Dex unitate de măsură

OCÁ (‹ tc.) s. f. 1. unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. 2. unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova; p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie.

ARȘÍN, arșini, s. m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m. – Din rus. arșin.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul d******i = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-d******i (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus). – Lat. caballus.

CALORÍE, calorii, s. f. unitate de măsură egală cu cantitatea de căldură care ridică temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5 la 20,5 °C; unitate de măsură care indică valoarea energetică a unui aliment. ◊ (Fiz.) Calorie mare = kilocalorie. – Din fr. calorie.

GRAM, grame, s. n. unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

HILÉR, hilere, s. n. Veche unitate de măsură egală cu două prăjini și trei palme.

ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

INCOMENSURÁBIL, -Ă, incomensurabili, -e, adj. 1. Care nu poate fi măsurat; foarte mare, nemăsurat, nelimitat. ♦ Care nu poate fi evaluat, care este foarte valoros. 2. (Mat.; despre mărimi) Care nu au o unitate de măsură comună, care să se cuprindă de un număr întreg de ori în fiecare dintre ele. – Din fr. incommensurable.

IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 de hectare. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum.

JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

KILOGRÁM, kilograme, s. n. 1. unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

KILOMÉTRU, kilometri, s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu o mie de metri. ◊ Kilometru pe oră = unitate de măsură pentru viteză, egală cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru într-o oră. Kilometru lansat = probă sportivă (cu bicicleta, motocicleta, etc.) în care performanța constă în timpul realizat pe distanța de un km din momentul în care sportivul trece în viteză linia de start și până la linia de sosire. (sil. -tru) [Scris și: chilometru. – Abr.: km] – Din fr. kilométre.

KILOWÁTT, kilowați, s. m. unitate de măsură a puterii, egală cu o mie de wați. ◊ Compus: kilowatt-oră = unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de o sursă cu puterea de un kilowatt. [Abr.: kW] – Din fr. kilowatt.

MÍLĂ², mile, s. f. unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A. ◊ Milă marină = unitate de măsură pentru lungimi, folosită în navigație, egală cu 1852 m. – Din pol. mila.

SCALÁR², -Ă, scalari, -e, adj., s. m. (Mărime) care are o valoare determinată printr-o unitate de măsură și printr-un număr real. – Din germ. Scalar, fr. scalaire.

ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în Anglia), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia.

VÁDRĂ, vedre, s. f. 1. Veche unitate de măsură a capacității, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece ocale (astăzi cu circa 10 litri) 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fântână, în care se păstrează sau cu care se transportă diferite lichide. – Din sl. vĕdro.

VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se inșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon.

ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul și apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului; p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotații a Pământului în jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre două culminații succesive ale unui astru. ◊ (Determinând noțiunile „an”, „lună”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toată ziua = de fiecare zi; p. ext. obișnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) în fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data cerută; fără întârziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce în ce; progresiv, treptat. Din zi în zi = a) de azi pe mâine; fără termen precis, la infinit. Amâna plecarea din zi în zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce în ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, văzând cu ochii. În toate zilele = în fiecare zi, oricând. (Reg.) Pe toată ziua = în fiecare zi; zilnic. De (sau despre, către) ziuă = puțin înainte de a se lumina; spre dimineață. Până în (sau la) ziuă sau de cu ziuă = până a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineață. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziuă = în zori. Peste zi = în cursul zilei, ziua. Zi și noapte sau (adverbial) ziua și noaptea = tot timpul, fără încetare; fără odihnă. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodată. Toată ziua sau ziua toată = de dimineață până seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziuă albă = a se lumina complet, a fi plină zi. A face noaptea zi și ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea și a dormi ziua; p. ext. a duce o viață dezordonată. Bună ziua, formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) bună ziua (sau ziua bună) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-și lua ziua bună = a-și lua rămas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe lângă adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Într-o (bună) zi sau într-una din zile = odată, cândva. Cât toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi bună (sau, rar, albă) cu cineva = a trăi în bune relații cu cineva. A da zi după zi = a lăsa de azi pe mâine; a amâna. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, în mod excepțional. ◊ (Compus) Zi-lumină = perioadă a zilei (1) cuprinsă între răsăritul și apusul Soarelui. Zi-muncă = unitate de măsură convențională care servește drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, în formele ziua, zilele, zile) în timpul zilei, în fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (În sintagme și loc., ca unitate de măsură sau de calcul) Zi de muncă = durata timpului în cursul căruia lucrătorul prestează zilnic muncă. Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanță care se poate străbate într-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare în genitiv sau introdusă prin prep. „de”) Data, momentul în care s-a întâmplat sau urmează să se întâmple ceva; termen soroc. ◊ Ziua de astăzi = perioada de timp, epoca în care trăim, prezentul. Ziua de mâine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (În unele credințe religioase) Ziua de apoi = momentul în care viii și morții vor fi chemați la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntâi = prima zi a fiecărei luni. ◊ (În titulatura sărbătorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ◊ Zi aniversară sau ziua nașterii (sau de naștere) = aniversare (a zilei de naștere a cuiva). Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viață, existență, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trăit, a-i fi dat să (mai) trăiască. Câte zile voi (sau vei, va etc.) avea = cât voi (sau vei, va etc.) trăi, tot timpul vieții. Abia își ține zilele, se spune despre cineva care trăiește prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) înfricoșat, înspăimântat. A ridica (sau a răpune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omorî pe cineva. A i se isprăvi cuiva zilele = a muri. A-și urî zilele sau a i se urî cuiva cu zilele = a se sătura de viață, a nu mai voi să trăiască. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tău etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau în) zilele mele (sau ale tale etc.) = în timpul vieții mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinări care precizează o perioadă de timp) Vreme, epocă. Zilele tinereții. ◊ Expr. Mic de zile = tânăr. Vechi (sau înaintat) în (sau de) zile = înaintat în vârstă, bătrân. (Rar) Veșnic de zile = nemuritor. (A fi) învechit în zile rele = (a fi) înrăit. [Var.: zíuă s. f.] – Lat. dies.

MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa.

POVÁRĂ, poveri, s. f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ◊ Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăți. 2. Fig. Suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligație, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s. f.] – Cf. sl. podŭvora „targă”.

PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec.

AMPÉR, amperi, s. m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric. ◊ Compus: amper-oră = unitate de măsură pentru sarcina electrică egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi. – Din fr. ampère.

PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă¹ (1). – Din tc. parmak (după palmă¹).

PÁLMĂ¹, palme, s. f. 1. Partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebrațul până la vârful degetelor. ◊ Loc. adj. și adv. Ca în palmă = a) cu suprafața netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = ușor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual. A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = ajunge la discreția cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul plac. Când va crește păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma¹ (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături. ◊ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma¹ (3). Un lat de palmă = lățimea unei palme¹, când degetele sunt lipite între ele. ◊ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie). ◊ Expr. O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma.

PAS³, (1) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă: p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinții și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus.

PĂTRÁT, -Ă, pătrați, -te, s. n., adj. I. 1. S. n. Patrulater cu laturile egale și cu unghiurile drepte. ◊ (Rar) Pătrat de tipografie = pătrișor. 2. Adj., s. n. (Obiect) care are forma de pătrat (I 1) sau, p. ext., de cub, de paralelipiped. ◊ Metru (sau decimetru etc.) pătrat = unitate de măsură pentru suprafețe, echivalentă cu aria unui pătrat cu latura de un metru (sau de un decimetru etc.). ◊ Expr. Cap pătrat = om mărginit. 3. S. n. Șir, grup de obiecte, de ființe etc. care sunt așezate în formă de pătrat (I 1); careu. II. (Mat.) 1. S. n. Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși; număr ridicat la puterea a doua. ◊ Pătrat perfect = număr întreg și pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este tot un număr întreg. 2. Adj. (În sintagma) Rădăcină (sau rădăcina) pătrată (a unui număr) = număr sau expresie algebrică care, înmulțită cu sine însăși, reproduce numărul sau expresia algebrică dată. – Din patru (După lat. quadratus, it. quadrato, germ. Quadrat).

SIDERÁL, -Ă, siderali, -e, adj. Care ține de aștri, privitor la aștri, care vine de la aștri, în raport cu poziția acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore și 9 secunde) în care Soarele, în mișcarea lui aparentă, plecând de la o stea, ajunge iarăși acolo. Zi siderală = timp scurs între două treceri consecutive ale unei stele la același meridian. Oră siderală = a 24-a parte dintr-o zi siderală. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o oră siderală. Timp sideral = timp a cărui unitate de măsură este ziua siderală. – Din fr. sidéral, lat. sideralis.

VECTÓR, vectori, s. m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival) Rază vectoare. – Din fr. vecteur.

PER prep. (Termen comercial folosit în legătură cu prețul unei mărfi raportat la o unitate de măsură) Pentru, de fiecare. – Din it., germ. per.

PICIÓR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la șold până la vârful degetelor, și fiecare dintre membrele celorlalte viețuitoare, care servesc la susținerea corpului și la deplasarea în spațiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. În (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = în poziție verticală; sus. În vârful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; p. ext. fără a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fără un mijloc de locomoție, pe jos. – Din cap până în picioare = de sus și până jos, în întregime; cu desăvârșire. Pe picior greșit (la unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acțiunea adversarului sau, p. gener., pentru a răspunde unei provocări. ◊ Expr. Unde-ți stau picioarele îți va sta și capul = vei plăti cu viața (dacă nu vei face un anumit lucru). A sări drept (sau ars) în picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau în) picioare = a) a se însănătoși după o boală (lungă); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau în) picioare = a vedea pe cineva sănătos. (Glumeț sau ir.) Are numai (atâția...) ani pe un picior = are o vârstă mai mare decât cea pe care o mărturisește. A pune piciorul (undeva) = a călca, a păși, p. ext., a pătrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a iniția, a organiza ceva, a face să meargă, să funcționeze; b) a îngriji un bolnav și a-l însănătoși. A scula (sau a pune etc.) în picioare = a mobiliza în vederea unei acțiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (ușor), fără a zăcea la pat. (A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele înainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală. E tată-său (sau mamă-sa etc.) în picioare = seamănă întocmai, e leit cu tatăl său (sau cu mama sa etc.). A sări într-un picior = a se bucura mult. Cât te-ai întoarce (sau învârti) într-un picior = repede de tot, într-o clipă. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-și lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a începe să fugă (repede), a o lua la goană; a încerca să se facă nevăzut prin fugă. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-și mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniștit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-și bate (sau a-și rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se așeza, a se stabili undeva. A cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili înaintea cuiva. A călca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (călcându-l pe încălțăminte) să nu facă sau să nu spună ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva supărător. (Pop. și fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) greșit (logic sau gramatical) ori fără talent; p. ext. a scrie urât, a mâzgăli. Fără cap și fără picioare = fără logică, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea. (A sta sau a ședea etc.) picior peste picior = (a ședea într-o poziție comodă) cu o parte a unui picior ridicată și așezată peste celălalt picior. Cu coada între picioare = rușinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-și bate joc. A călca (pe cineva sau ceva) în picioare = a distruge, a nimici; a disprețui, a desconsidera. A pune (sau a așterne, a închina etc. ceva) la picioarele cuiva = a închina, a oferi cuiva (ceva) în semn de supunere, de prețuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omorî pe cineva. A bate din picior = a încerca să-și impună voința; a se răsti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic. A da din mâini și din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o acțiune la bun sfârșit, pentru a scăpa dintr-o încurcătură etc. (Fam.) A sta cu picioarele în apă rece = a se gândi profund și îndelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război). A fi pe picior de egalitate (sau pe același picior) cu cineva = a se bucura de aceleași drepturi, a avea aceeași situație cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lăsa să-i scape un prilej favorabil. A trăi pe picior mare = a duce o viață de belșug, a cheltui mult. Parcă l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care trăiește o bucurie mare și neașteptată. A fi (sau a sta) pe picior de ducă (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de mâini și de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lăsa (cuiva) posibilitatea să acționeze. A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-și) periclita situația. A cădea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ține, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) ține etc. picioarele, se spune despre un om care și-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urmă de..., (nici) țipenie. Negustorie (sau comerț, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerț, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără sediu sau firmă înscrisă. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = plantă erbacee de pădure, cu frunze palmate cu trei diviziuni și cu flori albe sau roșietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocoșului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate și cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasăre fript sau fiert (pentru a fi mâncat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. a**l. Nume dat unor părți de obiecte, de construcții sau unor obiecte, instrumente etc. care seamănă cu piciorul (1) și servesc ca suport, ca element de susținere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante; p. ext. rădăcină. 4. P. a**l. Element al unei construcții care servește la susținerea și la legarea ei de teren; partea de jos, masivă, a unei construcții, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranță = parte din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată în scopul protecției unor lucrări sau a unor construcții de la suprafață. 5. P. a**l. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zonă mai largă de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; în sintagma) Piciorul perpendicularei = intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. 9. Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi și scurte sau accentuate și neaccentuate. – Lat. petiolus.

PUNCT, puncte, s. n. I. 1. Semn grafic mic și rotund, asemănător cu o înțepătură de ac, folosit ca semn de punctuație, pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc. ◊ Două puncte = semn de punctuație constând din două puncte (I 1) așezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct și virgulă = semn de punctuație constând dintr-un punct (I 1) așezat deasupra unei virgule, folosit pentru a despărți părțile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuație constând din trei (sau mai multe) puncte (I 1) așezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. ◊ Expr. A pune punctul pe i = a preciza ce este esențial într-o chestiune, a trage concluzia. ♦ Fig. (Cu valoare de interjecție) Gata! destul! 2. Semn convențional în formă de punct (I 1), care indică pe o hartă așezările omenești, care marchează zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei. 3. Punct (I 1) folosit în matematică, indicând efectuarea unei înmulțiri. 4. Fel de a coase, de a broda, de a croșeta; model de cusătură, de broderie etc. 5. (În sintagma) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime, folosită în tipografie, 0,376 mm. 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării. ♦ Pată mică, rotundă, detașată pe un fond de altă culoare. 7. (În sintagma) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire. II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune (reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc). ♦ Loc determinat pe o lungime, pe o suprafață, în spațiu. ◊ Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat în fabrici, uzine, șantiere etc. 2. Valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de topire. III. 1. Parte determinată în cadrul unei acțiuni, al unei discuții, al unei probleme etc. ◊ Expr. Punct de onoare = lucru, chestiune care angajează prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleacă cineva; b) începutul unei lucrări, al unei acțiuni. A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregătit să... Punct de vedere = aspectul sub care cineva privește o problemă sau atitudinea pe care o are față de ea; mod de a gândi. Din punct de vedere = în privința..., sub raportul... Din punct în punct sau punct cu punct = amănunțit, detaliat, pe larg. A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat. A pune pe cineva la punct = a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu, a da cuiva o lecție de bună-cuviință. 2. Moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare. ◊ Loc. adv. Până la un (sau la acest) punct = până la o anumită limită sau etapă; într-o anumită măsură. ◊ Expr. Până la ce punct = în ce măsură, până unde... Punct mort = situație fără ieșire. ♦ (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. unitate de măsură luată ca bază de clasificare, în special la sporturi. ♦ unitate de măsură pentru indicarea situației participanților la unele jocuri (zaruri, cărți, biliard etc.). ♦ unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raționalizarea anumitor produse industriale; tichet detașat dintr-o astfel de cartelă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe puncte = a) pe baza dreptului conferit de cartelă; raționalizat; b) fig. fără a avea pregătirea corespunzătoare funcției pe care o ocupă. – Din lat. punctum (cu unele sensuri după fr. point).

OBORÓC, oboroace, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: obróc s. n.] – Din ucr. uborok.

FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis.

OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ócă s. f.] – Din tc. okka.

FÚNIE, funii, s. f. 1. Frânghie¹. ◊ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moșie (sau de pământ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal – a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal.

DRAHMĂ, drahme, s. f. 1. Unitate monetară în Grecia modernă; monedă de argint în Grecia antică. 2. Veche unitate de măsură pentru greutăți (cu valori variabile). – Din ngr. drahmí, fr. d*****e.

DRAM, dramuri s. n. 1. Veche unitate de măsură pentru greutate (egală cu 3,18-3,23 grame) și pentru capacitate (egală cu 3,23-3,80 centimetri cubi). ♦ (Pop.) Gram. 2. (Adesea fig.) Bucățică, fărâmă, crâmpei, strop, pic. – Din ngr. drámi.

DÚBLU², -Ă, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.

TONĂ, tone, s. f. unitate de măsură a masei, egală cu 1000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,832 m³. – Din fr. tonne.

TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

COMENSURÁBIL, -Ă, comensurabili, -e, adj. (Mat.; despre două sau mai multe mărimi) Care pot fi măsurate cu aceeași unitate de măsură, valorile amândurora fiind multipli întregi ai unității folosite. – Din fr. commensurable, lat. commensurabilis.

DEGET, degete, s. n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul. ◊ Expr. A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere. A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sunt foarte puțini. A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-și da cu degetul în ochi (din cauza întunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scăpa, a (se) strecura printre degete = a scăpa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimțite. A sta cu degetul în gură = a pierde vremea. A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele =a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare). (Rar) A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc. 2. Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans). 3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). [Var.: (pop.) deșt. s. n.] – Lat. digitus.

STÁDIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. 2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. – Din fr. stade, lat. stadium.

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus.

CÓT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale s. m. invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.

BÁRIE s. (FIZ.) microbar. (~ este o unitate de măsură pentru presiune.)

OBRÁȚ s. (înv.) trăsură. (~ul era o unitate de măsură agrară egală cu 6 prăjini.)

PRĂJÍNĂ s. 1. v. par. 2. v. băț. 3. opintitor. (~ la o barcă.) 4. (pop.) proptea, (Mold.) crăcană. (~ de rufe.) 5. (reg.) lumânare, prăștină. (~ la cumpăna fântânii.) 6. (reg.) bucată. (Vechea unitate de măsură agrară numită ~.)

ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii

atmosféră s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére

bar (unitate de măsură) s. m., pl. bari

cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd

carát (unitate de măsură, cotă de participare) s. n., pl. caráte

centimétru (unitate de măsură) s. m. (sil. -tru), art. centimétrul; pl. centimétri, art. centimétrii; simb. cm

cot (unitate de măsură) s. m., pl. coți

curíe (unitate de măsură) s. m. [pron. fr. cü-rí]; simb. Ci

decár (unitate de măsură) s. m. (sil. mf. -ar), pl. decári

erg (unitate de măsură) s. m., pl. ergi

gal (persoană, unitate de măsură) s. m., pl. gali

galón (șiret, panglică, unitate de măsură, sticlă) s. n., pl. galoáne

gref (unitate de măsură) s. n./s. m., pl. gréfuri/grefi

inch (unitate de măsură pentru lungime) s. m. [pron. engl. inci]

mílă (unitate de măsură) s. f., g.-d. art. mílei; pl. míle; (marină) simb. Mm, (terestră) simb. mi

minút (unitate de măsură) s. n., pl. minúte; abr. min., simb. 9

nit s. m. (unitate de măsură a luminației), pl. niți

pfund (unitate de măsură) s. m., pl. pfunzi

röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r

son (unitate de măsură) s. m., pl. soni

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

țol (unitate de măsură) s. m., pl. țoli

AN² ~i m. Perioadă de timp cuprinzând 12 luni, în care Pământul face o revoluție în jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an având 366 de zile. An-lumină unitate de măsură egală cu distanța străbătută de lumină în vid într-un an. Pe ~ în cursul unui an. ~ agricol perioadă de timp de la o toamnă la alta, cât ține ciclul de lucrări agricole. Cu ~ii a) timp îndelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani în șir. Din ~ în paște foarte rar. /<lat. annus

ARȘÍN ~i m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711m. /<rus. arșin

CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la tracțiune și la călărie. ~ pursânge. ~ șarg. ◊ ~ de bătaie a) persoană hărțuită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) ~ de poștă a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din ~ măgar a face să ajungă într-o situație mai rea de cum a fost. La paștele cailor niciodată. A spune cai verzi pe pereți a povesti lucruri nereale. O fugă (sau o alergătură) de ~ o distanță (destul de) mică. ~ul râios găsește copacul scorțos cine se aseamănă, se adună. ~ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclamă. ~ul are patru picioare și tot se poticnește pot greși și cei deștepți. ~ul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. A cunoaște ca pe un ~ breaz a cunoaște foarte bine pe cineva. Vrei, ~ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine. 2): ~-de-apă, ~ul-popii, ~ul-d******i libelulă. ~-de-mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 3): ~-putere unitate de măsură a puterii egală cu 75 de kilograme forță-metri pe secundă. 4) Aparat de gimnastică pentru sărituri. 5) Piesă la jocul de șah ce reprezintă capul și gâtul acestui animal. /<lat. caballus

CINZEÁCĂ ~éci f. 1) Veche unitate de măsură pentru lichide egală cu 0,16 litri. 2) Vas de sticlă cu această capacitate. /Din cincizeci

COMENSURÁBIL ~ă (~i, ~e) mat. (despre mărimi) Care are o unitate de măsură comună; în stare de a fi măsurat cu aceeași unitate de măsură. Linii ~e. Numere ~e. /<fr. commensurable, lat. commensurabilis

COT³ coți m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. /<lat. cubitus

CUB² ~i adj. : Metru (sau centimetru, decimetru etc.) ~ unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică având latura cât dimensiunea liniară respectivă. /<fr. cube, lat. cubus

GREUTÁTE ~ăți f. 1) Forță exercitată asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ. ◊ ~ specifică a) greutatea unității de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerică a unui corp aflat la cântărire. ~atea unei banderole. 3) Piesă de metal etalonată, care servește drept unitate de măsură la cântărit. 4) sport Obiect metalic, de formă sferică, folosit în probele atletice de aruncări. 5) sport Dispozitiv de atletică grea, constând dintr-o bară de metal prevăzută la capete cu discuri de diferite dimensiuni; halteră. 6) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat); încărcătură. 7) Factor care încurcă la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzație neplăcută apăsătoare. A simți o ~ pe suflet. 9) fam. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere în ceva; grad de încredințare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutății] /<lat. grevitas, ~atis

JURUBÍȚĂ ~e f. Scul mic de fire textile continue, înfășurate în spire, de o anumită lungime, constituind în filatură o unitate de măsură. /jirebie + suf. ~iță

KILOGRÁM -e n. unitate de măsură pentru masă egală cu 1000 de grame. ◊ ~-forță unitate de măsură pentru forță egală cu greutatea unui corp cu masa de un kilogram. [Sil. -lo-gram] /< fr. kilogramme

KILOWÁTT ~ți m. unitate de măsură pentru putere egală cu 1000 de wați. ◊ ~-oră unitate de măsură pentru energia produsă într-o oră de un sistem cu putere de un kilowatt. /< fr. kilowatt

A MĂSURÁ măsór 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeași speță. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximație, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenție. 2) (spații, distanțe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurare

MÍLĂ² ~e f. unitate de măsură a lungimii (având în diferite state diferite valori). ◊ ~ marină unitate de măsură a distanței pe apă egală cu 1,852 km. /<pol. mila

MOLECÚLĂ ~e f. Partea cea mai mică dintr-o substanță, care păstrează proprietățile chimice și structura substanței respective. *Moleculă-gram unitate de măsură a capacității de materie; mol. /<fr. molécule

PÁLMĂ¹ ~e f. 1) (la om și la maimuțe) Partea interioară a mâinii, cuprinsă între încheietura cu antebrațul și vârful degetelor. ◊ Lat de ~ unitate de măsură populară egală cu lățimea unei palme cu degetele lipite. Podul ~ei partea interioară a mâinii cuprinsă între încheietura cu antebrațul și degete. Dosul ~ei v. DOS. A bate din ~e a aplauda. Cât ai bate din ~e foarte repede. A ține (sau a duce, a purta) pe cineva ca pe (sau ca în) ~ (sau ~e) a manifesta o grijă deosebită față de cineva. A-l mânca pe cineva ~a (sau ~ele) a avea chef de a bate pe cineva. A bate ~a a încheia un târg; a cădea de acord. Când va crește păr în ~ nicicând. Cât păr în ~ nimic; nimeni. Ca-n ~ a) fără asperități; drept; plan; b) foarte amănunțit; detaliat. 2) Lovitură dată de cineva cu această parte a mâinii. ◊ A lua pe cineva la ~e a pălmui pe cineva. A trage (sau a da, a șterge) cuiva o ~ a lovi pe cineva cu palma (mai ales peste obraz). A mânca o ~ a primi o lovitură de palmă (mai ales peste față). 3) (în trecut) unitate de măsură a lungimii egală cu distanța dintre vârful degetului mare și al celui mic depărtate la maximum unul de altul (aproximativ 25-28 centimetri). ◊ De o ~ de mărime foarte mică sau foarte mare (în funcție de dimensiunile obiectului comparat cu palma). O ~ de pământ (sau de loc) o suprafață de pământ (sau o distanță) foarte mică. 4) Obiect cu care se bat covoarele; bătător. [G.-D. palmei] /<lat. palma

PĂTRÁT² ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte, contururi) Care are patru laturi egale și patru unghiuri drepte. Cameră ~tă. Oglindă ~tă. ◊ Cap ~ om prost. 2): Metru (milimetru, centimetru, kilometru) ~ unitate de măsură a suprafețelor egală cu aria unui pătrat, având latura de lungimea respectivă. [Sil. -trat] /Din patru

PÓȘTĂ ~e f. 1) Instituție care se ocupă cu transportarea și distribuirea corespondenței, mandatelor, telegramelor, coletelor și presei periodice. ◊ ~a redacției rubrică într-o publicație periodică în care se dau publicității scrisorile cititorilor și răspunsurile la întrebările lor. De ~ poștal. 2) Clădire unde se află această instituție. 3) Totalitate a corespondenței și a publicațiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioadă de timp. ◊ A duce (sau a purta, a umbla cu) ~a a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi ~a satului a se ocupa cu bârfeli. 4) înv. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență) pe distanțe mari, cu diligență, folosit înainte de apariția căii ferate. 5) v. POȘTALION I. ◊ Cal de ~ cal de schimb la o diligență. A ajunge (sau a fi) cal de ~ a fi trimis cu diferite treburi în toate părțile. 6) Loc special amenajat unde făceau popas drumeții care călătoreau cu poștalionul. 7) Distanță dintre două popasuri ale poștalionului egală cu aproximativ 22 km (folosită și ca unitate de măsură a lungimii). ◊ Cale de-o ~ la o distanță destul de mare. [G.-D. poștei] /<rus. poțta, fr. poste

PRĂJÍNĂ ~i f. 1) Băț lung și subțire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect înalt. ◊ A scoate pe cineva în ~ (sau în proțap) a destăinui în public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte înfumurat. 2) fig. Persoană (foarte) înaltă și subțire. 3) sport Bară lungă de bambus sau de alt material (elastic), întrebuințat drept suport la proba de sărituri în înălțime. 4) Probă sportivă executată cu astfel de bară. 5) Veche unitate de măsură pentru lungimi (egală cu aproximativ 7 m). ◊ ~ fălcească veche unitate de măsură pentru suprafețe (egală cu aproximativ 180 m²). [G.-D. prăjinii] /<bulg. prăjina

PUNCT ~e n. 1) Pată foarte mică și rotundă. A face un ~. 2) Semn de punctuație având forma unei astfel de pete, care se pune la sfârșitul unei propoziții sau după un cuvânt prescurtat. ◊ Două ~e semn de punctuație constând din două puncte așezate unul deasupra altuia, care se pune, mai ales, înaintea vorbirii directe sau a unei enumerări. ~ și virgulă semn de punctuație constând dintr-un punct așezat deasupra unei virgule, care se pune între părțile componente ale unui enunț desfășurat. ~e de suspensie (sau ~e-~e) semn de punctuație constând din trei puncte așezate în linie orizontală și folosit pentru a arăta că gândirea este întreruptă sau că o parte de propoziție este omisă. ~ tipografic unitate de măsură a lungimii folosită în poligrafie (egală cu 0,376 mm). 3) Semn grafic pus deasupra elementelor „i” și „j” din alfabetul latin. ◊ A pune ~ul pe „i” a se rosti cu precizie într-o problemă, nelăsând posibilități de echivoc. 4) Semn convențional de această formă care indică ceva. ~ pe hartă. 5) (în sport, în jocurile de hazard etc.) Unitate în care se apreciază câștigurile sau pierderile. 6) Element fundamental al geometriei plane, reprezentat de intersecția a două linii. 7) Loc determinat în spațiu. ◊ ~ de reper a) semn sau obiect de orientare pe teren; b) fapt care servește drept sprijin. ~ c******l fiecare dintre cele patru direcții care indică Nordul, Sudul, Estul și Vestul. ~ de ochire loc din țintă în care trăgătorul își potrivește linia de ochire. ~ mort situație fără ieșire. ~ medical unitate medicală primară. 8) Valoare a unei mărimi (la care se începe să se topească o substanță solidă). ◊ ~ de solidificare temperatură la care o substanță începe să treacă din stare lichidă în stare solidă. 9) Moment ce marchează o fază de dezvoltare. ◊ Până la un (sau la acest) ~ până la o anumită limită. 10) Loc sau parte din ceva. ◊ ~ slab parte slabă; loc sensibil. ~ de vedere mod cum înțelege cineva o chestiune. Din ~ de vedere sub aspect. ~ cu ~ amănunțit, oprindu-se detaliat asupra fiecărei chestiuni. ~ de plecare (sau de pornire) a) loc de unde trebuie să plece cineva undeva; b) început. A pune la ~ pe cineva a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință. A pune la ~ ceva a aduce ceva la condițiile cerute; a definitiva ceva. A pune ~ a termina. ~! gata! /<lat. punctum

SIDERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de aștri; propriu aștrilor; astral. 2) Care provine de la aștri; astral. Lumină ~ă. ◊ Zi ~ă interval de timp între două treceri consecutive ale oricărei stele la același meridian. Timp ~ timp care are drept unitate de măsură ziua siderală. /<fr. sidéral, lat. sideralis

STÂNJEN¹ ~i m. unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ◊ ~ pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. ~ de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. /<sl. senžini

TÓNĂ ~e f. unitate de măsură a masei egală cu 1000 de kg. ◊ ~-kilometru unitate de măsură echivalentă cu transportul unei tone pe distanța de 1 km într-o unitate de timp determinată. ~-registru unitate de măsură a capacității de încărcare a unei nave (egală cu 2.832 m³). /<fr. tonne

ZI zíle f. 1) Interval de timp dintre răsăritul și apusul soarelui. ◊ La ~ la ziua fixată. Pe ~, peste ~ în cursul zilei. ~ de ~, ~ cu ~ a) în fiecare zi; b) necontenit; mereu; c) din ce în ce; treptat. Din ~ în ~ a) de azi pe mâine; b) din ce în ce. De la o ~ la alta a) zilnic; b) în scurt timp; repede. De cu ~ încă din timpul zilei. Despre (sau către) ziuă puțin înainte de a se lumina. În faptul (sau zorii) zilei, în zori de ~ dis-de-dimineață. În toiul zilei, în plină ~ în amiaza zilei. De toate zilele, de toată ziua a) de fiecare zi; b) obișnuit. ~ și noapte în permanență; necontenit. Cât toate zilele foarte mare. Cale de o ~ distanță care poate fi parcursă pe jos în timp de o zi. Cu ziua cu plata pentru fiecare zi muncită. ~ liberă zi când cineva se odihnește drept recompensă pentru o muncă prestată suplimentar. A se crăpa (sau a se miji) de ziuă, a se face ziuă a se lumina. A se face (sau a fi) ziuă albă a se lumina complet. Clar ca bună ziua, limpede ca lumina zilei foarte clar. A face din noapte ~, a schimba ziua cu noaptea a lucra noaptea și a dormi ziua. Bună ziua formulă de salut folosită de la sfârșitul dimineții până la începutul serii. A da bună ziua a saluta pe cineva. A-și lua ziua bună a) a se despărți de cineva sau de ceva; b) a saluta la despărțire de cei rămași. 2) Perioadă corespunzătoare unei rotații a Pământului în jurul axei sale; intervalul de timp egal cu 24 de ore. ◊ ~ solară interval de timp dintre două treceri consecutive ale Soarelui la meridian. ~ muncă a) număr de ore de muncă în timp de 24 de ore; b) unitate de măsură a muncii prestată de membrii unei colectivități. Zile numărate timp puțin. 3) Dată în care a avut loc sau urmează să aibă loc ceva. Ziua de naștere. Ziua victoriei. ◊ La zile mari a) în zile de sărbătoare; la ocazii deosebite; b) foarte rar. 4) la pl. Existență a unei ființe; viață; trai. ◊ A avea zile a mai avea de trăit. A avea zile bune cu cineva a se împăca cu cineva; a trăi bine cu cineva. A fi cu zilele în mână (sau în mâini) a se afla într-o mare primejdie; a fi aproape de moarte. A rămâne (sau a scăpa) cu zile a rămâne în viață. A lăsa pe cineva cu zile a cruța cuiva viața. A curma (sau a lua) cuiva zilele a omorî pe cineva. A muri cu zile a muri în urma unei boli ce putea fi tratată sau în împrejurări neprevăzute. A-i mânca cuiva zilele, a face cuiva zile fripte (sau negre, amare) a chinui tare pe cineva. 5) mai ales la pl. Interval de timp caracterizat prin anumite evenimente; perioadă. ◊ În ziua (sau zilele) de azi în vremea în care trăim; în prezent. Din zilele noastre din vremea în care trăim. Ziua de ieri trecutul. Ziua de mâine viitorul. [Art. ziua; G.-D. zilei] /<lat. dies

DECALÍTRU s.m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu 10 litri. ◊ Dublu-decalitru = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; (concr.) vas cu capacitatea de 20 de litri. [Cf. fr. décalitre].

STER s.m. unitate de măsură (egală cu 1 m³), folosită mai ales la cubajul lemnelor de foc. ◊ Dublu-ster = unitate de măsură de volume pentru lemne, egală cu 2 m³. [< fr. stère, it. stero, cf. gr. stereos – solid].

GRAM s.n. unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „gram”, folosit în terminologia metrologică pentru formarea denumirilor multiplilor și submultiplilor gramului. [< fr. gramme, cf. germ. Gramm, gr. gramma].

PUNCT s.n. I. 1. Element fundamental al geometriei, reprezentat de intersecția a două linii. ◊ Punct de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată. ♦ Semn mic și rotund ca o împunsătură de ac. 2. Loc determinat în spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva. ♦ Loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizați pentru zbor aceluiași instructor. ◊ Punct c******l = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; punct de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță. 3. Loc, regiune, parte. 4. Temperatura la care un corp își schimbă starea. ◊ Punct mort = a) momentul în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b) momentul în timpul unei competiții când organismul sportivului, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor. 5. Unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport. II. 1. Semn grafic mic și rotund care se pune la sfârșitul unei fraze pentru a marca o pauză etc. ◊ Punct tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm. 2. Parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol, paragraf. 3. Chestiune, problemă. ◊ Punct de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere. 4. Aspect, ipostază, situație; fază, treaptă, perioadă. [Pl. -te, (înv.) -turi, var. punt s.n. / < lat. punctum, cf. fr. point, it. punto].

cámănă, s.f. (înv.) 1. unitate de măsură de greutate (a cincea parte dintr-un chintal, dintr-o majă). 2. impozit pe cârciumi, pivnițe, poloboace etc. 3. setcă pentru cegă.

DECIGRÁD, decigrade, s. n. unitate subdivizionară de măsură, egală cu a zecea parte dintr-un grad (1). – Din fr. décigrade.

DECIGRÁM, decigrame, s. n. unitate subdivizionară de măsură pentru masă, egală cu a zecea parte dintr-un gram. – Din fr. décigramme.

DECILÍTRU, decilitri, s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru volum, egală cu a zecea parte dintr-un litru. – Din fr. décilitre.

ÁCRU¹, acri, s. m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m²). – Din fr. acre.

ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure.

BÁNIȚĂ, banițe, s. f. unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

BAR¹, bari, s. m. unitate de măsură a presiunii atmosferice egală cu un milion de barii. – Din fr. bar.

BÁRIE, barii, s. f. unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pentru un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

BARÍL, barili, s. m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, întrebuințată, în special, în S.U.A. și în Anglia. – Din fr. baril.

BEL, beli, s. m. unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

BIÓT, bioți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.

BIT, biți, s. m. (Inform.) unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.

BUȘÉL, bușei, s. m. unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri. – Din engl. bushel.

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.

CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela.

CARÁT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carátă s. f.] – Din fr. carat.

CENTI- Element de compunere care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a suta parte din întreg. – Din fr.. it. centi-. Cf. lat. centum.

CHINTÁL, chintale, s. n. unitate de măsură pentru greutăți egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

FON, foni, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone.

GALÓN², galoane (galoni), s. n. (m.) 1. unitate de măsură pentru capacitate folosită în țările de limbă engleză și egală cu circa patru litri. 2. (Rar) Sticlă mai mare în care se păstrează băuturi. – Din fr. gallon.

GÁMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.) 2. S. f. (Fiz.: în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.

GAUSS, gauși, s. m. unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.

GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.

HÁNTRU, hantri, s. m. unitate de măsură convențională, care reprezintă echivalentul energetic corespunzător executării cu tractorul a unei arături normale pe o suprafață de un hectar de teren. – H[ectar] + a[rătură] + n[ormală] + tr[actor].

HECTÁR, hectare, s. n. unitate de măsură pentru suprafețe agrare, egală cu aria unui pătrat cu latura de 100 de metri. [Abr.: ha] – Din fr. hectare.

HECTOGRÁM, hectograme, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100 de grame. – Din fr. hectogramme, germ. Hektogramm.

HECTOLÍTRU, hectolitri, s. m. unitate de măsură pentru volume, egală cu 100 de litri, folosită mai ales pentru măsurarea cerealelor. [Abr.: hl] – Din fr. hectolitre, germ. Hektoliter.

HECTOMÉTRU, hectometri, s. m. unitate de măsură pentru distanță, egală cu 100 de metri. [Abr.: hm] – Din fr. hectomètre, germ. Hektometer.

HECTOWÁTT, hectowați, s. m. unitate de măsură a puterii, egală cu 100 de wați. – Din fr. hectowatt, germ. Hektowatt.

HÉNRI s. m. (Fiz.) unitate de măsură a inductivității. – Din fr. henry.

HERTZ, hertzi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru frecvență, egală cu frecvența unei mișcări periodice a cărei perioadă este de o secundă; ciclu pe secundă. [Pr.: herț. – Abr.: Hz] – Din germ. Hertz (n. pr.), fr. hertz.

HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.

HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

INCH s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 2,54 cm, folosită în Anglia și în Statele Unite ale Americii. [Pr.: inci] – Cuv. engl.

JOULE, jouli, s. m. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., enlg. joule.

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie¹ + suf. -iță.

KILO²- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.

KILOCALORÍE, kilocalorii, s. f. unitate de măsură pentru energia termică, egală cu o mie de calorii; calorie mare. [Abreviat: kcal] – Din fr. kilocalorie.

KILOGRAMMÉTRU, kilogrammetri, s. m. unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru [Scris și: chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre.

KILOHÉRTZ, kilohertzi, s. m. unitate de măsură pentru frecvență, egală cu o mie de hertzi. [Pr.: -herț. – Abr.: kHz] – Din fr. kilohertz.

KILOLÍTRU, kilolitri, s. m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu o mie de litri. (sil. -tru) [Scris și: chilolitru. – Abr.: kl] – Din fr. kilolitre.

KILOTÓNĂ, kilotone, s. f. (Fiz.) unitate de măsură pentru masă, egală cu o mie de tone. [Abr.: kt] – Din fr. kilotonne.

KILOVÓLT, kilovolți, s. m. unitate de măsură pentru tensiunea electrică sau diferența de potențial electric, egală cu o mie de volți. [Abr.: kV] – Din fr. kilovolt.

KILOVOLTAMPÉR, kilovoltamperi, s. m. unitate de măsură pentru puterea electrică aparentă, egală cu o mie de voltamperi. (sil. mf. -volt-) [Abr.: kVA] – Din fr. kilovoltampère.

MACH, machi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor, utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ◊ Numărul lui Mach = raport între viteza unui proiectil, avion etc. într-un fluid și cea a sunetului. [Pr.: mah] – Din engl., fr. mach.

PIÉZ¹, piezi, s. m. unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.

ȚOL¹, țoli, s. m. unitate de măsură pentru lungimi folosită în Anglia și în Statele Unite ale Americii, egală cu 25,4 mm. – Din germ. Zoll.

UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.

VAR² s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

WATTÓRĂ, wattóre, s. f. unitate de măsură pentru energia electrică egală cu 3600 de jouli. – Watt + oră (după fr. watt-heure).

WÉBER, wéberi, s. m. unitate de măsură, în sistemul internațional, pentru fluxul magnetic. – Din fr. weber.

YARD, yarzi, s. m. unitate de măsură engleză pentru lungime, egală cu 0,914398 m. – Din engl. yard.

MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton.

ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

MAXWELL, maxwelli, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a fluxului magnetic. [Pr.: máxuel] – Din fr. maxwell, germ. Maxwell.

DIOPTRÍE, dioptrii, s. f. unitate de măsură a puterii unei lentile, având la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru. [Pr.: -di-op-] – Din fr. dioptrie.

LÍVRĂ, livre, s. f. 1. unitate de măsură pentru greutăți, de aproximativ 0,500 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. – Din fr. livre.

RADIÁN, radiani, s. m. unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu un unghi la centrul unui cerc cuprinzând un arc de cerc a cărui lungime este egală cu raza cercului [Pr.: -di-an] – Din fr. radian.

SECÚNDĂ, secunde, s. f. 1. unitate de măsură a timpului egală cu a 60-a parte din durata unui minut; p. ext. timp foarte scurt; clipă, moment. 2. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate. – Din fr. seconde.

FOT, foți, s. m. unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafețe de un centimetru pătrat care primește fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot.

FRÁNKLIN, franklini, s. m. unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.

AMPÉR-SPÍRĂ, amper-spire, s. f. unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. – Amper + spiră.

FRIGORÍE, frigorii, s. f. unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.

AMPERÓRĂ, amperore, s. f. unitate de măsură pentru cantitatea de electricitate, egală cu 3600 C. – Amper + oră (după fr. ampère-heure).

PASCÁL¹, pascali, s. m. unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea exercitată de un newton pe o suprafață de un metru pătrat. – Din fr. pascal.

ÁNGSTROM, angstromi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Din fr. angstrœm.

MICRÓN, microni, s. m. unitate de măsură pentru lungime egală cu a mia parte dintr-un milimetru; micrometru (2), micromilimetru. – Din fr. micron, germ. Mikron.

AR, ari, s. m. unitate de măsură pentru suprafețele de teren, egală cu 100 m². – Din fr. are.

MÉTRU, metri, s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

PFUND, pfunzi, s. m. 1. (Înv. și pop.) unitate de măsură a greutății, egală cu circa 0,5 kg sau (reg.) cu 0,25 kg; livră. 2. Veche unitate monetară germană. [Pl. și: (n.) pfunduri. – Var.: fund, funt, (reg.) punt s. m.] – Din germ. Pfund.

POGÓN, pogoane, s. n. 1. unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar. 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime. ♦ Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.

VOLT, volți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. – Din fr. volt.

VOLTAMPÉR, voltamperi, s. m. unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele căruia tensiunea este de un volt și prin care trece un curent de un amper. [Scris și: volt-amper] – Din fr. voltampère.

ELECTRONVÓLT s.m. unitate de măsură a energiei egală cu energia câștigată de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. (din fr. électron-volt)

CINZEÁCĂ, cinzeci, s. f. unitate de măsură de capacitate (pentru băuturi) egală cu aproximativ 0,16 litri. ♦ Sticluță care are această capacitate și în care se servește o băutură alcoolică; conținutul unei asfel de sticluțe; (reg.) singeapă. – Din cincizeci.

OHM, ohmi, s. m. unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm.

OERSTÉD, oerstezi, s. m. unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

ȘUC, șucuri, s. n. (Reg.) unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. – Din germ. Schuh.

VÉRSTĂ, verste, s. f. unitate de măsură pentru distanțe folosită în trecut (mai ales în Rusia), egală cu 1,067 km. – Din rus. versta.

FARÁD, farazi, s. m. unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt. – Din fr. farad.

FUS², fusuri, s. n. (În industria pielăriei) unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm²; bucată de piele având această suprafață. [Pl. și: fuse] – Din germ. Fuss.

CORÉȚ, corețe, s. n. (Reg.) unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, întrebuințată mai ales pentru cereale. – Din ucr. koreć, pol. korzec.

LUX¹, lucși, s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux.

LÉGHE, leghe, s. f. unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega.

LUMÂNÁRE, lumânări, s. f. 1. Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

LÚMEN, (1) lumeni, s. m. (2) lumene, s. n. 1. S. m. unitate de măsură a fluxului luminos. 2. S. n. Canal al unui organ anatomic cavitar (intestin, vas sangvin) sau al unor fibre textile. – Din fr. lumen.

LÍTRU, litri, s. m. 1. unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

MEGAWÁTT, megawați, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru putere, egală cu un milion de wați. – Din fr. mégawatt.

MEL, meli, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel.

MÉTRIC, -Ă, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul (1) drept unitate fundamentală pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. 3. Adj. Care se referă la metru (2), compus într-un anumit metru; privitor la structura ritmică a versurilor. 4. S. f. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (4). – Din fr. métrique, germ. Metrik.

MULTÍPLU, -Ă, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat; produs rezultat din înmulțirea unui număr dat cu un număr întreg. 2. S. m. (Mat.) Fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea-tip, considerate în raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este în număr mai mare și de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structură complexă, care prezintă aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.

MICROAMPÉR, microamperi, s. m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu o milionime de amper. [Pr.: -cro-am-]. – Din fr. microampère.

MICROCOULÓMB, microcoulombi, s. m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milionime de coulomb. [Pr.: -cu-] – Din fr. microcoulombe.

MICROFARÁD, microfarazi, s. m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milinionime de farad. – Din fr. microfarad.

MICROGRÁM, micrograme, s. n. unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram; gama (3). – Din fr. microgramme.

MILIBÁR, milibari, s. m. unitate de măsură pentru presiune, egală cu o miime de bar. – Din fr. millibar.

MILIGRÁM, miligrame, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, reprezentând a mia parte dintr-un gram. – Din fr. milligramme.

MILILÍTRU, mililitri, s. m. unitate de măsură pentru volum, reprezentând a mia parte dintr-un litru. – Din fr. millilitre.

MILIMÉTRU, milimetri, s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un metru. – Din fr. millimètre.

MILIVÓLT, milivolți, s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice și electromotoare, egală cu a mia parte dintr-un volt. – Din fr. millivolt.

MIÍME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.

MILIAMPÉR, miliamperi, s. m. unitate de măsură a intensității curentului electric, egală cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliampère.

MIRIAGRÁM, miriagrame, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10000 de grame. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriagramme.

MIRIALÍTRU, mirialitri, s. m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu 10000 de litri. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myrialitre.

MIRIAMÉTRU, miriametri, s. m. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 10000 de metri. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriamètre.

COÁLĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.

NIT², niți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a luminației. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

RAD, razi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este absorbită. – Din fr. rad.

NEWTON, newtoni, s. m. unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă la pătrat^{1) vezi nota}. [Pr.: nĩúton] – Din fr. newton, germ. Newton.

NEPÉR, neperi, s. m. unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.

ELECTRON-VOLT, electron-volți, s. m. unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.

ERG¹, ergi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu un centimetru. – Din fr. erg.

SÚLIȚĂ, sulițe, s. f. 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în antichitate și în evul mediu; lance. ♦ Fig. Înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; p. ext. probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. [Pl. și: súliți] – Din sl. sulica.

DEBYE s. m. (Fiz.) unitate de măsură a momentului electric. [Pr.: debái – Abr.: D] – Din engl., fr. debye.

DECAGRÁM, decagrame, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu zece grame. – Din fr. décagramme.

DECALÍTRU, decalitri, s. m. unitate de măsură pentru volum egală cu zece litri. – Din fr. décalitre.

TALÁNT, talanți, s. m. 1. unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

DECAMÉTRU, decametri, s. m. unitate de măsură pentru lungime egală cu zece metri. ♦ Instrument de măsură pentru lungime, format dintr-o panglică sau un lanț de zece metri, care servește la măsurători de teren. – Din fr. décamètre.

DECÁR¹, decari, s. m. unitate de măsură pentru suprafețe de pământ, egală cu zece ari. – Deca- + ar.

DECASTÉR, decasteri, s. m. unitate de măsură egală cu zece steri, folosită pentru volumul lemnelor. – Din fr. décastère.

TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.

TORR, torri, s. m. unitate de măsură a presiunii, egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă de 1 mm la temperatura de 0°C. – Din fr. torr.

TÉSLA s. f. (Fiz.) unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla.

REM, remi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic (egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad). – Din engl., fr. rem.

RUMB, rumburi, s. n. 1. Gură de aerisire a magaziilor unui șlep, situată pe punte. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, folosită la roza vânturilor, egală cu a 32-a parte dintr-un cerc. – Din fr., rus. rumb.

RUTHERFORD, rutherforzi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru radioactivitate egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. [Pr.: rádărford. – Abr.: Rd] – Din fr., engl. rutherford.

DENSIGRÁMĂ, densigrame, s. f. Scară gradată care servește la corelarea valorilor densităților exprimate în diferite unități de măsură. – Din fr. densigramme.

DENIÉR, denieri, s. m. unitate de măsură pentru greutatea liniară a firelor și a fibrelor de mătase naturală și vegetală sau a celor sintetice, cu ajutorul căreia se apreciază finețea acestora. – Din fr. denier.

DIMENSIÚNE, dimensiuni, s. f. 1. Mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice). ◊ Expr. (Fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ Spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură. 2. Mărime, măsură, proporție. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.

DÍNĂ, dine, s. f. (Fiz.) unitate de măsură a forței, egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram accelerația de un centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. dyne.

RÖNTGEN s. m. unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ Radiații X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen[strahlen].

DECI¹- Element de compunere savantă care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a zecea parte din întreg. – Din fr. déci-.

DECIBÉL, decibeli, s. m. unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.

DECIMÉTRU, (1) decimetri, s. m., (2) decimetre, s. n. 1. S. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru. 2. S. n. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. – Din fr. décimètre.

KÉLVIN s.m. unitate de măsură a temperaturii, egală cu 1/273,16 din temperatura absolută a punctului triplu al apei. (cf. engl., fr. kelvin) [def. MDN]

KILOBÁIT s.m. (Inform.) unitate de măsură pentru memorie, de 1024 de baiți; kilooctet. (din engl. kilobyte)

KILOCÍCLU, kilocícli, s.m. unitate de măsură a frecvenței egală cu 1000 de cicli; kilohertz. (Simb. kc) [Sil. -clu; sg. art. kilocíclul; pl. art. kilocíclii] (din fr. kilocycle) [def. MDN și NODEX]

KILOGRÁM-FÓRȚĂ-MÉTRU, kilográme-fórță-métru, s.n. unitate de măsură a lucrului mecanic și a energiei, egală cu efortul depus de o forță de un kilogram-forță la deplasarea pe o distanță de un metru. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilográmul-fórță-métru; Simb. kgf.m]

KILOGRAMMÉTRU, kilogrammétri, s.m. unitate de măsură a lucrului mecanic și a energiei, egală cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutăți de 1 kg cu 1 m. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogrammétrul, pl. art. kilogrammétrii; Simb. kgm] (din fr. kilogrammètre) [def. MDN]

KILOPARSÉC, kiloparséci, s.m. unitate de măsură a distanțelor interastrale, de 1000 de parseci. (‹ kilo- + parsec)

SAVÁRT, savarți, s. m. unitate de măsură pentru intervalele muzicale, de 301 ori mai mică decât o octavă. [Var.: savár s. m.] – Din fr. savart.

SIEMENS s. n. (Fiz.) unitate de măsură egală cu conductanța unui conductor a cărui rezistență electrică este de un ohm. [Pr.: zímăns] – Din fr. siemens, germ. Siemens.

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus.

STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen.

STOKES s. m. (Fiz.) unitate de măsură a viscozității cinematice în sistemul CGS. [Pr.: stocs] – Din fr., engl. stokes.

STEN, steni, s. m. unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pătrat pe secundă unei mase de o tonă. – Din fr. sthène.

STER, steri, s. m. unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub, întrebuințată la măsurarea lemnelor așezate în stive. – Din fr. stère.

STERADIÁN, steradieni, s. m. unitate de măsură pentru unghiurile corpurilor solide. [Pr.: -di-an] – Din fr. stéradian.

SUBMULTÍPLU, submultipli, s. m. (Mat.) Mărime care se cuprinde de un număr întreg de ori într-o mărime de aceeași natură. ♦ unitate de măsură derivată care reprezintă o asemenea mărime. – Sub¹- + multiplu (după fr. sous-multiple).

COULÓMB, coulombi, s. m. unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de 1 amper. [Pr.: culómb] – Din fr. coulomb.

CVADRÁT², cvadrați, s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 18,04 milimetri, folosită în tipografie. ♦ Albitură tipografică având această lungime. – Din germ. Quadrat, fr. quadrat.

CURIE² s. m. unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.

ÁCRU² ~i m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre

AMPÉR ~i m. unitate de măsură a intensității curentului electric. /<fr. ampere

AMPÉR-ÓRĂ ~e f. unitate de măsură pentru cantitatea de curent electric care străbate un conductor în decursul unui interval de timp, când curentul are intensitate de un amper. /<fr. ampere-heure

AR ~i m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 de metri pătrați. /<fr. are

ÁRIE¹ ~i f. 1) Loc special amenajat unde se adună și se treieră cerealele; fățare. 2) Orice suprafață plană. 3) Mărime a unei suprafețe (exprimată în unități de măsură). ~a cercului. 4) Teritoriu ocupat în permanență de anumite ființe sau plante. 5) Loc (de răspândire) al anumitor fenomene, activități; domeniu. ~a preocupărilor. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area

ATMOSFÉRĂ² ~e f. fiz. unitate de măsură pentru presiune.[G.-D. atmosferei; Sil. -mo-sfe-] /<fr. atmosphere, gr. atmosphaira

BÁNIȚĂ ~e f. 1) înv. unitate de măsură cu capacitatea între 20 și 30 l, folosită la măsurarea cerealelor; dimerlie. 2) Vas din doage, având o asemenea capacitate. ◊ Cu ~a foarte mult. [G.-D. baniței] /<bulg. banica

BAR¹ ~i m. unitate de măsură a presiunii atmosferice, egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de un centimetru pătrat. /<fr., engl. bar

BÁRIE ~i f. unitate de măsură a presiunii, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. [Art. baria; G.-D. bariei; Sil. -ri-e] /<fr. barye

BARÍL ~i m. unitate de măsură a capacității, egală aproximativ cu 160 l, folosită, mai ales, în S.U.A. și în Anglia, pentru produsele petroliere. /<fr. baril

BEL ~i m. unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. bel

BIT biți m. unitate de măsură a cantității de informație, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t

CÁBLU ~ri n. 1) Frânghie groasă din fire vegetale sau metalice răsucite, folosită la tracțiune sau la ridicat greutăți. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) unitate de măsură a lungimii (egală cu o zecime de milă marină) folosită în navigație. /<fr. câble

CALORÍE ~i f. 1) fiz. unitate de măsură a energiei termice, egală cu căldura necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5° la 20,5°C la presiune normală. 2) unitate de măsură care indică energia furnizată organismului de un aliment. [Art. caloria; G.-D. caloriei; Sil. -ri-e] /<fr. calorie

CÁNDELĂ ~e f. 1) Lampă mică cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) unitate de măsură pentru intensitatea fluxului de lumină. 3) Stâlp de lemn menit să susțină bolta unui tunel până la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila

CARÁT ~e n. 1) Cantitate de aur curat conținută într-un aliaj egală cu a 24-a parte din masa totală. Aur de 18 ~e. 2) unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. /<fr. carat

CEAS¹ ~uri n. 1) unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi); oră. Un ~ și jumătate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul morții momentul de sfârșit al vieții. ~ul încercărilor moment în care cineva trebuie să dea dovadă de tărie de caracter și de prezență de spirit. Într-un ~ rău (sau greu) într-un moment neprielnic, nefast. Într-un ~ bun într-un moment prielnic. Din ~ în ~ foarte curând. În ~ul al doisprezecelea în ultima clipă. 3) Lecție predată timp de 45 de minute într-o instituție de învățământ; oră. ~ academic. 4) Aparat care măsoară și indică timpul; ceasornic. ~ de mână. ~ de masă. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a funcționa foarte bine. /<sl. țasi

CENTIÁR ~i m. 1) unitate de măsură a suprafeței (egală cu a suta parte dintr-un ar sau cu un metru pătrat). 2) Suprafață de pământ de această mărime. [Sil. -ti-ar] /<fr. centiare

CENTIGRÁD¹ ~e n. unitate de măsură a temperaturii (egală cu a suta parte dintr-un grad). /<fr. centigrade

CENTIGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății (egală cu a suta parte dintr-un gram). /<fr. centigramme

CENTILÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității (egală cu a suta parte dintr-un litru). /<fr. centilitre

CENTIMÉTRU² ~i m. unitate de măsură a lungimii (egală cu a suta parte dintr-un metru). ◊ ~ pătrat (cm2) unitate subdivizionară de măsură a suprafeței, egală cu aria unui pătrat ale cărui laturi au lungimea de un centimetru. ~ cub (cm3) unitate subdivizionară de măsura a volumului, egală cu volumul unui cub ale cărui laturi au lungimea de un centimetru. /<fr. centimetre

CHÍLĂ¹ ~e f. înv. unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé

CHINTÁL ~e n. unitate de măsură a greutății (egală cu o sută de kilograme) folosită pentru cântărirea, mai ales, a cerealelor. /<fr. quintal

COÁLĂ coli f. 1) Foaie dreptunghiulară de hârtie, de carton etc. de dimensiuni diferite. 2) unitate de măsură pentru volumul producției editoriale și tipografice, egală cu 16 pagini tipărite. ~ de autor. ~ editorială. [G.-D. colii; Sil. coa-lă] /<ngr. kólla

CÓFĂ ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singură toartă, având formă de cilindru sau de trunchi de con, în care se păstrează apă. ◊ A pune (sau a băga) în ~ pe cineva a) a pune în încurcătură pe cineva; a dezorienta; b) a-și demonstra superioritatea față de cineva într-un domeniu de activitate. Plouă (sau toarnă) cu ~a plouă tare. 2) (în Moldova medievală) unitate de măsură pentru lichide egală cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

CURIE² [pr.: chiurí] m. unitate de măsură a radioactivității. /<fr. Curie n. pr.

DECAGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu zece grame. /<fr. décagramme

DECALÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității egală cu zece litri. /<fr. décalitre

DECAMÉTRU ~i m. 1) unitate de măsură a lungimii egală cu zece metri. 2) Panglică sau lanț cu o astfel de lungime, folosită la măsurări pe teren. /<fr. décametre

DECÁR ~i m. 1) unitate de măsură a suprafeței egală cu zece ari. 2) (la cărțile de joc) Carte marcată cu zece semne de aceeași culoare. /<ngr. dekári

DECASTÉR ~i m. unitate de măsură egală cu zece steri, folosită la cubajul lemnelor. /<fr. décastere

DECÉNIU ~i n. 1) unitate de măsură a timpului egală cu zece ani. 2) Perioadă de zece ani consecutivi; decadă. [Sil. -ce-niu] /<lat. decennium, it. decennio

DECIBÉL ~i m. unitate de măsură a intensității sunetelor egală cu a zecea parte dintr-un bel. /<fr. décibel.

DECIGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu a zecea parte dintr-un gram. /<fr. décigramme

DECILÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității egală cu a zecea parte dintr-un litru. /<fr. décilitre

DECIMÉTRU ~i m. unitate de măsură a lungimii egală cu a zecea parte dintr-un metru. /<fr. décimetre

DECISTÉR ~i m. unitate de măsură a volumului (folosită la cubajul lemnelor) egală cu a zecea parte dintr-un ster. /<fr. décister

DÉGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfârșesc mâinile și picioarele. ◊ A arăta (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminându-l); a compromite (pe cineva). A-și mușca ~ele a regreta; a se căi. A juca (sau a învârti) (pe cineva) pe ~e a amăgi; a duce de nas. A ști (ceva) pe ~e a cunoaște în detalii; a ști în amănunte. A scăpa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitând dificultățile. A avea (ceva) în (la) ~ul cel mic a ști la perfecție. A-i pune (cuiva) ~ul pe rană a aminti (cuiva) lucruri neplăcute sau nedorite; a depista elementul esențial al unei probleme, al unei situații. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitală în loc de semnătură. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfârșitul labei. 3) Parte a unei mănuși care acoperă prelungirile mâinii. 4) pop. unitate de măsură a lungimii, suprafetei sau capacității, egală cu lățimea unui deget. 5) tehn. (la secerători sau cositori) Piesa care sprijină plantele în momentul tăierii, separându-le în fâșii înguste. /<lat. digitus

DESETÍNĂ ~e f. înv. 1) unitate de măsură pentru suprafețe egală cu 1,09 hectare. 2) Impozit anual în natură egal cu a zecea parte din produsul obținut; zeciuială; dijmă. /<bulg., sb. desetina

DIMERLÍE ĩ f. înv. unitate de măsură a capacității, cu valoare variind între 20 și 30 kg, folosită la măsurarea cerealelor; baniță. [Art. dimirlia; G.-D. dimirliei; Sil. -li-e] /cf. turc. demirli

DÍNĂ ~e f. fiz. unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram o accelerație de un centimetru pe secundă la patrat. /<fr. dyne

DIOPTRÍE ~i f. fiz. unitate de măsură a puterii optice a lentilelor. [Art. dioptria; G.-D. dioptriei; Sil. -tri-e] /<fr. dioptrie

DRAM ~uri n. 1) înv. unitate de măsură a greutății și a capacității, folosită în Moldova și în Muntenia. 2) Cantitate foarte mică (din ceva); pic; strop; fărâmitură; picătură. /<ngr. drami

ELECTRONVÓLT ~ți m. unitate de măsură a energiei electrice egală cu energia dobândită de un electron accelerat la diferența de potențial de un volt. /<fr. électron-volt

ERG ~gi m. fiz. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forță de o dină, când aceasta își deplasează punctul de aplicație pe distanța de un centimetru. /<fr. erg

ETALÓN ~oáne n. 1) unitate de bază într-un sistem de măsurare. 2) Model legal, de mare precizie, al unei unități de măsură (a greutății, lungimii etc.), care servește ca bază de comparare. /<fr. étalon

FÁLCE fălci f. (în trecut) 1) unitate de măsură a suprafeței agricole (egală aproximativ cu un hectar și jumătate). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<lat. falx, ~cis

FARÁD ~zi m. fiz. unitate de măsură a capacității electrice. /<fr. farad

FÍRTĂ ~e f. (în trecut) 1) unitate de măsură a suprafeței (egală cu un sfert de pogon). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /cf. germ. Viertel

FON ~i m. fiz. unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. phone

FOT foți m. fiz. unitate de măsură a iluminării (egală cu 10000 de lucși). /<fr. phot

FRIGORÍE ~i f. unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. /<fr. frigorie

FÚNIE ~i f. 1) Sfoară groasă, confecționată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; frânghie. ◊ Drept ca ~a în sac (sau în traistă) a) strâmb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strânge, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge într-o situație critică, la deznodământ. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobație pe o funie întinsă; b) a fi foarte activ (și docil). A vorbi de ~ în casa spânzuratului a vorbi în prezența cuiva despre ceva care îi amintește de lucruri neplăcute. 2) înv. unitate de măsură pentru lungime folosită, în trecut, la măsurarea pământului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis

FUS³ ~uri n. 1) unitate de măsură a suprafeței pieilor (egală cu 929 cm²). 2) Bucată de piele având o astfel de suprafață. /<germ. Fuss

GAL² ~i m. fiz. unitate de măsură a accelerației (egală cu 1 cm pe secundă la pătrat). /<fr. gal

GALÓN¹ ~oáne n. 1) (mai ales în țările anglofone) unitate de măsură a volumului (egală cu circa 4 litri). 2) Garafă pentru băuturi având o asemenea capacitate. /<fr., engl. gallon

GÁUSS ~și m. unitate de măsură a inducției magnetice. /<fr. gauss

GĂLEÁTĂ ~éți f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de formă tronconică și cu toartă mobilă, folosit pentru a transporta sau a păstra apă și alte lichide; căldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; doniță. 3) Conținutul unui asemenea vas. 4) înv. unitate de măsură a capacității (pentru lichide și cereale). [G.-D. găleții] /<lat. galleta

GIGACALORÍE ~i f. fiz. unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. /<fr. gigacalorie

GRAD ~e n. 1) unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparație categorie gramaticală specifică pentru adjectiv și adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ și superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere între rude. 2) unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii și a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradație. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenților necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuație de ~ul întâi (sau doi) ecuație a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluția unui lucru; nivel. ~ de cultură. ◊ În cel mai mare ~ la maximum. În cel mai mic ~ la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de ~ul I. ~ de căpitan. 7) Etapă în evoluția unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. ~ științific. /<fr. grade, lat. gradus

GRAM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un kilogram. /<fr. gramme, lat. gramma

HECTÁR ~e n. 1) unitate de măsură pentru suprafețe de teren egală cu 100 de ari. 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<fr. hectare

HECTOGRÁM ~e n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100 de grame. /<fr. hectogramme

HECTOLÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității, egală cu 100 de litri. /<fr. hectolitre

HECTOMÉTRU ~i m. unitate de măsură a lungimii, egală cu 100 de metri. /<fr. hectometre

HÉNRI m. fiz. unitate de măsură a inductivității. /<fr. henry

HERTZ [pr.: herț] ~i m. fiz. unitate de măsură a frecvenței, egală cu frecvența unui proces periodic, care se repetă o dată la fiecare secundă. /<fr. hertz

HIDROGRÁD ~e n. geogr. unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. /Hidro- + grad

IARD iarzi m. unitate de măsură engleză pentru lungime egală cu 0,91 m. [Monosilabic.] /<engl. yard

JIGHIÚȚĂ ~e f. pop. unitate de măsură la depănat și la urzit, egală cu treizeci de fire; jirebie. /v. jirebie

JIRÉBIE ~i f. unitate de măsură la depănat și la urzit (tortul), egală cu treizeci de fire. [G.-D. jirebiei; Sil. -bi-e] /<ung. zsereb

JOULE [pr.: fr. jul, engl. giul] ~i m. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța unui newton. /<engl. joule

JUMĂTÁTE ~ăți f. 1) Fiecare dintre cele două părți egale în care poate fi împărțit un întreg. ◊ ~ de măsură măsură incompletă, parțială. Pe (sau în) ~ a) în două părți egale sau aproximativ egale; b) parțial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu ~ de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu ~ de inimă (sau cu inima pe ~) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de s*x feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval în timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) unitate de măsură a capacității sau a greutății, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătății] /Orig. nec.

KÉLVIN m. unitate de măsură a temperaturii în sistemul internațional. /< engl., fr. kelvin

KILOAMPÉR ~i m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric egală cu 1000 de amperi. /< fr. kiloampere

KILOCALORÍE ~i f. unitate de măsură pentru energia termică egală cu 1000 de calorii. [G.-D. kilocalorieiî /< fr. kilocalorie

KILOCÍCLU ~i m. unitate de măsură a frecvenței egală cu 1000 de cicli. /< fr. kilocycle

KILOGRAMMÉTRU -i m. unitate de măsură pentru lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru. /< fr. kilogrammetre

KILOHÉRTZ [pr.: kilohérțî ~i m. unitate de măsură pentru frecvență egală cu 1000 de hertzi. /< fr. kilohertz

KILOJOULE ~i m. unitate de măsură a lucrului mecanic egală cu 1000 de jouli. /<fr. kilojoule

KILOLÍTRU -i m. unitate de măsură pentru capacități egală cu 1000 de litri. /<fr. kilolitre

KILOMÉTRU -i m. unitate de măsură pentru distanțe egală cu 1000 de metri. [Sil. -me-tru] /< fr. kilometre

KILOÓHM ~i m. unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu 1000 de ohmi. /<germ. Kiloohm

KILOTÓNĂ ~e f. unitate de măsură pentru masă egală cu 1000 de tone. /< fr. kilotonne

KILOVÓLT ~ți m. unitate de măsură pentru tensiune electrică egală cu 1000 de volți. /< fr. kilovolt

LÉGHE ~ f. unitate de măsură a distanțelor, folosită în unele țări din Europa Occidentală, care variază între 3000 și 7500 m. /<it. lega

LÍTRĂ ~e f. 1) pop. unitate de măsură a capacității, egală cu un sfert de litru. 2) înv. unitate de măsură pentru greutate egală cu un sfert de kilogram. [Sil. li-tră] /<ngr. litra

LÍTRU ~i m. unitate de măsură pentru capacitate, egală aproximativ cu volumul unui kilogram de apă. [Sil. li-tru] /<fr. litre

LÚMEN² ~i m. unitate de măsură a intensității fluxului luminos. /<fr. lumen

LUX² lucși m. unitate de măsură a iluminării, echivalând cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. /<fr. lux

MEGAHERTZ [pr.: megahérț] ~i m. unitate de măsură a frecvenței egală cu un milion de hertz. /<germ. Megahertz, fr. mégahertz

MEGATONĂ ~e f. unitate de măsură a greutății egală cu un milion de tone. /<fr. mégatonne, engl. megatone

MEGAWATT [pr. megavát] ~ți m. unitate de măsură a puterii curentului electric egală cu un milion de wați. /<fr. megawatt

MEGOHM [pr.: megóm] ~i m. unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu un milion de ohmi. /<fr. mégohm

MÉTRIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul drept unitate de bază; bazat pe metru. Sistem ~. 2) Care ține de metru; măsurat în metri. Spațiu ~. /<fr. métrique, germ. Metrik

METROLOGÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul unităților de măsură și al metodelor de măsurare precisă. /<fr. métrologie

MÉTRU ~i m. 1) unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) Instrument de măsură a lungimii egală cu această unitate. /<fr. métre, lat. metrum

MICROAMPÉR ~i m. unitate de măsură a intensității curentului electric egală cu a milioana parte dintr-un amper. [Sil. -cro-am-] /<fr. microampere

MICROBÁR ~e n. unitate de măsură a presiunii egală cu a milioana parte dintr-un bar. /<engl. microbar

MICROFARÁD ~zi m. unitate de măsură a capacității electrice egală cu a milioana parte dintr-un farad. /<fr. microfarad

MICRÓN ~i m. unitate de măsură a lungimii egală cu a milioana parte dintr-un metru. /<fr. micron, germ. Mikron

MILIAMPÉR ~i m. unitate de măsură a intensității curentului electric egală cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere

MILIGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un gram. /<fr. milligramme

MILILÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității egală cu a mia parte dintr-un litru. /<fr. millilitre

MILIMÉTRU ~i m. unitate de măsură a lungimii egală cu a mia parte dintr-un metru. /<fr. millimetre

MILIVÓLT ~ți m. unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

MINÚT ~e n. 1) Interval de timp egal cu a șaizecea parte dintr-o oră. 2) Răstimp de durată foarte mică; clipă; moment; clipită; secundă. 3) mat. unitate de măsură pentru unghiuri egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. 4) la pl. Mâncare (frugală) pregătită pe loc la comanda consumatorului. /<fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute

MODÚL² ~e n. 1) (în arhitectura clasică) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții. 2) Coeficient care caracterizează proprietatea de rezistență mecanică a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componentă (și detașabilă) a unui ansamblu. ~ de bibliotecă. 4) Parte principală a unui vehicul spațial. /<fr. module

MOL¹ ~i m. unitate de măsură a capacității de materie; moleculă-gram. /<fr. mole, germ. Mol

NEWTON [pr. niúton] ~i m. unitate de măsură pentru forță, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă la pătrat^{1) vezi nota}. /<fr. newton, germ. Newton

OBORÓC õáce n. înv. 1) Recipient cilindric larg la gură, făcut, de obicei, din coajă de tei, servind la păstrarea și la transportarea cerealelor. 2) Conținut al unui asemenea recipient. 3) unitate de măsură a capacității folosită, de regulă, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealtă primitivă de pescuit, în formă de cilindru fără fund, împletită din nuiele. /

OBRÁȚ ~e n. (în trecut) unitate de măsură a lungimii (egală cu 26,76 m). [Sil. o-braț] /<sl. obratu

OCÁ ~le f. înv. 1) unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu rezistența unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, când diferența de potențial la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm

ÓRĂ óre f. 1) unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi și cuprinzând 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, întruna. Din ~ în ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ în timp de o oră. ~ academică 45 de minute. 2) Distanță care poate fi parcursă într-un interval de o asemenea durată. Parisul se află la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul nopții (sau de la amiază). Ora 10. ◊ De ultimă ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durată de timp nedeterminată. ◊ La ora actuală în prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumită activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanților. 6) Expunere sistematică și organizată după un program a unei materii de studiu într-o instituție de învățământ. ~ de literatură. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

PALMÁC ~ce n. (în trecut) unitate de măsură a lungimii (egală cu aproximativ 1/8 de palmă). /<turc. parmak

PARMÁC ~ci m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susține streașina acoperișului; pop. 2) (în Moldova sec. XVIII) unitate de măsură pentru lungime (egală cu o jumătate de palmă). /<turc. parmak

PARSÉC ~ci n. astr. unitate de măsură a distanței (egală cu 3,26 ani-lumină). /<fr. parsec

PASCÁL¹ ~i m. unitate de măsură pentru presiune (egală cu un newton pe metru pătrat). /<fr. pascal

PIÉZ ~i m. fiz. unitate de măsură a presiunii (egală cu presiunea produsă de forța de un sten distribuită uniform pe o suprafață de un metru pătrat). /<fr. pieze

POGÓN ~oáne n. 1) unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, egală aproximativ cu jumătate de hectar. 2) Lot de pământ de această mărime. /<bulg. pogon

POVÁRĂ povéri f. 1) Încărcătură grea; greutate mare. ◊ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutăților. 2) fig. Fapt care apasă greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de război. 3) înv. unitate de măsură a greutății (egală cu greutatea încărcăturii care putea fi dusă de un cal). /cf. sl. poduvora

PUD ~uri n. (în trecut) unitate de măsură a greutății (egală cu 16,38 kg). /<rus. pud

RADIÁN ~i m. mat. unitate de măsură a unghiurilor plane. [Sil. -di-an] /<fr. radian

REM ~i m. unitate de măsură a dozelor de radiație, raportate la efectul lor biologic. /<engl., fr. rem

ROENTGEN [pr.: röntghén] ~i m. fiz. unitate de măsură pentru radiații. ◊ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen

RUMB ~uri n. mar. unitate de măsură pentru unghiuri egale cu a treizeci și doua parte din orizontul vizibil. /<fr. rumb

SÂNGEÁPĂ ~épe f. rar (în trecut) unitate de măsură a capacității (egală aproximativ cu 0,16 l). /Orig. nec.

SECÚNDĂ ~e f. 1) unitate de măsură a timpului egală cu a șaizecea parte dintr-un minut. 2) fig. Interval de timp foarte scurt; clipă; clipita; moment. ◊ Într-o ~ într-o clipă; imediat. (Așteptați) o ~ (așteptați) un moment; o clipă; imediat. 3) unitate de măsură a unghiurilor egală cu a 3600-a parte dintr-un grad. 4) muz. Interval dintre două trepte alăturate ale gamei. [G.-D. secundei] /<lat. secundus, fr. seconde, germ. Sekunde

SFOÁRĂ sfori f. 1) Fir confecționat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (așezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde ~a prea tare (sau prea mult) a depăși limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe ~ a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulțime de obiecte similare înșirate pe astfel de fir; șirag. O ~ de ardei. 3) înv. unitate de măsură pentru suprafețe, folosită la măsurarea pământului (având diferite valori în diferite perioade). 4) înv. Fâșie (îngustă) de pământ arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. švora

SON² ~i m. fiz. unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. son, lat. sonus

STEN ~i m. fiz. unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat unei mase de o tonă. /<fr. sthene

STER ~i m. unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub (folosită la cubajul lemnelor). /<fr. stere

STERADIÁN ~éni m. mat. unitate de măsură a unghiurilor spațiale. /<fr. stéradian

TALÁNT ~ți m. (în Grecia antică) 1) unitate de măsură a greutății (egală cu aproximativ 26 kg). 2) Monedă (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. tálanton

TAR¹ ~i m. (în trecut) unitate de măsură a greutății (egală cu 125 de ocale). /<ung. tár

TERMÍE ~i f. fiz. unitate de măsură a cantității de căldură egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. /<fr. thermie

TEX² ~uri n. unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex

TORR torri m. unitate de măsură a presiunii egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă de 1 mm pe o suprafață de 1 cm2, la temperatura de 00 C. /<fr. torr

ȚOL¹ ~i m. (în Marea Britanie, S.U.A. și în alte țări) unitate de măsură a lungimii (egală cu 25,4 mm). /<germ. Zoll

ÚNCIE ~i f. (în unele țări) unitate de măsură a greutății, egală cu aproximativ 35 de grame. [G.-D. unciei] /<lat. uncia

VÉRSTĂ ~e f. unitate de măsură a distanței egală cu 1.067 m, folosită în trecut. [Sil. ver-stă] /<rus. versta

VÓLT ~ți m. fiz. unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvoltă o putere de un watt. /<fr. volt

WATT wați m. fiz. unitate de măsură a puterii egală cu puterea care dezvoltă o energie de un joule pe secundă. /< fr., engl. watt

WATTÓRĂ ~e n. unitate de măsură pentru energia electrică, egală cu 3600 jouli. [Sil. watt-o-] /watt + oră

WÉBER ~i m. unitate de măsură a fluxului de inducție magnetică. /< fr. weber

RUP, rupi, s. m. (Înv., sec. XVIII) unitate de măsură a lungimii, egală cu o optime de cot (II.). (din tc. rub; cf. rubiá și ngr. ρούπι, sp. arroba)

AMPÉR s.m. unitate de măsură a intensității curentului electric în sistemul metru-kilogram-secundă-amper, reprezentând intensitatea unui curent constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm. [< fr. ampère, cf. Ampère – fizician francez].

AMPERÓRĂ s.f. unitate de măsură practică pentru cantitatea de electricitate, egală cu cantitatea de electricitate care străbate un conductor în timp de o oră când curentul are intensitatea de un amper. [< fr. ampère-heure].

ANGSTRÓM s.m. unitate de măsură pentru lungimi de undă, care se folosește în optică, spectrografie, cristalografie și fizica atomică, egală cu 1/10000 dintr-un micron. [Pl. -mi. / Cf. fr. angström, cf. Angström – fizician suedez].

BEL s.m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].

BÚȘEL s.m. unitate de măsură pentru capacități, engleză și americană, egală cu aproximativ 36 de litri. [Pl. -li, scris și bushel. / < engl. bushel].

CÓNGIU s.n. (Ist.) unitate de măsură pentru lichide la romani, cu capacitatea de aproximativ trei litri. [Pron. -giu. / < lat. congius].

CVADRÁT s.m. (Poligr.) unitate de măsură pentru lungime egală cu 18,04 mm, folosită în tipografie. ♦ Bucățică de metal cu care se umplu golurile dintre cuvinte sau dintre rânduri, având această lungime. [Var. cuadrat s.m. / < fr. cadrat, germ. Quadrat].

CHINTÁL s.n. unitate de măsură egală cu 100 kg (folosită mai ales pentru cereale). [Var. cvintal s.n. / < fr. quintal, cf. ar. quintar].

CURÍE s.m. unitate de măsură a radioactivității, egală cu activitatea unui material radioactiv în care se dezintegrează 3,7·10¹⁰ nuclee pe secundă. [Pron. cü-ri. / < fr. curie, cf. Curie – fizician francez].

DEBYE s.f. unitate de măsură a momentului electric. [Pron. dé-bai. / < fr. debye, cf. Debye – fizician și chimist olandez].

DECINÉPER s.m. unitate de măsură a nivelului de transmisiune a unui semnal electric, acustic etc., corespunzând unei zecimi de neper. [< fr. décinéper].

ÉNGLER s.n. (Tehn.) unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].

FARÁD s.m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu capacitatea unui condensator care, încărcat cu o sarcină de un coulomb, dă o diferență de potențial de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday – fizician englez].

FATHÓM s.m. (Mar.) unitate de măsură pentru lungimi, folosită la măsurarea adâncimilor, a parâmelor și a lanțurilor de ancoră, egală cu 1,852 m. [Pron. fatom. / < engl. fathom].

FON s.m. (Fiz.) unitate de măsură a intensității sunetelor, apreciată după senzația sonoră pe care o produce. [< fr. phone].

FRÁNKLIN s.m. (Fiz.) unitate de măsură a sarcinii electrice, egală cu sarcina unui corp punctual care, la distanța de 1 cm de un alt corp punctual încărcat cu aceeași sarcină, este supus în vid unei forțe de o dină. [< fr., engl. franklin, cf. (Benjamin) Franklin – fizician american].

FUNT s.m. unitate de măsură engleză și americană pentru masă, egală cu 0,453592 kg. [Var. pfund, fund s.m. / < germ. Pfund, cf. engl. found].

GAUSS s.m. unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul C.G.S. electromagnetic, egală cu a mia parte din unitatea de inducție magnetică în sistemul M.K.S. [Pron. gaus. / < fr. gauss, cf. Gauss – matematician și fizician german].

GIGA- Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de un miliard de ori, adică având semnificația de 10⁹. [< fr. giga-, cf. gr. gigas – gigant].

GÍLBERT s.f. (Fiz.) unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică produsă pe o porțiune cu lungimea de un centimetru a unei linii de câmp magnetic uniform, a cărui intensitate este de un oersted. [< engl., fr. gilbert, cf. Gilbert – fizician englez].

HECTOPIÉZ s.m. unitate de măsură pentru presiune, egală cu 100 piezi; bar. [Pron. -piez. / < fr. hectopièze].

CÍCLU s.n. 1. Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine. ♦ Serie de producții literare, de opere științifice etc. cu temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. unitate de măsură pentru frecvență (la v******i), reprezentând frecvența unei v******i cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].

HERTZ s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru frecvență, egală cu frecvența unei mișcări periodice a cărei perioadă este de o secundă; ciclu (4). [Pl. -tzi, scris și herț. / < fr. hertz, cf. Hertz – fizician german].

KILOWÁTT-ÓRĂ s.m. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat într-o oră de un sistem care are o putere de un kilowatt. [Cf. fr. kilowatt-heure].

LAMBÉRT s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm² din suprafața ei. [< fr. lambert, cf. Lambert – fizician german].

LÍTRU s.m. 1. unitate de măsură pentru capacități, egală aproximativ cu volumul unui decimetru cub de apă distilată. 2. Vas de această capacitate. // -litru – element secund de compunere savantă, cu semnificația „litru” (folosit mai ales la formarea multiplilor și a submultiplilor acestei unități de măsură). [< fr. litre, it. litro, cf. gr. litron].

LÚMEN s.m. (Fiz.) unitate de măsură a fluxului luminos emis de către o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă în unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulară. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumină].

MACH s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru viteză, utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ◊ Numărul lui Mach = raport între viteza unui corp într-un fluid și viteza sunetului în același fluid. [Pron. mah. / < fr., it. mach, germ. Mach, cf. E. Mach – fizician german].

MAXWELL s.m. (Fiz.) unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm². [Pron. maxuél. / < fr. maxwell, germ. Maxwell, cf. C. Maxwell – fizician englez].

MEDÍMNĂ s.f. unitate de măsură din vechea Atenă, cu o capacitate de circa 52 de litri. [< gr. medimnos, cf. fr. médimne].

MEGAELECTRONVÓLT s.m. unitate de măsură pentru energie, egală cu un milion de electronvolți. [< fr. mégaélectronvolt].

MEGAPARSÉC s.m. unitate de măsură a distanțelor interastrale, egală cu un milion de parseci. [< fr. mégaparsec].

MÉTRU¹ s.m. 1. unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură].

-METRU Element secund de compunere savantă, cu semnificația unității de măsură „metru¹ (1) [în DN]”. [Cf. gr. metron – măsură].

MICROCURÍE s.f. unitate de măsură a radioactivității, egală cu a milioana parte dintr-o curie^{1) vezi nota}. [Gen. -iei. / cf. fr. microcurie].

MICROLÍTRU s.m. unitate de măsură, egală cu a milioana parte dintr-un litru. [Cf. fr. micro-litre].

MILIHÉNRY s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru inductanță, egală cu a mia parte dintr-un henry. [Var. (după alte surse) milihenri. / < germ. Millihenry].

MILILAMBÉRT s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru strălucire, egală cu a mia parte dintr-un lambert. [< fr. millilambert].

MILIWÁTT s.m. (Fiz.) unitate de măsură a puterii, egală cu a mia parte dintr-un watt. [< fr. milliwatt].

MODÚL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Variantă a caracteristicii (4) [în DN], înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. ◊ Modul al unui număr complex = rădăcina pătrată a sumei pătratelor părții reale și a coeficientului părții imaginare; modul al unui număr real = valoare absolută a numărului. 2. Coeficient care caracterizeează o proprietate mecanică oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. ◊ Modul de elasticitate = mărime reprezentând raportul dintre efortul unitar normal și lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere. 3. unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. ◊ Modul de irigație = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

MODÚL² s.m. Parte, porțiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spațiale, care poate funcționa independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalație electronică. ♦ (Arhit.) unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporțiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].

NÉPER s.m. (Fiz.) unitate de măsură a nivelului de transmisiune a unui semnal electric, acustic etc., reprezentând nivelul corespunzător unei amplificări a semnalului transmis de 2,718 ori și egal cu 8,686 decibeli. [Cf. fr. néper, it., engl. neper < J. Neper – matematician scoțian].

NIT s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niți. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor].

OERSTED s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru intensitatea unui câmp magnetic, egală cu intensitatea câmpului magnetic căruia îi corespunde în vid inducția magnetică de un gauss. [Pron. ör-sted. / < fr. oersted, cf. Oersted – fizician danez].

PICO- Element prim de compunere savantă, folosit în terminologia științifică la formarea numelor de unități de măsură și care arată că unitatea respectivă conține un bilion de unități de bază. [< fr., germ. pico-, cf. it. piccolo – mic].

PICOFARÁD s.m. (Electr.) unitate de măsură a capacității electrice, egală cu a bilioana parte dintr-un farad; micromicrofarad. [Pl. -azi. / < germ. Picofarad].

POISE s.m. (Fiz.) unitate de măsură a viscozității dinamice, reprezentând viscozitatea unui fluid în care, pentru a deplasa tangențial cu viteza de 1 cm/s o suprafață plană de 1 cm², este necesară o forță de o dină. (< fr. poise)

REM s.m. (Fiz.) unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat cu o doză absorbită de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(öntgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul în raze X pentru un organism uman].

RUTHERFÓRD s.m. (Fiz.) unitate de măsură a activității unei surse radioactive, egală cu un milion de dezintegrări pe secundă. [Pron. radăfod. / < fr. rutherford, cf. E. Rutherford, fizician englez].

SAVÁRT s.n. unitate de măsură pentru intervalele muzicale. [Pl. -rte, (s.m.) -rți. / < fr. savart, cf. Savart – fizician francez].

SECÚNDĂ s.f. 1. Unitate de timp egală cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din două trepte alăturate ale unei game; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. A doua poziție (de apărare) la scrimă. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus].

SET s.n. 1. Parte a unui meci de tenis, de volei etc., determinată de atingerea unui anumit număr de puncte înscrise în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2. Ansamblu de piese, de instrumente de același fel sau deosebite, folosite într-o anumită muncă sau exploatare; garnitură. 3. unitate de măsură tipografică, egală cu 0,019598 mm. [Pl. -turi. / < engl., fr. set].

SÍLVĂ s.f. (Silv.) unitate de măsură convențională, egală cu un metru cub, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, folosită în silvicultură. [< lat. silva – pădure].

SON s.m. (Fiz.) unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 1000 de hertzi și cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son].

STILB s.m. unitate de măsură a luminanței, egală cu strălucirea unei surse luminoase cu aria de un cm².

STOKES s.m. unitate de măsură a viscozității cinematice, egală cu raportul dintre viscozitatea dinamică și densitate. [Pron. stoucs, pl. stokși. / < fr. stokes, cf. Stokes – fizician englez].

TERMÍE s.f. 1. (Liv.) Temperatură. 2. (Fiz.) unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].

ÚNCIE s.f. 1. A douăsprezecea parte dintr-o livră la romani. 2. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 28,349 g, folosită în țările anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once].

VOLT s.m. unitate de măsură a forței electromotoare, a tensiunii electrice și a diferenței de potențial, corespunzând tensiunii electrice care, aplicată unui conductor cu rezistență de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

VU s.m. invar. unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].

WATT s.m. unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea unui joule pe secundă. [Pron. vat, pl. wați. / < engl. watt, cf. J. Watt – mecanician și inventator englez].

WATTÓRĂ s.f. unitate de măsură a energiei electrice, egală cu puterea furnizată de un watt într-o oră. [Pron. vat-. / cf. it. wattora, fr. wattheure].

VOLTAMPÉR s.m. unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egală cu puterea dezvoltată de un curent de un amper sub tensiunea alternativă de un volt. [< fr. voltampère].

BUSHEL /bușel/ s. m. unitate de măsură pentru capacități, de 36 l, în Marea Britanie și S.U.A. (< engl. bushel)

ÁCRU s.m. unitate de măsură egală cu 4046,856 m², folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].

AMPERSPÍRĂ s.f. unitate de măsură a forței magnetomotoare a curentului electric. [< fr. amperspire].

AR s.m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 m². [< fr. are, cf. lat. area – suprafață].

ATMOSFÉRĂ s.f. I. 1. Stratul de aer care înconjoară Pământul. 2. (Fig.) Stare de spirit; situație, stare, mediu în care trăiește cineva, ceva. II. unitate de măsură a presiunii gazelor, egală cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o secțiune de 1 cm², înaltă de 76 cm. [Cf. fr. atmosphère, it. atmosfera < gr. atmosphaira < atmos – abur, sphaira – sferă].

BAR s.m. unitate de măsură a presiunii, reprezentând presiunea exercitată de o forță de o megadină pe o suprafață de 1 cm². [< fr. bar].

BÁRIE s.f. unitate de măsură pentru presiune egală cu presiunea de o dină pe centimetru pătrat. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. barye].

BARÍL s.m. unitate de măsură pentru volume în S.U.A. și în Anglia (folosită mai ales pentru produse petroliere), egală cu 158,98 litri. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. baril, cf. engl. barrel].

BIÓT s.m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pron. bi-ot. / < fr. biot].

CALORÍE s.f. unitate de măsură a căldurii, reprezentând cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad centigrad.; (curent) cantitatea de energie pe care o dezvoltă în corpul omului alimentele în procesul anabolismului. [Gen. -iei. / < fr. calorie, cf. lat. calor – căldură].

CARÁT s.n. 1. unitate de măsură a proporției de aur în aliaje, egală cu a 24-a parte din masa totală a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele prețioase, egală cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. ♦ Cotă de participare la o societate comercială. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qîrât – a douăzeci și patra parte].

DECAGRÁM s.n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10 gr. [Cf. fr. décagramme].

DECAMÉTRU s.m. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 10 m. ♦ Instrument de măsură format dintr-o panglică sau dintr-un lanț, cu lungimea de 10 m. [Cf. fr. décamètre].

DECASTÉR s.m. unitate de măsură egală cu zece steri, folosită la cubajul lemnelor. [Cf. fr. décastère].

DECIBÉL s.m. unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel].