litru de apa distilata la temperatura de 40C. [Sil. -lo-gram]
TITRU s.n. 1. masa de substanta activa din unitatea de volum de solutie, masurata in grame pe milimetru. 2. Titlu (6). 3. Numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. [< fr. titre].
DECIGRAM s. n. unitate subdivizionara de masura pentru masa, a zecea parte dintr-un gram. (< fr. decigramme)
UNCIE s. f. unitate engleza de masura pentru masa. ♦ ~ comerciala = 28,349 g; ~ monetara (pentru metale pretioase) = 31,103 g. (< lat. uncia)
TABULAR, -A adj. 1. Inscris in coloanele unui registru, pe o lista etc. ◊ Diferenta tabulara = adaosul pe care-l primeste logaritmul unui numar de patru cifre cand acest numar creste cu o unitate. 2. (Despre relief) In forma de masa; intins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se gaseste in forma de placi. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masa].
ENERGIDA s. f. cea mai mica unitate biologica, formata din nucleu si masa citoplasmatica, concepute ca un centru energetic. (< fr. energide)
MER, meri, s. m. (Chim.) unitate elementara constitutiva cu structura si cu masa data invariabile, care se repeta in mod constant intr-un lant macromolecular al unui polimer. – Din fr. mere.
FUNT s.m. unitate de masura engleza si americana pentru masa, egala cu 0,453592 kg. [Var. pfund, fund s.m. / < germ. Pfund, cf. engl. found].
OMOGENIZARE s.f. Actiunea de a omogeniza si rezultatul ei. ♦ Amestecare a componentilor unui sistem eterogen spre a se obtine un amestec cu aceeasi compozitie in toata masa lui. ♦ Tratament termic care se aplica otelurilor pentru a se obtine difuziunea in toata masa a particelelor de alta compozitie. ♦ Concordanta, unitatea sonoritatii vocilor intr-un cor. [Var. omogeneizare s.f. / < omogeniza].
IMPULS s. n. 1. forta, imbold, stimul capabil sa determine o actiune, o miscare. ♦ (fil.) ~ primar = impuls initial imprimat de divinitate, caruia i s-ar datora miscarea materiei. 2. (electron.) grup de oscilatii de foarte inalta frecventa care se succed periodic intr-un anumit timp. 3. (psih.) miscare brusca si momentana, determinata de actiunea stimulilor nervosi si orientata spre executarea unui act determinant. ◊ tendinta morbida a unor bolnavi mintali de a executa actiuni periculoase. 4. marime fizica egala cu produsul dintre masa si viteza unui corp in miscare. 5. unitate de masura la baza taxarii convorbirilor telefonice. (< engl. impulse, lat. impulsus)
BIOmasa, biomase, s. f. masa de substanta organica raportata la o anumita unitate de suprafata si de timp. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biomass, fr. biomasse.
REGIONAL, -A adj. De (dintr-o) regiune, caracteristic unei regiuni. ♦ (s.f.) unitate organizatorica a unei organizatii politice sau de masa, corespunzatoare unei regiuni administrative. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. regional, it. regionale].
STEN s.m. (Fiz.) unitate de forta egala cu forta imprimata unei mase de o tona, de o acceleratie de un metru pe secunda. [< fr. sthene].
REGIONAL, -A adj. referitor la o regiune. ◊ (s. f.) unitate organizatorica a unei organizatii politice, economice sau de masa, corespunzatoare unei regiuni administrative. (< fr. regional)
CANTINA s. f. 1. local in care se serveste masa angajatilor dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. incapere a unei unitati militare pentru cumparat diferite alimente si obiecte. (< fr. cantine)
RESTAURANT, restaurante, s. n. unitate de alimentatie publica care prepara in bucatarie proprie mancaruri si le desface contra cost, impreuna cu bauturi, in sali de mese special amenajate; local in care se afla o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.
DENSITATE ~ati f. 1) Caracter dens; desime. 2) Raport dintre masa si volumul unui corp. 3) Cantitatea de elemente omogene pe o unitate de spatiu. ~atea populatiei. [Art. densitatea; G.-D. densitatii] /<fr. densite, lat. densitas, ~atis
LEPTON s.m. 1. (In Grecia antica) unitate monetara foarte mica. 2. Denumire generica pentru particulele atomice elementare cu masa de repaus mai mica decat cea a unui nucleon. (cf. engl., fr. lepton, gr. lepton)
CANTINA s.f. 1. Local in care se serveste masa angajatilor dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. Incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se pot cumpara diferite alimente si obiecte. [< fr. cantine, it. cantina].
NEWTON s.m. (Fiz.) unitate de masura pentru forta, egala cu forta care, aplicata unei mase de un kilogram, ii imprima o acceleratie de un metru pe secunda la patrat. [Pron. niu-ton. / < fr. newton, cf. Newton – fizician si astronom englez].
CURIE2 [CU-RI] s. m. unitate a activitatii substantelor radioactive, de 3,7*1010 dezintegrari pe secunda, activitatea unei mase de radiu de 1 g. (< fr. curie)
NEWTON [NIUTON] s. m. unitate de masura a fortei, egala cu forta care, aplicata unei mase de 1 kg, ii imprima o acceleratie de 1 m/s2. (< fr. newton)
CANTINA, cantine, s. f. Local unde se serveste masa salariatilor dintr-o intreprindere, studentilor etc. ♦ Incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se pot cumpara diferite alimente si obiecte. – Fr. cantine (< it.).
CATEDRA ~e f. 1) masa speciala inaltata pe o estrada, de unde vorbesc oratorii, profesorii etc. 2) unitate de baza din invatamantul superior in cadrul careia se desfasoara munca pedagogica si stiintifica la o disciplina. ~ de filologie. /<lat. cathedra
INTERN, -A I. adj. care se afla inauntru; interior, launtric. ♦ organe e = organele din cavitatea toracica si abdominala; boli e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~a = motor care foloseste energia unui combustibil ars in interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei; (inform.) memorie ~a = memorie a calculatorului facand parte din unitatea centrala. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. 2. student in medicina care face practica intr-o clinica, unde, de obicei, si locuieste. (< fr. interne, lat. internus)
DINA, dine, s. f. (Fiz.) unitate de masura a fortei, egala cu forta care imprima unui corp cu masa de un gram acceleratia de un centimetru pe secunda la patrat. – Din fr. dyne.
DINA ~e f. fiz. unitate de masura a fortei egala cu forta care imprima unui corp cu masa de un gram o acceleratie de un centimetru pe secunda la patrat. /<fr. dyne
ARMATA s.f. 1. Totalitatea unitatilor militare si a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militara formata din mai multe corpuri de armata si din unitati din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (actionand pentru un scop comun); masa. ♦ Multime; ceata; sir. [Dupa it. armata, fr. armee].
CANTINA, cantine, s. f. Local unde se serveste masa salariatilor dintr-o intreprindere, studentilor, elevilor etc. ♦ (Iesit din uz) incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se puteau cumpara diferite alimente si obiecte. – Din fr. cantine.
ATMOSFERA, (3) atmosfere, s. f. 1. Invelis gazos care inconjoara pamantul; aer; spec. aer pe care il respira cineva. ♦ (Fig.) Mediul social inconjurator; ambianta. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creeaza in jurul cuiva sau a ceva. 2. masa de gaze si de vapori aflata intr-un spatiu in care au loc reactii chimice. 3. unitate de masura a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphere.
DENSITATE s. f. 1. faptul, calitatea de a fi dense. 2. raportul dintre masa si volumul unui corp; masa specifica. 3. numar, cantitate de obiecte aflate pe o suprafata sau pe o lungime luate ca unitate. ◊ raportul dintre populatie si teritoriul ocupat de aceasta. (< fr. densite, lat. densitas)
STEN, steni, s. m. unitate de masura a fortei egala cu forta care imprima o acceleratie de un metru patrat pe secunda unei mase de o tona. – Din fr. sthene.
DENSITATE s.f. 1. Faptul, calitatea de a fi dens; desime. 2. Raportul dintre masa si volumul unui corp. ♦ Numar, cantitate de obiecte aflate pe o suprafata sau pe o lungime luate ca unitate. [Cf. lat. densitas, fr. densite].
DINA1 s. f. unitate de masura pentru forta egala cu forta imprimata de acceleratia de 1 cm/sec2 asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr. dyne)
STEN ~i m. fiz. unitate de masura a fortei egala cu forta care imprima o acceleratie de un metru pe secunda la patrat unei mase de o tona. /<fr. sthene
DINA s.f. unitate de masura pentru forta, egala cu forta imprimata de acceleratia de 1 cm pe secunda a unui punct material cu masa de un gram. [< fr. dyne, cf. gr. dynamis – forta].
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.
OMOGENIZARE, omogenizari, s. f. Actiunea de a omogeniza si rezultatul ei. ♦ Operatie de amestecare a componentilor unui sistem eterogen pentru a se obtine un amestec care sa aiba aceeasi compozitie mijlocie in toata masa lui. ♦ Incalzire prelungita, la temperaturi inalte, a otelurilor, pentru a obtine difuzarea in toata masa lor a particelelor de alta compozitie; tratament termic aplicat anumitor aliaje in scopul realizarii omogenitatii lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanta, unitate a sonoritatii vocilor intr-un cor. [Var.: omogeneizare s. f.] – V. omogeniza.
DENSITATE, densitati, s. f. 1. Marime fizica definita prin raportul dintre masa si volumul unui corp; masa specifica. ◊ Densitate relativa = raportul dintre densitatea unei substante si densitatea apei. ♦ Numarul de obiecte sau de fiinte de pe o unitate de arie sau de lungime. ◊ Densitate de curent electric = raportul dintre intensitatea curentului electric care trece printr-un conductor si sectiunea transversala a acestuia. Densitatea (medie) a populatiei = numarul de locuitori care revin (in medie) pe o unitate de suprafata a unui anumit teritoriu. Densitatea retelei hidrografice = raportul dintre lungimea retelei de rauri si canale si suprafata data. 2. Faptul de a fi dens; desime. – Din fr. densite, lat. densitas, -atis.
ATMOSFERA s. f. 1. strat de aer care inconjura unele corpuri ceresti. 2. masa de gaze aflata intr-un spatiu in care se produce o reactie fizico-chimica. 3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianta. 4. unitate de masura a presiunii. (< fr. atmosphere, gr. atmoosphaira)
OMOGENIZARE s. f. 1. actiunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componentilor unui sistem eterogen spre a se obtine un amestec cu aceeasi compozitie in toata masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplica anumitor aliaje pentru a se obtine omogenitate fizica, chimica si structurala a materialului. 3. concordanta, unitate a sonoritatii vocilor intr-un cor. (< omogeniza)
MASIV2 ~e n. 1) Ansamblu de forme identice de relief, care constituie o unitate. ~ muntos. 2) Grup compact, care formeaza o totalitate (de arbori, de plante, de blocuri locative etc.). ~ de pini. 3) Cantitate mare care formeaza o masa compacta. ~ de carbuni. /<fr. massif, germ. Massiv
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; gloata, droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa, in randuri stranse, cu gramada. b) Unul peste altul, inghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Tc. bolluk.
MASIV, -A I. adj. 1. care constituie o masa compacta, densa. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. in cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase si deluroase care formeaza o unitate de relief. 2. arboret in care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de paduri de acelasi fel. 3. morman, gramada mare. (< fr. massif, germ. Massiv)
CHEMARE s. 1. invitare, invitatie, poftire. (~ cuiva la masa.) 2. convocare, invitare, invitatie. (~ lor la politie.) 3. v. provocare. 4. v. citare. 5. (MIL.; concr.) ordin, (prin Transilv. si Maram.) porunca. (A primit ~ si s-a prezentat la unitate.) 6. v. apel. 7. v. proclamatie. 8. v. menire. 9. v. aptitudine.
CATEDRA s. f. 1. masa speciala, ridicata de obicei pe o estrada, de unde profesorul explica lectia. ◊ tron arhieresc instalat in biserica principala a unei eparhii. 2. post in invatamant, functie de profesor. ◊ unitate de baza in invatamantul superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica. (< it. cattedra, lat. cathedra)
ADDIS ABEBA (ADDIS-ABABA), cap. Ethiopiei, situata la 2.640 m alt. in Pod. Abisiniei: 1,5 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Aeroport international. Pr. centru politic, economic si cultural al tarii. Ind. textila, incalt. si alim. Mobila, mase plastice. Universitate. Teatre. Muzee. Fundata de Menelik II in 1887, a devenit capitala tarii (din 1896). Prin tratatul de pace de la A. (1896), Italia a recunoscut independenta Ethiopiei. Sediul Organizatiei Unitatii Africane (din 1963).
CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru (sau masa) asezat de obicei pe o estrada, pentru profesori, oratori etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Lat. lit. cathedra.
SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)
CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masa speciala, asezata de obicei pe o estrada, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din lat. cathedra.
DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.
CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.
CATEDRA s.f. 1. masa speciala, ridicata de obicei pe o estrada, de unde profesorul explica lectia. ◊ A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, afectat. ♦ Tron arhieresc, din piatra sau din lemn, instalat in biserica principala a unei eparhii. 2. post in invatamant, functie de profesor. ♦ unitate de baza in invatamantul superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica la o disciplina. ♦ (Fig.) Profesorat, invatamant. [< lat. cathedra – jet, fr. cathedre].
COMUNA s. f. 1. oras medieval, care se bucura de o anumita autonomie politica. 2. unitate de baza administrativ-teritoriala compusa din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, cu nivelul scazut al fortelor de productie, proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si egalitatea in repartitia produselor. ◊ C-a din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate, prima incercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. (<fr. commune)
PIONIER s.m. si f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucreaza la terasamente, la minari etc. 2. Persoana care desteleneste si cultiva un tinut v****n, punand bazele unei vieti civilizate in acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi; deschizator de drumuri noi in stiinta, in tehnica etc. 4. (In trecut) Membru al organizatiei de masa a tineretului scolar care ingloba elevi intre 9 si 14 ani si ii educa in spiritul conceptiei marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].
pierzare, pierzari, s.f. (inv. si pop.) 1. moarte (naprasnica, violenta); ucidere in masa, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzaciune, pieiste, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spanzuratoare. 3. pierdere a vietii vesnice ca urmare a degradarii morale. 4. decadere, degradare morala, desfrau, perditie, pierzanie. 5. paguba in vieti sau in bunuri materiale; prapad, dezastru. 6. supliciu, chin, tortura, cazna. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; in sintagma) marha de pierzare = vita de pripas. 9. (in loc. adj.) de pierzare = a) (despre unitati de timp) care este risipit in zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat in seama, de lepadat.
COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].
CASA1 ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ◊ De ~ produs in conditii casnice. A avea ~ si masa a fi indestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Incapere cu destinatie speciala intr-o cladire. ~a ascensorului. ◊ ~a mare odaie in casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor inrudite care locuiesc impreuna; familie. ◊ A face ~ cu cineva a trai in intelegere; a trai cu cineva in casnicie. 5) Nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; intreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa
PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.
CEAS1 ~uri n. 1) unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi