Dex unuia sau mai multor

NUVELA, nuvele, s. f. 1. Specie literara a genului epic, mai ampla si mai complexa decat schita, mai scurta si mai simpla decat romanul, care infatiseaza un episod semnificativ din viata unuia sau mai multor personaje (prezentate in mediul lor social). 2. (Inv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novela s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.

TIC², ticuri, s. n. Miscare convulsiva, brusca, spasmodica si repetata, rezultata din contractarea involuntara a unuia sau mai multor muschi. ♦ Deprindere (neplacuta, ridicula etc.) pe care o capata cineva in mod inconstient. – Din fr. tic.

FLAGELAT, flagelate, s. n. (La pl.) Clasa de protozoare, cu organizare relativ simpla, caracterizate prin prezenta unuia sau mai multor flageli si, la unele specii, cu cromatofori cu clorofila; (si la sg.) protozoar din aceasta clasa. – Din fr. flagellates.

ANALECTE s. f. pl. Fragmente alese si reunite din operele unuia sau mai multor scriitori; crestomatie. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta.

OPTIMIZARE, optimizari, s. f. 1. Alegerea si aplicarea solutiei (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Rationament sau calcul care permite gasirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzand maximului unei functii. – Cf. fr. optimiser, optimisation.

EPANALEPSA, epanalepse, s. f. Figura retorica constand in repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau in reluarea cuvantului initial la sfarsitul versului sau al frazei. – Din fr. epanalepse.

SEPARATOR, -OARE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau masina care serveste la curatarea unei substante de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenti dintr-un amestec. Separator de titei. ◊ Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smantanii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea si deconectarea vizibila a unui circuit electric, manevrabil numai daca circuitul este intrerupt. – Din fr. separateur, lat. separator.

SCHITA, schite, s. f. 1. Desen, sculptura, plan arhitectural in care autorul contureaza in linii mari si caracteristice un subiect care il preocupa (si care serveste la realizarea formei definitive). ♦ Plan initial si sumar al unei lucrari; schema. ♦ Lucrare, opera care cuprinde o privire generala si sumara asupra unui anumit subiect. 2. Specie literara a genului epic, de dimensiuni reduse, care infatiseaza un (singur) episod caracteristic din viata unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.

NUVELA ~e f. Creatie literara epica in proza, mai complexa si mai ampla decat schita, mai simpla si mai redusa ca proportii decat romanul, in care este redat un eveniment caracteristic din viata unuia sau mai multor personaje. ~ umoristica. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella

DUOPOL s.n. (Ec.) Dominatie a doua intreprinderi asupra pietei unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice. [< fr. duopole].

CANTONIER s.n. (Lit.) Culegere de poezii lirice ale unuia sau mai multor autori. ♦ Culegere de cantone sau cantonete. [Pron. -ni-er. / < it. canzoniere].

OPERATIE s.f. 1. Activitate indreptata catre atingerea unui anumit scop; lucrare, actiune. 2. Interventie chirurgicala asupra unui organ sau asupra unui tesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de miscari strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzactii financiare sau comerciale; inregistrarea acestora intr-un registru. 5. (Mat.) Functie definita pe un produs cartezian, cu valori in alt produs cartezian. ◊ Operatie algebrica = operatie definita pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operatiune s.f. / cf. fr. operation, it. operazione, rus. operatiia, lat. operatio].

MODEL s.n. 1. Sistem ideal (logic-matematic) sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ♦ Obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ♦ Tipul unui obiectiv confectionat. 2. Schema teoretica elaborata in diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unuia sau mai multor fenomene sau lucruri. 3. Persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 4. Persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. [Cf. fr. modele, it. modello].

OPTIMIZARE s.f. Actiunea de a optimiza si rezultatul ei. ♦ (Mat.) Rationament sau calcul care permite a gasi valorile unuia sau mai multor parametri corespunzand maximului unei functii. [< optimiza].

direct (directa), adj. – Drept, fara ocol. Lat. directus (sec. XIX). – Der. directi(un)e, s. f., din fr. direction; director, s. m., din fr. directeur; directoare, s. f.; directorat, s. n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adj.; indirect, adj.; directoriu, s. n.; dirija, vb. din fr. diriger; dirigent, adj.; diriginte, s. m. (profesor insarcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, s. n.; dirijor, s. m.

ONOMATOMANIE s. f. repetare obsesiva a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie)

OPTIMIZARE s. f. actiunea de a optimiza. ◊ ansamblu de lucrari de cercetare operationala care urmareste gasirea celei mai bune solutii pentru rezolvarea unei anumite probleme. ◊ (mat.) rationament, calcul care permite a gasi valorile unuia sau mai multor parametri ce corespund maximului unei functii. (< optimiza)

X s. m. invar. 1. A douzeci si noua litera a alfabetului limbi romane; reprezinta un grup consonantic alcatuit din o velara si o frictiva. 2. Simbol pentru cifra romana cu valoarea 10. 3. Radiatie (sau raze) X = radiatie electromagnetica de mica lungime de unda, situata in spectru intre radiatiile ultraviolete si radiatia y; este produsa prin tranzitiile electronilor de pe paturile apropiate de nucleele atomice ale elementelor grele in urma franarii unor particule cu energie cinetica mare (ex. electroni) sau a altor procese de e******e. R. X. este penetranta, ionizanta si impresioneaza placa fotografica; este folosita in medicina pentru stabilirea diagnosticului (radiografiere, radioscopie, tomografiere, scintigrafie etc.) sau terapeutic, precum si in ind., pentru a constata defecte de structura; in doze mari are caracter nociv. A fost descoperita de W. Rontgen in 1895; el a numit-o r.x. deoarece nu-i cunostea natura. Sin. radiatie (sau raze) Rontgen. 2. (GENET.) Cromozomul X = cromozom care intervine in determinarea sexului; la om si la multe alte animale doi cromozomi X determina sexul feminin, pe cand cariotipul XY determina sexul masculin. Include insa si diverse alte gene care nu au legatura cu sexul; prezenta acestora pe cromozomul X explica faptul ca unele boli ereditare se transmit prioritar la unul dintre sexe. De ex. hemofilia si daltonismul ii afecteaza in special pe barbati, care pot primi cromozomul X cu alela anormala de la mama purtatoare (la care insa prezenta celuilalt cromozom X, normal, impiedica manifestarea tulburarii respective). Prezenta unuia sau mai multor cromozomi X supranumerari poate provoca diverse anomalii, ca de ex. sindromul Klinefelter (cu cariotip XXY). Lipsa unui X (cariotip XO) determina la femei sindromul Turner.

DISTRIBUITOR, -OARE (‹ fr.) s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana care distribuie. ♦ (EC.) Persoana fizica sau juridica ce asigura distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesa, mecanism etc. cu ajutorul caruia se face distribuirea agentului motor intr-o masina de forta, a apei in centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalatiilor de telegrafie si de telemasura folosit pentru transmiterea semnalelor care apartin unuia sau mai multor mesaje, in intervale de timp succesive, pe aceeasi linie de transmisiune.

RAZGHINA, razghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-si rupe picioarele, departandu-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Raz- + [im]bina.

JONGLA, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca in aer si a prinde cu repeziciune si cu abilitate mai multe obiecte unul dupa altul. ♦ Fig. A folosi prompt si cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler.

FRANGHIE ~i f. Sfoara groasa confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; funie. [G.-D. franghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. fimbria

FUNIE ~i f. 1) Sfoara groasa, confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; franghie. ◊ Drept ca ~a in sac (sau in traista) a) stramb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strange, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge intr-o situatie critica, la deznodamant. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobatie pe o funie intinsa; b) a fi foarte activ (si docil). A vorbi de ~ in casa spanzuratului a vorbi in prezenta cuiva despre ceva care ii aminteste de lucruri neplacute. 2) inv. Unitate de masura pentru lungime folosita, in trecut, la masurarea pamantului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis

ECOGRAFIE¹ s. f. 1. metoda de apreciere a densitatii tesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de v********e ultrasonore; ultrasonografie. 2. impulsie morbida, la unii alienati, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. (< fr. echogramine, engl. echogram)

BANDAR-E’ ABBAS, oras in S Iranului, port la G. Persic (str. Ormuz); 201,6 mii loc. (1986). Prelucr. petrolului. Export de curmale si lina. Fundat in 1623 de Abbas I, a fost mult timp unul dintre pr. porturi ale tarii.

CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcatuit din doua discuri mici care se imbuca, servind la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc. 2. Inel metalic cu care se intareste o butoniera, prin care se trece un siret, in scopul de a incheia diferite obiecte de imbracaminte, de incaltaminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sarma servind la atasarea mai multor hartii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 5. Capsula (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

coproprietate f. Proprietate a mai multora: coproprietatea unui zid.

ADUNA, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

ALIAT, -A, aliati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Unit, intovarasit cu cineva printr-o alianta in vederea unei actiuni comune; (despre un stat) care a incheiat un tratat de alianta. 2. S. m. si f. Persoana, clasa, partid, stat etc. care se uneste cu cineva in vederea unei actiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Caruia i s-a adaugat o anumita cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.

AMIBA, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrana, format dintr-o masa de protoplasma, cu unul sau mai multe nuclee si care se misca cu ajutorul pseudopodelor (Amoeba). – Din fr. amibe.

AUTOTREN, autotrenuri, s. n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci.[Pr.: a-u-] – Auto² + tren.

BALAUR, balauri, s. m. (In basme) Monstru care intruchipeaza raul, imaginat ca un sarpe urias cu unul sau mai multe capete, adesea inaripat. ♦ (Art.) Denumirea populara a constelatiei dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bolle „sarpe”, scr. blavor.

BALCON, balcoane, s. n. 1. Platforma cu balustrada pe peretele exterior al unei cladiri, comunicand cu interiorul printr-una sau mai multe usi. 2. Parte a unei sali de spectacol, de conferinte etc. asezata deasupra parterului. – Din fr. balcon.

BARA, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a intrerupe, a impiedica o trecere, circulatia, a inchide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arata ca este anulat; a anula. – Din fr. barrer.

BARAT, -A, barati, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este inchis, a carui trecere este impiedicata sau interzisa. 2. (Despre un text, o cifra, o litera etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barre.

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat; bratea. 2. Manseta brodata la manecile camasilor taranesti. 3. (Tehn.) Piesa de metal alcatuita din una sau mai multe bucati, care se strange in jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strange o coloana; ornament iesit in relief cu asemenea forma. – Lat. brachiale.

BRICEAG, bricege, s. n. Cutitas de buzunar cu una sau mai multe lame care se inchid, intrand intre plasele; brisca¹. – Din tc. bicak (influentat de brici).

CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masa speciala, asezata de obicei pe o estrada, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ Unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din lat. cathedra.

CAVOU, cavouri, s. n. Constructie funerara (intr-un cimitir sau in alt loc de inmormantare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.

ELICOPTER, elicoptere, s. n. Aparat de zburat cu motor, a carui sustinere si miscare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc in jurul unor axe aproape verticale, si care poate ateriza pe un spatiu extrem de redus ori se poate mentine in aer intr-un punct fix. [Var.: helicopter s. n.] – Din fr. helicoptere.

ERUDITIE, eruditii, s. f. Cunoastere temeinica a uneia sau mai multor stiinte; cultura vasta. [Var.: (inv.) eruditiune s. f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, -onis.

FORAMINIFER, foraminifere, s.n. (La pl.) Nume dat unui ordin de animale unicelulare din increngatura protozoarelor, care au corpul invelit intr-o cochilie calcaroasa, alcatuita din una sau mai multe camere comunicand intre ele, si care traiesc in apele marine; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, straturi, formatii geologice etc.) Care contine foraminifere. – Din fr. foraminiferes.

GAURIT², -A, gauriti, -te, adj. Care are una sau mai multe gauri, prevazut cu una sau mai multe gauri; in care s-a facut o gaura; care e plin de gauri; perforat², bortelit, bortit. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formand gauri. Haina gaurita. [Pr.: ga-u-] – V. gauri.

GEANTA, genti, s. f. Obiect din piele, din panza, din material plastic etc. de forma dreptunghiulara, avand in interior una sau mai multe despartituri, care serveste la transportarea cu mana a unor acte, carti, caiete etc.; servieta. ♦ Poseta. – Din tc. canta.

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

GREVA, greve, s. f. Incetare organizata a activitatii intr-una sau mai multe intreprinderi, institutii etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritatile sa satisfaca unele revendicari (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a manca, folosit de cineva in semn de protest. – Din fr. greve.

GUZLA, guzle, s. f. Instrument muzical popular specific popoarelor slave, facut dintr-o cutie de lemn plata, cu una sau mai multe coarde. – Din scr. gusle, fr. guzla.

HETEROGONIE s. f. (Biol.) 1. Formare pe acelasi individ a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al androceului. 2. Insusire a unor specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri partenogenetice^{Vezi nota} urmate de una s*****a. – Din fr. heterogonie.

HIDROXID, hidroxizi, s. m. Compus chimic anorganic a carui molecula contine in structura sa una sau mai multe grupe hidroxil. – Din fr. hydroxyde.

HURUI, pers. 3 huruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude cand umbla o caruta, cand se rostogoleste un butoi sau cand cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se darama, a se surpa, a se narui. [Var.: hului, urui vb. IV] – Formatie onomatopeica.

INCINTA, incinte, s. f. 1. Spatiu (mare) inchis in interiorul unei constructii. 2. Suprafata de teren inconjurata din toate partile de constructii, de amenajari. 3. (In sintagma) Incinta acustica = caseta de lemn de constructie speciala in care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare in scopul ameliorarii caracteristicilor acustice ale acestora; boxa. – Din fr. enceinte.

INCOMPLET, -A, incompleti, -te, adj. Care nu este complet, intreg; caruia ii lipseste una sau mai multe dintre partile sale componente; cu lipsuri, necomplet. [Var.: incomplect, -a adj.] – Din fr. incomplet.

INTERPOLA, interpolez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a intercala intr-un text cuvinte sau fraze care nu apartin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc. 2. (Mat.) A intercala intr-un sir de valori cunoscute una sau mai multe marimi determinate sau estimate. – Din fr. interpoler, lat. interpolare.

INTERVOCALIC, -A, intervocalici, -ce, adj. (Despre unul sau mai multe sunete) Care se afla intre doua vocale, dintre doua vocale. – Din fr. intervocalique.

INNODAT, -A, innodati, -te, adj. (Despre fire) Care este legat, unit printr-un nod. ♦ Care a facut nod; care are unul sau mai multe noduri. – V. innoda.

INSCRIE, inscriu, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) scrie, a(-si) trece numele intr-un catalog, intr-o condica etc.; a (se) inregistra, a (se) inmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se inscrie in fals = a sustine in fata unei instante judiciare ca dovada (scrisa) adusa de partea adversa este falsa. ♦ Tranz. A consemna ceva in scris. 2. Tranz. A construi o figura geometrica in perimetrul alteia, astfel incat unele puncte ale celei dintai sa fie tangente la cealalta. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe goluri, seturi, cosuri etc. [Perf. s. inscrisei, part. inscris] – In + scrie (dupa fr. inscrire).

JABOU, jabouri, s. n. Accesoriu de imbracaminte (astazi femeiasca), care consta dintr-unul sau mai multe volane de dantela, de matase etc. fixate la baza gitului unei bluze, al unei rochii etc. si care se etaleaza pe piept ca o cravata. – Din fr. jabot.

JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alaturi, unul langa altul; a alatura. ◊ Refl. si tranz. (Gram.) A (se) imbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (dupa pune).

VALT¹, valturi, s. n. Masina sau instalatie formata din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispusi paralel si avand rotire inversa unul fata de celalalt, folosita la prelucrarea prin deformare plastica a materialelor metalice, la sfaramarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intra in componenta unei masini. – Din germ. Walze.

ZURGALAU, zurgalai, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe gaurele si cu o bila in interior, care suna la cea mai usoara miscare sau atingere; clopotel. – Cf. magh. zorogni.

MAGISTRAL, -A, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizeaza pe maestru(1), de maestru; p. ext. perfect, desavarsit. 2. (Despre conducte, cai de comunicatie) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Artera principala de comunicatie rutiera, feroviara etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicatie utilizate pentru transmisia informatiei de la diferite surse spre unul sau mai multi destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) dupa rus. maghistral'.

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal pretios, semnul oficial care ii garanteaza calitatea si autenticitatea. 2. Fig. A constitui o nota specifica, o trasatura caracteristica; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate in evidenta, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovada; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafata etc. prin linii, semne; a insemna. 4. (Sport) A obtine unul sau mai multe puncte intr-o competitie, intr-un joc; a inscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive, sau sa marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

MATRITA, matrite, s. f. Unealta cu o cavitate interioara, alcatuita din unul sau mai multe elemente, folosita la fasonarea, prin deformare plastica sub presiune, a unor materiale. ♦ Forma in care se toarna literele intr-o tipografie. – Din germ. Matrize.

DEFALCA, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe parti; a imparti un teren in loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. si.: defalc] – Din fr. defalquer, lat. defalcare.

MAI interj. (Fam.) 1. Cuvant de adresare catre una sau mai multe persoane de s*x masculin, mai rar feminin, care marcheaza intre vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; ba. 2. Cuvant folosit pentru a exprima admiratie; mirare, nedumerire; neincredere; nemultumire; ironie. [Var.: ma interj.] – Et. nec.

CONTORSIONA, contorsionez, vb. I. Refl. si tranz. (Adesea fig.) A face sau a provoca una sau mai multe contorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionner.

FRACTIONA, fractionez, vb. I. Tranz. A imparti un intreg in mai multe parti, a reduce in fractiuni, a divide; a transforma unul sau mai multi intregi in factori. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. fractionner.

FRAGMENTAR, -A, fragmentari, -e, adj. Care reprezinta unul sau mai multe fragmente; incomplet, in fragmente, faramitat. – Din fr. fragmentaire.

NASCATOARE, nascatoare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Inv. si pop.) (Femeie) care naste sau a nascut unul sau mai multi copii. 2. S. f. (In Biserica crestina) Fecioara Maria, mama lui Isus. – Naste + suf. -atoare.

PILA¹, pile, s. f. Unealta de otel calit, avand una sau mai multe fete prevazute cu numerosi dinti marunti si ascutiti, folosita la ajustarea manuala sau mecanica a unor obiecte dure. ♦ Ustensila metalica in forma de lama cu suprafata crestata, folosita la netezirea unghiilor (dupa taierea lor). – Din sl. pila.

POMADA, pomezi, s. f. 1. Preparat cosmetic parfumat, obtinut din substante grase, cu care se unge parul, barba, mustatile, pielea. 2. Produs farmaceutic de uz intern, preparat dintr-o materie grasa (lanolina, vaselina etc.), in care s-au incorporat una sau mai multe substante medicamentoase; alifie, unguent. – Din fr. pommade.

ORGAN¹, organe, s. n.1. Parte din corpul unei fiinte vii, care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. ♦ Gura; p. ext. voce, glas. 2. Parte componenta a unui mecanism, a unei masini, formata din una sau din mai multe piese, avand o anumita functie. 3. Fig. Mijloc, instrument de actiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenenta) Ziar, revista. 4. Grup de persoane care indeplineste o functie politica, sociala, administrativa etc.; institutie politica, sociala, administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. – Din ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.

REGIUNE, regiuni, s. f. 1. Intindere mare de pamant mai mult sau mai putin omogena, dintr-o tara sau de pe glob, care prezinta caractere comune; tinut, zona. 2. Unitate administrativa si teritoriala in Romania (intre 1950 si 1968) alcatuita din raioane si din unul sau mai multe orase importante. 3. Portiune determinata a unei fiinte sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. region, lat. regio, -onis.

SPIRIL, spirili, s. m. Nume generic dat bacteriilor in forma de fire in spirala cu unul sau mai multi bacili la unul dintre capete. – Din fr. spirile.

TEMA, teme, s. f. 1. Idee principala care este dezvoltata intr-o opera, intr-o expunere; subiect; aspect al realitatii care se reflecta intr-o opera artistica. ◊ Loc. prep. Pe tema... = in jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesa muzicala. ◊ Tema cu variatiuni = compozitie muzicala care consta in enuntarea unei teme si in valorificarea ei prin diferite transformari ulterioare. 3. Exercitiu scris dat scolarilor, studentilor etc. pentru aplicarea cunostintelor dobandite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvant, constituita din radacina, urmata de o vocala tematica si adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedata de prefixe si caracterizata prin faptul ca este comuna formelor unuia si aceluiasi cuvant. – Din lat. thema. Cf. fr. theme, it. tema.

FRAZA, fraze, s. f. 1. Imbinare de propozitii, care se afla in raport de coordonare sau de subordonare, exprimand una sau mai multe judecati. ♦ Fel de exprimare. 2. (In sintagma) Fraza muzicala = unitate muzicala alcatuita dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

PASI, pasesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai multi pasi, a inainta pas cu pas, a parcurge o distanta mergand pe jos; a se deplasa, a se duce, a calca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A inainta, a avansa. 2. A intra, a patrunde (intr-un spatiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumita varsta, a intra intr-o anumita perioada de timp. 3. A iesi. 4. A trece (cu un singur pas sau cu cativa pasi) dincolo de ceva; a depasi. ◊ Tranz. Paseste santul. – Din pas³.

PARLEAZ, parleazuri, s. n. Trecatoare ingusta peste un gard (mai ales la tara), facuta din una sau mai multe scanduri (ca niste trepte) care se sprijina, la extremitati, pe cate un tarus batut in pamant. – Din bg., scr. prelaz.

PARLOAGA, parloage, s. f. Teren arabil lasat nelucrat unul sau mai multi ani, pentru refacerea fertilitatii lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosita de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.

ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

ANIVERSAR, -A, aniversari, -e, adj. Care aminteste de un eveniment petrecut la aceeasi data cu unul sau mai multi ani in urma. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.

VETERAN, -A, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostas roman liberat dupa terminarea serviciului militar si care obtinea la liberarare o serie de privilegii. 2. S. m. Barbat (in varsta) care a participat la unul sau mai multe razboaie. 3. S. m. si f. Persoana (in varsta) care a activat si s-a remarcat vreme indelungata intr-o actiune (de mare raspundere), intr-o institutie etc. – Din fr. veteran, lat. veteranus.

ANTOLOGIE, antologii, s. f. Culegere de lucrari reprezentative, alese dintr-unul sau din mai multi autori, dintr-una sau din mai multe opere; florilegiu, crestomatie. – Din fr. anthologie.

APOGIATURA, apogiaturi, s. f. Ornament melodic care consta dintr-unul sau mai multe sunete secundare care preceda sunetul principal (aflat la alta inaltime). [Pr.: -gi-a-] – Din it. appoggiatura.

PERSISTENT, -A, persistenti, -te, adj. Care ramane (multa vreme) neschimbat, care continua sa existe sau sa dureze (multa vreme); care se mentine fara sa slabeasca in intensitate. ◊ (Bot.) Frunze persistente = frunze care raman verzi in timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant.

FUZIUNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a doua sau mai multe state sau a doua sau mai multe partide intr-unul singur ori a doua sau mai multe organizatii intr-una singura. 2. Reorganizarea, prin contopire, intr-o singura unitate omogena a unor intreprinderi sau a unor institutii. 3. Contopire a doua sau mai multe nuclee atomice usoare intr-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatura mai inalta decat temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatura de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.

VILBROCHEN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele intr-o miscare de rotatie pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. si vilbrochene] – Dupa fr. vilebrequin.

PLANETAR, -A, planetari, -e, adj. 1. Care apartine planetelor, privitor la planete. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se misca in jurul Soarelui. 2. (Tehn.; in sintagmele) Mecanism planetar = mecanism in care una sau mai multe roti dintate se invartesc in jurul axelor proprii si in acelasi timp in jurul axei altei roti. Arbore (sau ax) planetar (sau axa planetara) = arbore care antreneaza roata motoare a unui automobil. 3. (Fiz.; in sintagma) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. – Din fr. planetaire.

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.

POSTATA, postate, s. f. 1. Portiune dintr-un teren cultivat, lucrata de unul sau mai multi lucratori (intr-un anumit timp). ♦ Portiune dintr-o padure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucata de drum; distanta. [Var.: (reg.) postata s. f.] – Din sl. postatĩ.

LAMPADAR, lampadare, s. n. Suport vertical care sustine sau pe care sunt montate una sau mai multe lampi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

SALBA, salbe, s. f. 1. Podoaba de purtat la gat, alcatuita dintr-unul sau mai multe siraguri de monede, medalii, pietre pretioase sau margele. ◊ Expr. Salba d******i = persoana suparatoare, de care nu poti scapa; om rau, necinstit, ticalos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salba-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-galbui si cu fructele capsule rosii (Evonymus latifolius); salba-raioasa = arbust inalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care contine gutaperca in scoarta radacinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

SLAP, slapi, s. m. Papuc (1) pentru plaja, baie etc. fara toc si cu fete din una sau mai multe bentite. – Din germ. Schlappe.

STIRB, -A, stirbi, -e, adj. 1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. ◊ Compus: stirba-baba-cloanta s. f. = a) vrajitoare batrana din mitologia populara; porecla data unei femei batrane si rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade taraboanta) se spune in gluma copiilor cand le cad dintii de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea sparta, ciocnita; caruia ii lipseste o bucatica din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de taiat) Cu taisul tocit; caruia ii lipseste o bucatica; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. strubu.

VERS, versuri, s. n. Unitate prozodica elementara, alcatuita dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme si determinata fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numarul silabelor; fiecare dintre randurile care alcatuiesc strofele unei poezii; p. ext. (la pl.) poezie. – Din fr. vers, lat. versus.

OPERATIE, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. Actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. Actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.

FEROALIAJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [P.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage.

EPIFRAZA, epifraze, s. f. Figura retorica prin care se adauga unei fraze care pare terminata una sau mai multe parti in care se dezvolta o idee accesorie. – Din fr. epiphrase.

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se misca alternativ in directii opuse; a se legana, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotarare, a fi instabil; a sta in cumpana; a sovai, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua in asa fel incat una sau mai multe dintre marimile sale caracteristice sa ia succesiv valori pozitive si negative, simetrice in raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

CONCERT, concerte, s. n. 1. Executare in public a unor opere muzicale. ♦ Piesa muzicala ampla scrisa pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestra, care se distinge prin complexitatea facturii si prin caracterul ei virtuos-tehnic. ◊ Concert pentru orchestra = lucrare orchestrala de virtuozitate. 2. (Rar) Intelegere, unire, acord intre mai multe state sau persoane in vederea unui scop comun. – Din fr. concert, it. concerto.

CORESPONDENTA, corespondente, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute intr-o localitate, facuta de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene, organe, parti ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordanta, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozitii subordonate si predicatul regentei. 3. (Mat.) Relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al unei multimi este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta multime. 4. (In sintagma) Corespondenta conturilor = schimbul de scrisori, legatura reciproca dintre conturi care reflecta aceeasi operatie economica. [Var.: (inv.) corespondinta s. f.] – Din fr. correspondance.

CONDITIONA, conditionez, vb. I. Tranz. 1. A fi conditia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o conditie, a face sa depinda executarea lui de o conditie, a-l supune uneia sau mai multor conditii. ◊ A admite un lucru cu anumite conditii, sub rezerva indeplinirii unei anumite obligatii. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionner.

CONDITIONA, conditionez, vb. I. Tranz. 1. A constitui conditia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o conditie, a face sa depinda executarea lui de o conditie, a-l supune uneia sau mai multor conditii. ♦ A admite un lucru cu anumite conditii, sub rezerva indeplinirii unei anumite obligatii. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. conditionner.

CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A taia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A taia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (facandu-le de neinteles). 2. A rupe parti, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) cionta vb. I., cionti vb. IV.] – Din ciunt.

LAPTAS, laptase, s. n. Unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. – Din bg. laptas.

MINEREU, minereuri, s. n. Acumulare de unul sau mai multe minerale din care se pot extrage, pe scara industriala, unul sau mai multe metale sau combinatii ale acestora. – Din fr. minerai.

MOINA, moine, s. f. 1. Timp mai calduros si umed, care urmeaza iarna dupa o perioada de inghet; p. gener. timp umed si cetos; molosag. 2. Teren agricol lasat necultivat unul sau mai multi ani (pentru a-si spori proprietatile productive). ♦ (Pop.) Ogor. – Cf. moale.

CLORURARE s. f. Reactie chimica prin care se introduc unul sau mai multi atomi de clor in molecula unui compus organic. – V. clorura.

MONOPOL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominatie intr-un domeniu, intr-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o intreprindere care detine un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept si de fapt, pe care il poseda un individ, o intreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Intreprindere mare sau uniune de intreprinderi care concentreaza in mana lor productia si desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.

NECOMPLET, -A, necompleti, -te, adj. Care nu este complet, intreg, caruia ii lipsesc una sau mai multe dintre partile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necomplect, -a adj.] – Ne- + complet.

ELECTROGEN, -A, electrogeni, -e, adj. Care produce energie electrica prin transformarea altor forme de energie. ◊ Grup electrogen = ansamblu format dintr-un motor si unul sau mai multe generatoare electrice actionate de acesta. – Din fr. electrogene.

DISTRIBUI, distribui, vb. IV. Tranz. A imparti ceva in mai multe locuri sau la mai multe persoane, dand fiecareia una sau mai multe parti; a repartiza. – Din fr. distribuer, lat. distribuere.

DREPTUNGHIC, -A, dreptunghici, -ce, adj. (Despre figuri geometrice) Care are unul sau mai multe unghiuri drepte. – Dreptunghi + suf. -ic.

TIPOLOGIE, tipologii, s. f. Studiu stiintific al trasaturilor tipice sau al relatiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramura a psihologiei care se ocupa cu studiul trasaturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie.

TIPOMETRU, tipometre, s. n. 1. Instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2. Rigla de metal cu una sau mai multe scari gradate in puncte sau alte unitati tipografice si cu care se controleaza dimensiunile machetei, textelor etc. – Din fr. typometre.

COLITA, colite, s. f. 1. Coala de carte sau de revista, tiparita si faltuita, inainte de a fi legata sau brosata; fascicula. 2. Mica coala de hartie pe care sunt tiparite una sau mai multe marci postale si pe care se gaseste o inscriptie indicand ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectiva. – Coala + suf. -ita.

TRAMVAI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport in comun (in interiorul oraselor), constand din unul sau mai multe vagoane (cu tractiune electrica) care ruleaza pe sine. – Din fr., engl. tramway.

TRANSFORMA, transform, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) schimba infatisarea, a da sau a capata alt aspect, alta forma; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-si) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimband anumite elemente si pastrand altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba in cantitati echivalente o forma de energie in alta forma de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obtine, prin executarea reusita a unei lovituri (de pedeapsa), unul sau mai multe puncte in avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

COLONADA, colonade, s. f. Ansamblu de coloane dispuse intr-unul sau mai multe siruri, formand, in cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau fiind constituit dintr-o unitate independenta cu rol decorativ. – Din fr. colonnade.

COLONIAL, -A, coloniali, -e, adj. Care tine de colonii¹ si de colonialism, privitor la colonii; aflat in colonii, provenind din colonii; in stare de colonie. ◊ Putere coloniala = stat cu una sau mai multe colonii. Politica coloniala = colonialism. Razboi colonial = razboi dus de un stat pentru cucerirea de colonii¹ (2) sau pentru mentinerea coloniilor cucerite anterior. [Pr.: -ni-al] – Din fr. colonial.

REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din radacina unui cuvant, pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica sau pentru a forma un cuvant nou. – Din lat. reduplicare.

REFREN, refrene, s. n. 1. Cuvant, vers sau grup de versuri care se repeta dupa una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetitie, o idee poetica. 2. Fraza muzicala reluata la sfarsitul cupletelor unui cantec, in general pe aceeasi linie melodica. ♦ Tema principala a rondoului, care se repeta dupa fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuvant, fraza, expresie care se repeta stereotip. [Pr. si: refrenuri] – Din fr. refrain.

COLTUROS, -OASA, colturosi, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colturi; plin de colturi. 2. Fig. (Despre fata oamenilor) Cu trasaturi proeminente; osos. – Colturi (pl. lui colt) + suf. -os.

RUBRICA, rubrici, s. f. 1. Despartitura (verticala sau orizontala), cuprinzand una sau mai multe coloane, intr-un registru, formular, grafic etc. 2. Spatiu rezervat (permanent) intr-o publicatie periodica pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Inv.) Titlu de pagina sau capitol care, in vechile manuscrise si carti, se scria cu rosu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.

RULURA, ruluri, s. f. Defect de crestere al arborilor, care consta in aparitia uneia sau mai multor crapaturi in forma de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o portiune sau pe intreaga lungime a acestuia. – Din fr. roulure.

RINDEA, rindele, s. f. Unealta compusa dintr-unul sau mai multe cutite fixate cu ajutorul unor pene intr-un corp de lemn, cu care se executa, manual sau mecanizat, netezirea si fasonarea pieselor de lemn prin aschiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealta folosita la netezirea unor piese facute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) randea s. f.] – Din tc. rende.

DEZBATE¹, dezbat, vb. III. Tranz. A discuta pe larg si adesea in contradictoriu o chestiune, o problema etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discutiei. ♦ A examina o cauza, un proces (cu participarea ambelor parti). – Dez- + bate (dupa fr. debattre).

SECANT, -A, secanti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care intretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersecteaza una sau mai multe suprafete. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care intersecteaza in doua puncte un cerc sau o curba sau care intersecteaza una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Functie trigonometrica care, inmultita cu functia cosinus, este egala cu functia unitate. – Din fr. secant.

SEMAFOR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optica, alcatuit dintr-un stalp fix, cu unul sau mai multe brate mobile a caror pozitie, in timpul zilei, sau a caror schimbare de lumina, in timpul noptii, indica diferite semnale referitoare la circulatia pe caile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optica folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicari referitoare la navigatie. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulatiei in orase; stop. – Din fr. semaphore.

SCHILOD, -OADA, schilozi, -oade, adj. (Despre fiinte) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilavos. – Et. nec.

SERVIETA, serviete, s. f. Geanta (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despartituri, in care se poarta acte, carti etc. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. serviette.

SINECTICA s. f. Metoda de antrenare a unor indivizi sau grupuri de indivizi in vederea rezolvarii creatoare a uneia sau mai multor probleme prin stimularea intuitiei, a fanteziei etc. – Din fr. synectique.

CRUCIERA, cruciere, s. f. Actiune de lupta dusa de una sau mai multe nave de lupta pe cai indepartate de comunicatie maritima ale inamicului, sistematic si pe timp mai indelungat, in scopul dezorganizarii transporturilor acestuia. [Pr.: -ci-e-] – Din it. crociera.

SUBLINIA, subliniez, vb. I. Tranz. 1. A trage una sau mai multe linii sub un cuvant sau un text scris, spre a-l scoate in evidenta. 2. Fig. A pune in evidenta, a accentua. ♦ A remarca ceva cu o insistenta deosebita. [Pr.: -ni-a] – Sub¹- + linia (dupa fr. souligner).

SUBLINIAT², -A, subliniati, -te, adj. 1. (Despre texte sau cuvinte scrise) Scos in evidenta printr-una sau mai multe linii trase dedesubt. 2. Fig. (Despre fraze, cuvinte rostite) Pus in evidenta printr-o accentuare speciala, printr-un gest expresiv. [Pr.: -ni-at] – V. sublinia.

SUPRAETAJA, supraetajez, vb. I. Tranz. A adauga unul sau mai multe etaje la o constructie mai veche. [Pr.: -pra-e-] – Supra- + etaja.

COMUNA, comune, s. f. 1. Unitate de baza administrativ-economica, alcatuita din unul sau mai multe sate si condusa de un primar. ♦ (In evul mediu) Asezare urbana in tarile din apusul Europei, dezvoltata in cadrul vechilor cetati asezate pe marile drumuri comerciale si posedand o anumita autonomie. 2. (In sintagma) Comuna primitiva = prima treapta de dezvoltare a societatii omenesti, caracterizata prin munca in comun si prin impartirea egala a bunurilor materiale. – Din fr. commune.

COOCUPANT, -A, coocupanti, -te, s. m. si f. Persoana care ocupa un loc, impreuna cu una sau mai multe persoane. – Din fr. coocupant.

CUSETA, cusete, s. f. Pat pentru o persoana amenajat special in cabinele vagoanelor de dormit sau in cabinele de vapor; p. ext. cabina in care se afla unul sau mai multe paturi. – Din fr. couchette.

APLICA ~ce f. 1) Ornament (de obicei metalic) care se poate fixa pe suprafata unui obiect (vas, mobila, carte etc.). 2) Lampa de perete cu unul sau mai multe brate. /<fr. applique

ARCADA ~e f. 1) Element arhitectonic format din unul sau mai multe arcuri si din elemente care il sustin (coloane, stalpi, ziduri etc.). 2) Formatie anatomica in forma de arc. ~a ochiului. [G.-D. arcadei]/<fr. arcade

AUTOTREN ~uri n. Ansamblu format dintr-un autovehicul si una sau mai multe remorci. /auto- + tren

BACA bace f. Fruct carnos cu miezul suculent, in care se afla una sau mai multe seminte (reprezentanti: agrisa, coacaza). [G.-D. bacei] /<it., lat. bacca

BALET ~e n. 1) Gen de dans artistic, constand din figuri executate de una sau mai multe persoane dupa o anumita compozitie muzicala. 2) Compozitie muzicala dupa care se executa aceste dansuri. 3) Spectacol teatral, constand din asemenea dansuri. 4) Ansamblu de balerini si balerine. /<fr. ballet, it. balletto

BOABA ~e f. Fruct carnos al unor plante, avand in mijloc una sau mai multe seminte. ◊ A nu sti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu sti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-ba] /Din boabe

BRICEAG ~ege n. Cutit de buzunar, cu una sau mai multe limbi pliante, care incap intre plasele; cutitas. [Sil. bri-ceag] /<turc. biciak

CAMERTON ~uri n. Instrument format din unul sau mai multe tuburi sonore, folosit la acordarea instrumentelor muzicale si la darea tonului. /<germ. Kammerton

COMUNA ~e f. 1) Colectiv de persoane care s-au unit pentru a munci si a duce o viata in comun. ~ de munca. ◊ ~ primitiva prima formatie social-economica omeneasca. 2): ~a din Paris guvern revolutionar, creat de muncitorii parizieni in 1871. 3) Diviziune administrativ-teritoriala rurala compusa din unul sau mai multe sate si condusa de un primar. 4) (in evul mediu in Europa Occidentala) Oras care a obtinut independenta fata de stapanul unui domeniu feudal. [G.-D. comunei] /<fr. commune

CONCERT ~e n. 1) Interpretare in fata publicului a unor lucrari artistice. 2) Compozitie muzicala ampla, scrisa pentru unul sau mai multe instrumente solistice cu acompaniament de orchestra. /<fr. concert, it. concerto

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

CORIGENT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Elev care, la incheierea anului scolar, nu a obtinut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmand sa fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis

CUTITAS ~e n. (diminutiv de la cutit) 1) Cutit cu lama mica folosit, mai ales, in lucrarile de gravare. 2) Cutit de buzunar cu una sau mai multe limbi pliante, care se inchid in plasele. /cutit + suf. ~as

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

DREPTUNGHIC ~ca (~ci, ~ce) (despre figuri geometrice) Care are unul sau mai multe unghiuri drepte; cu mai multe unghiuri drepte. Trapez ~. Tri-unghi ~. /dreptunghi + suf. ~ic

FREZA¹ ~e f. 1) Unealta cu unul sau mai multe taisuri, folosita la prelucrarea materialelor dure prin aschiere. 2) Masina de frezat. 3) Masina agricola formata dintr-un ax rotitor, prevazut cu gheare sau cu cutite, folosita la afanarea si la maruntirea solului. /<fr. fraise

FUNCTIE² ~i f. 1) Fenomen care depinde de alt fenomen si care se modifica in masura modificarii acestuia din urma. 2) mat. Marime variabila, care depinde de una sau mai multe variabile. ~ logaritmica. ~ trigonometrica. [Art. functia; G.-D. functiei; Sil. -ti-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis

GUZLA ~e f. (la popoarele slave) Instrument muzical popular, constand dintr-o cutie goala de lemn, inzestrata cu una sau mai multe coarde. /<sb. gusle, fr. guzla

IMPERFECT ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesavarsit; inform. 2) Care nu este complet; fara unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ◊ Timpul ~ timp al modului indicativ care exprima o actiune trecuta durativa. /<lat. imperfectus, fr. imparfait

INCOMPLET ~ta (~ti, ~te) Care nu este complet; fara unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; imperfect. [Sil. -com-plet] /<fr. incomplet

JICLOR ~oare n. (la motoarele cu ardere interna) Element al carburatorului sub forma unui tub cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizeaza in carburator debitul de combustibil necesar. [Sil. ji-clor] /<fr. gicleur

LAMPADAR ~e n. Suport vertical pe care sunt montate una sau mai multe lampi. /<fr. lampadaire, it. lampadario

LAPTAS ~e n. Unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. /<bugl. laptas

LIMAN ~uri n. 1) Fasie de pamant situata de-a lungul unei ape; tarm; mal. ◊ A iesi la ~ a) a iesi la mal; b) a scapa dintr-o incurcatura. 2) Loc de adapost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmarit. 3) Loc in cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o duna de nisip, care comunica cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman

MINEREU ~ri n. Roca cu unul sau mai multe minerale in componenta, care pot fi extrase pe scara industriala; zacamant mineral. /<fr. mineral

MOTOMITRALIERA ~e f. Autovehicul special, armat cu una sau mai multe mitraliere. [Sil. -li-e-] /moto- + mitraliera

A OBLOJI ~esc tranz. 1) (rani sau organe vatamate) A trata cu oblojeli. 2) fig. A ingriji, manifestand o atentie deosebita. 3) pop. A imbraca in multe haine puse una peste alta; a imbodoli; a incotosmana; a infofoli. [Sil. -blo-] /<sl. oblojiti

A PASI ~esc 1. intranz. 1) A face unul sau mai multi pasi. 2) A parcurge o distanta (cu pasul); a calca. 3) fig. A se deplasa inainte (in spatiu si in timp); a inainta; a avansa. 4) A trece facand un pas. ~ peste parau. 2. tranz. A trece cu pasul; a calca. ~ groapa. /Din pas

RANFORT ~uri n. Element de rezistenta, format din una sau mai multe bare de metal, care serveste la intarirea unei constructii. /<fr. renfort

RAZATOARE razatori f. 1) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razuitor. A da prin razatoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea intr-o casa, de care se rade noroiul de pe incaltaminte. [G.-D. razatorii] /a roade + suf. ~atoare

REDUCATOR ~i m. chim. Substanta care intr-o reactie cedeaza unul sau mai multi electroni, oxidandu-se. / a reduce + suf. ~ator

REGENT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care tine de regenta; propriu re-gentei. 2): (Propozitie) ~ta propozitie de care depind una sau mai multe propozitii subordonate. /<fr. regent, lat. regens, ~entis

SCRANCIOB ~uri n. Instalatie distractiva alcatuita din unul sau mai multe leagane, care balanseaza inainte si inapoi sau se rotesc in jurul unei axe fixe. /<sl. sukrontiti

SECANT ~ta (~ti, ~te) (despre drepte, curbe) Care intretaie o dreapta sau un plan. ◊ Plan ~ plan care intersecteaza una sau mai multe suprafete. /<fr. secant, germ. Sekante

SILABA ~e f. Unitate fonetica minima a lantului vorbirii, alcatuita din unul sau mai multe sunete, care se pronunta printr-un singur efort expirator. ◊ ~ deschisa silaba care se termina intr-o vocala. ~ inchisa silaba care se termina intr-o consoana. /<lat. syllaba, fr. syllabe

STRIP-TEASE [pr.: strip-tiz] n. 1) Spectacol de cabaret sau de varieteu, in cursul caruia una sau mai multe dansatoare se dezbraca pe scena treptat si lent, sub acompaniament muzical. 2) fig. Comportament exhibitionist; confidenta serviabila. /<engl., fr. strip-tease

SUCCESIUNE ~i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiinte care se succed; insiruire; rand. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lasat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor sai; mostenire. [G.-D. succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, ~onis, fr. succession

A SUPRAETAJA ~ez tranz. (cladiri) A ridica in inaltime, adaugand unul sau mai multe etaje. /supra- + a etaja

STIRB ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre persoane) Care nu are unul sau mai multi dinti. 2) (despre vase, unelte de taiat etc.) Care este cu marginea stricata. Farfurie ~a. /<sl. strubu, bulg. starb

A StirbI ~esc 1. intranz. (despre per- soane) A-si pierde unul sau mai multi dinti; a deveni stirb. 2. tranz. 1) A face sa se stir-beasca. 2) (onoarea, reputatia, drepturile etc.) A diminua, aducand prejudicii. /Din stirb

TALK-SHOW [pr:. tocso] n. Emisiune de televiziune constand intr-o discutie pe o anumita tema intre un moderator si una sau mai multe persoane invitate. /Cuv. engl.

TAVALUG ~gi m. 1) Unealta sau masina agricola, constand din unul sau mai multi cilindri, folosita in lucrarile de indesare si de nivelare a pamantului inante si dupa insamantare. ◊ (A se da, a se duce) de-a ~gul a se duce de-a rostogolul. 2) inv. Instrument de treierat, format dintr-un cilindru de lemn, care se roteste in jurul unui ax fix. [Pl. si tavaluguri] /a (se) tavali + suf. ~ug

TRIOXID ~zi m. Compus chimic format din trei atomi de oxigen si unul sau mai multi atomi ai altui element. [Sil. tri-o-] /<fr. trioxyde

VILBROCHEN ~e n. tehn. Arbore articulat de una sau mai multe biele, care permite transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie a unor pistoane si invers; arbore cotit. [Sil. vil-bro-; Pl. si: vilbrochenuri] /<fr. vilebrequin

ALOMORF s.n. 1. Fiecare dintre formele distincte (cristaline) ale aceleiasi substante; substanta cu mai multe forme. 2. (Lingv.) Una sau mai multe forme ale aceluiasi morfem al unei limbi. [Pl. -fe. / < fr. allomorphe, engl. allomorph, cf. gr. allos – altul, morphe – forma, sau fr., engl. morpheme].

AMIBA s.f. Animal protozoar, unicelular, cu corpul format dintr-o masa protoplasmatica si dintr-unul sau mai multe nuclee. [Var. amoeba s.f. / < fr. amibe, cf. germ. Amobe < gr. amoibe – schimbare].

BALATA s.f. (Liv.) Poezie (medievala) care se canta pe o melodie de dans, formata din una sau mai multe strofe si un refren, interpretat de obicei in cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

BIROU s.n. I. 1. Masa mare de scris, cu sertare (in care se tin hartii, documente etc.). 2. Camera, sala, incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective; mobilier pentru o astfel de camera. ♦ Institutie, serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc.; (p. ext.) functionarii unei astfel de institutii. II. 1. Organul executiv si conducator al muncii unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunari insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ♦ Reunirea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

BLOCARE s.f. Actiunea de a (se) bloca si rezultatul ei. ♦ (Poligr.) Culegere intentionata a uneia sau mai multor litere cu floarea in jos pentru a atrage atentia corectorului. ♦ Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente din lipsa de fonduri disponibile. [< bloca].

CELULA s.f. 1. Element anatomic de baza al organismelor vii. 2. Fiecare dintre camarutele unui fagure de albine. 3. Incapere stramta in inchisori pentru detentiunea izolata a celor inchisi. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formatie de zbor, compusa din doua avioane de lupta. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].

CHORUS s.n. 1. Vechi dans si cantec englezesc, vioi, interpretat de unul sau mai multi solisti, refrenul fiind reluat de cor. 2. Partea principala a unei teme de jaz. ♦ Improvizatie colectiva care urmeaza dupa improvizatiile solistilor. [< fr. chorus].

COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. Unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

CONVEIER s.n. Transportor cu unu sau mai multe elemente flexibile de tractiune (cabluri, lanturi etc.); banda rulanta. [Pron. con-ve-ier, var. conveior s.n. / < engl. conveyer, rus. konveier].

FRACTIE s.f. Numar care exprima una sau mai multe parti dintr-un intreg. ♦ Raport intre doua expresii matematice. [Gen. -iei, var. fractiune (5) [in DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio].

IMOBILIZARE s.f. Actiunea de a imobiliza si rezultatul ei. ♦ Metoda terapeutica prin care se imobilizeaza unul sau mai multe segmente ale corpului. ◊ (Ec.) Imobilizare de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei parti din fondurile unitatilor economice printr-o gospodarire defectuoasa. [< imobiliza].

INECUATIE s.f. (Mat.) Inegalitate care cuprinde una sau mai multe necunoscute. [Gen. -iei. / < fr. inequation].

INTERPOLA vb. I. tr. 1. A insera cuvinte sau fraze in textul unui manuscris sau al unui act care nu apartin textului respectiv. 2. (Mat.) A intercala intr-un sir de valori cunoscute unul sau mai multi termeni determinati prin calcul. ♦ A determina valoarea unei functii intr-un punct al unui interval, cunoscand valoarea ei in extremitatile intervalului. [< fr. interpoler, it., lat. interpolare].

JICLOR s.m. Tub prevazut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizeaza combustibil in carburator. [< fr. gicleur].

NOMOGRAMA s.f. (Mat.) Reprezentare grafica a unei functii cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuatii cu trei sau mai multe variabile. ◊ Nomograma carteziana = nomograma raportata la un sistem de coordonate plane. [< fr. nomogramme, cf. gr. nomos – lege, gramma – scriere].

NUCLEAT, -A adj. Cu unul sau mai multi nuclei. [Cf. fr. nuclee].

RANFORT s.n. Intaritura (formata din una sau mai multe piese) care sustine o (parte de) constructie. [Pl. -uri, (s.m.) -rti. / < fr. renfort].

REMORCHER s.n. Nava puternica folosita pentru remorcarea altor nave. // adj. Avion remorcher = avion care tracteaza unul sau mai multe planoare la zbor. [Cf. fr. remorqueur].

SINCREZA s.f. (Lingv.) Fuziune a mai multor silabe intr-una singura. [Var. sincraza s.f. / < it. sincrasi, cf. gr. synkrasis – amestec].

TRUCA s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzand, in functie de destinatie, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiectie, surse de lumina sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck].

COMUNA s. f. 1. oras medieval, care se bucura de o anumita autonomie politica. 2. unitate de baza administrativ-teritoriala compusa din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, cu nivelul scazut al fortelor de productie, proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si egalitatea in repartitia produselor. ◊ C-a din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate, prima incercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. (<fr. commune)

CONCERT s. n. 1. executare in public a unor lucrari muzicale. 2. compozitie muzicala ampla, de obicei in trei parti, scrisa pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestra. 3. (fig.) unanimitate, intelegere (deplina), acord, armonie. (<fr. concert, it. concerto)

CONCERTO s. n. compozitie muzicala pentru orchestra si unul sau mai multe instrumente solistice. ◊ ~ grosso = compozitie orchestrala de virtuozitate din mai multe parti, in care un grup de instrumente solistice canta alternativ, cu intreaga orchestra. (<it., fr. concerto /grosso/)

APLICA s.f. 1. Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampa de iluminat, cu unul sau mai multe brate, care se fixeaza in perete. [< fr. applique].

AUTOTREN s.n. Ansamblu format dintr-un autovehicul si una sau mai multe remorci. [Pl. -uri. / cf. it. autotreno].

BACA s.f. Fruct carnos, cu miezul zemos, continand una sau mai multe seminte. [< lat. bacca].

BROMURARE s.f. Reactie chimica de aditie sau de substitutie prin care se introduc unul sau mai multi atomi de brom in molecula unui compus organic. [Cf. fr. bromuration].

BRONZ s.n. Aliaj de cupru cu unul sau mai multe metale, mai dur si mai rezistent decat cuprul, folosit in turnatorie. ◊ Epoca de bronz = epoca preistorica, corespunzatoare mileniului al II-lea i.e.n., caracterizata prin aparitia si dezvoltarea uneltelor si armelor de bronz. ♦ Obiect, (spec.) statuie, statueta de bronz. ◊ Caracter de bronz caracter tare, de neclintit. [< fr. bronze, it. bronzo].

CONCERT s.n. 1. Compozitie muzicala armonica, de obicei in trei parti, scrisa pentru mai multe instrumente si voci. ♦ Compozitie muzicala pentru unul sau mai multe instrumente, cu acompaniament de orchestra. 2. Executare in fata publicului a unor lucrari muzicale. 3. (Rar) Intelegere, acord, armonie. [Pl. -te. / < fr. concert, it. concerto].

COOCUPANT, -A s.m. si f. Cel care ocupa (ceva) impreuna cu una sau mai multe persoane. [Pron. co-o-. / cf. fr. cooccupant].

DIFERENTIAL, -A adj. 1. Care constituie o deosebire. 2. Care comporta (procedeaza cu) diferente. ♦ (Mat.) Referitor la diferente care tind catre zero. ◊ Ecuatie diferentiala (si s.f. ) = ecuatie care contine o variabila, o functie necunoscuta si derivatele acesteia; calcul diferential = capitol al analizei matematice care se ocupa cu definirea si cu studiul proprietatilor si al aplicatiilor derivatelor de diferite ordine, ale functiilor de una sau mai multe variabile; geometrie diferentiala = ramura a geometriei care studiaza proprietatile figurilor folosind calculul diferential. [Cf. fr. differentiel, it. differenziale].

DREPTUNGHIC, -A adj. Care are unul sau mai multe unghiuri drepte. [< dreptunghi].

EPIFRAZA s.f. Figura retorica prin care se adauga unei fraze care pare terminata una sau mai multe parti in care se dezvolta o idee accesorie. [< fr. epiphrase, cf. gr. epi – peste, phrasos – fraza].

EPITELIU s.n. Tesut compus din unul sau mai multe straturi de celule, care formeaza invelisul pielii, al mucoaselor etc. [Pron. -liu. / < fr. epithelium, cf. gr. epi – deasupra, thele – mamela].

FEROALIAJ s.n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente. [Pron. -ro-a-li-aj. / < fr. ferro-aliage].

FREZA¹ s.f. 1. Unealta pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru facut diverse taieturi, roti dintate etc., alcatuita din unul sau mai multe taisuri dispuse simetric in jurul unui ax. 2. Masina agricola pentru scormonit si amestecat pamantul. 3. Frezmasina. [< fr. fraise].

HIDRANT s.n. Dispozitiv de inchidere si de deschidere a apei din conducte sub presiune, la care se pot adapta unul sau mai multe furtunuri. [Pl. -nte, -nturi, (s.m.) -nti. / < germ. Hydrant].

paoana, paoane, s.f. (reg.; mai ales la pl.) podoaba facuta din una sau mai multe pene de paun, purtata de flacai la palarie; paun.

patuiac, patuiace, s.n. (reg.) 1. foisor, post de observatie. 2. (pop.) postament de scanduri, de pari, de crengi pe niste furci sau in copaci pe care se cladeste o claie de nutret. 3. cotet construit pe pari sau intr-un copac pentru pasari de curte; poiata, cotineata. 4. cotet pentru porumbei asezat pe unul sau mai multi pari. 5. adapost format dintr-un acoperis sustinut pe pari (la camp, la vie, la stana). 6. (pop.) culcus improvizat din frunze, din paie, din fan pentru dormit; pat rudimentar.

LAMPADAR s.n. Suport vertical cu picioare, care sustine una sau mai multe lampi. [< fr. lampadaire].

MOMENT s.n. 1. Clipa, secunda, scurt interval de timp. ◊ De moment = de scurta durata; efemer; moment muzical = piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ♦ Situatie in timp a unui fapt, a unei intamplari etc. ♦ Schita restransa la maximum, cultivata la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. Ocazie, circumstanta (prielnica). 3. Marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. [Cf. fr. moment, lat. momentum].

ORGAN s.n. 1. Parte a corpului, a unui organism care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. 2. Piesa componenta a unei masini sau a unui mecanism. 3. (Fig.) Instrument, mijloc de actiune, de comunicare; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. [Cf. lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ].

PILOTINA s.f. Nava mica avand la bord unul sau mai multi piloti care conduc navele la intrarea sau la iesirea din port. [Cf. fr. pilotin].

PLANETAR, -A adj. 1. Referitor la planete, de planete, al planetelor. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se invartesc in jurul Soarelui. 2. Angrenaj planetar = angrenaj in care una sau mai multe roti dintate se invartesc concomitent in jurul axelor proprii si in jurul axei unei alte roti dintate; ax planetar = axul care misca roata motoare a unui automobil primind miscarea de la diferential. [Cf. fr. planetaire, lat. planetarius].

PORTCUTIT s.n. Piesa a unei masini-unelte in care se fixeaza unul sau mai multe cutite in pozitia dorita pentru prelucrarea pieselor. [< port- + cutit, dupa fr. porte-cauteau].

RULADA s.f. 1. Prajitura de forma unui sul, umplut cu dulceata, cu crema etc. 2. (Muz.) Ornament de coloratura constand in cantarea mai multor note pe una si aceeasi silaba. [< fr. roulade].

SECVENTIAL, -A adj. Referitor la secventa, de secventa; care constituie una sau mai multe secvente. [Pron. -ti-al. / < fr. sequentiel].

SINONIM, -A adj. (Despre cuvinte sau expresii) Care are acelasi inteles cu un alt cuvant sau cu alta expresie. // s.n. 1. Cuvant care are (aproape) acelasi inteles cu un altul. 2. Joc care cere dezlegatorului sa gaseasca pentru un anumit cuvant unul sau mai multe cuvinte cu inteles comun sau foarte apropiat. [< fr. synonyme, cf. gr. synonymos < syn – cu, onoma – nume].

STOLON s.m. Tulpina subtire care se taraste pe sol si formeaza una sau mai multe radacini, dand plante noi. [< fr. stolon].

SUBLINIA vb. I. tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate in evidenta. 2. (Fig.) A pune in evidenta, a accentua, a intari, a releva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / dupa fr. souligner].

corect (corecta), adj. – Care respecta regulile, normele. Fr. correct. – Der. incorect (var. necorect), adj. (incorect); corecta, vb. (a indrepta), cu var. corija (din fr. corriger) si corige (din germ. korregieren, in Trans.); corectura, s. f. (text tiparit din care s-au inlaturat greselile), din germ. Korrectur; corector, s. m., din fr.; corijent, adj. (elev sau student care nu a obtinut nota de trecere la una sau mai multe materii, fara a fi obligat sa repete anul); corectional, adj., din fr.; incorectiune, s. f., din fr.; corectiv, s. n., din fr.

TRUNCHIA vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o opera literara. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].

ANGULOS, -OASA adj. cu unul sau mai multe unghiuri. (< fr. anguleux, lat. angulosus)

ANTOLOGIE s. f. 1. culegere de texte alese, valoroase, dintr-unul sau mai multi autori. 2. studiu sistematic al florilor. (< fr. anthologie, lat., gr. anthologia)

APOGIATURA s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura)

ARENA² s. f. hidrocarbura care contine unul sau mai multe nuclee benzenice in molecula; hidrocarbura aromatica. (< fr. arene)

AROMATIC, -A adj. 1. care raspandeste aroma, parfumat. ◊ (despre plante) care contine diferite substante mirositoare. 2. (despre substante organice, combinatii) care are in molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structura caracteristica. (< fr. aromatique, lat. aromaticus)

ASOMATOGNOZIE s. f. pierdere a capacitatii cuiva de a-si recunoaste unul sau mai multe segmente ale corpului. (< fr. asomatognosie)

AUTOTREN s. n. ansamblu format dintr-un autovehicul cu una sau mai multe remorci; (mil.) convoi de automobile. (< it. autotreno)

BALADOR s. n. sistem compus dintr-una sau mai multe roti dintate, montate pe un arbore canalat si deplasabile in lungul axei, care, angrenate cu roti dintate de pe alti arbori, pot transmite viteze diferite. (< fr. baladeur)

BALATA s. f. poezie (medievala) care se canta pe o melodie de dans, din una sau mai multe strofe si un refren. (< it. ballata)

BIROU s. n. 1. masa de scris, cu sertare. 2. incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective. ◊ serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc. 3. organ executiv si conducator al activitatii curente a unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunari, insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ◊ reunire a presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

BROMURARE s. f. reactie chimica de aditie sau de substitutie prin care se introduc unul sau mai multi atomi de brom in molecula unui compus organic. (dupa fr. bromuration)

CAMPUS s. n. ansamblu de cladiri apartinand uneia sau mai multor institutii de invatamant superior in afara oraselor. (< engl., fr. campus)

CATENAR, -A adj. dispus in lant, in serii. ♦ suspensie ~a (si s. f.) = sistem de suspensie a unei retele electrice aeriene de cale ferata din fire verticale sau inclinate, suspendate de unul sau mai multe cabluri de otel. (< fr. catenaire, lat. catenarius)

CAMP s. n. 1. spatiu delimitat in care este cuprinsa imaginea de pe o pelicula cinematografica. ♦ ~ vizual = portiune din spatiu care poate fi cuprinsa cu privirea. 2. ~ operator = portiune de piele special pregatita pentru o interventie chirurgicala. ♦ fasie de panza care delimiteaza plaga operatorie. 3. portiune din spatiu in care fiecarui punct i se asociaza o marime fizica bine determinata. ♦ (inform.) subimpartire din punct de vedere logic a unei cartele continand, fiecare, o informatie reprezentata codificat. 4. multime de valori ale uneia sau mai multor marimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeasi sfera semantica, care exprima notiuni asemanatoare sau asociabile. 5. (arte) fond in limitele caruia poate fi reprezentata o imagine, un motiv ornamental etc. (dupa fr. champ, lat. campus)

CELULA s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu. 2. cea mai mica unitate muzicala, care intra in alcatuirea motivului. 3. unitate organizatorica de baza in unele partide comuniste si muncitoresti. 4. fiecare dintre camarutele unui fagure de albine. 5. incapere stramta in inchisori, pentru detentiunea izolata a celor inchisi. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile si ampenajele unui avion. 7. formatie de zbor din doua avioane de lupta 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula)

CENTRALIZARE s. f. actiunea de a centraliza; concentrare. ◊ organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti. ♦ a capitalului = crestere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti, sau prin unirea mai multor capitaluri intr-unul singur. (< centraliza)

CHORUS s. n. 1. vechi dans si cantec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai multi solisti, refrenul reluat de cor. 2. partea principala a unei teme de jaz. ◊ improvizatie colectiva dupa improvizatiile solistilor. (< fr., engl. chorus)

CONVEIER s. n. 1. transportor cu unul sau mai multe elemente flexibile de tractiune; banda rulanta. 2. ~ verde = sistem de organizare a bazei furajere prin care se asigura producerea nutreturilor verzi in mod continuu. (< engl. conveyer, rus. konveier)

COPARTAJA vb. tr. a partaja cu una sau mai multe persoane. (< fr. copartage)

CORESPONDENTA s. f. I. 1. schimb de scrisori intre persoane, institutii etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ continutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; afinitate care leaga parti ale unui intreg; concordanta, armonie. 2. (mat.) relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta. 3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. ♦ a timpurilor = concordanta timpurilor. (< fr. correspondance)

DECARTARE s. f. (la jocul de carti) depunerea, eliminarea din mana a uneia sau mai multor carti. (< de¹- + carte)

DICTAT s. n. act prin care unul sau mai multe state impun fortat unui alt stat anumite conditii sau hotarari. (< germ. Diktat)

DIPLOPAG s. m. monstru dublu, constituit prin unirea a doi gemeni egal dezvoltati, cu unul sau mai multe organe vitale. (< fr. diplopage)

DISOMIE s. f. monstruozitate caracterizata prin existenta a doua corpuri complete, alipite in unul sau mai multe puncte. (< fr. disomie)

DREPTUNGHIC, -A adj. cu unul sau mai multe unghiuri drepte. (< dreptunghi + -ic)

ELICOPTER s. n. aeronava mai grea decat aerul, cu una sau mai multe elice orizontale, care poate decola si ateriza pe verticala. (< fr. helicoptere)

EPIFRAZA s. f. figura retorica prin care se adauga unei fraze ce pare terminata una sau mai multe parti in care se dezvolta o idee accesorie. (< fr. epiphrase)

EPITELIU s. n. 1. tesut vascular, alcatuit din unul sau mai multe straturi de celule, care formeaza invelisul pielii, al mucoaselor, glandelor etc. 2. strat de celule alungite care captuseste interiorul anumitor organe, la plante. (< fr. epithelium)

EPURA s. f. desen liniar care reprezinta la scara, pe unul sau mai multe planuri, proiectiile diferitelor parti ale unei figuri cu trei dimensiuni. (< fr. epure)

EXPROPRIA vb. tr. a deposeda pe unul ori mai multi proprietari de bunurile care le apartin, cu sau fara plata unei despagubiri, trecandu-le in patrimoniul statului. (< fr. exproprier)

FEROALIAJ s. n. aliaj al fierului cu unul sau mai multe elemente. (< fr. ferro-aliage)

FLECTIV s. n. unitate morfemica reprezentata printr-unul sau mai multe morfeme dependente, care se asaza dupa radical. (< fr. flectif)

FRACTIE s. f. numar care exprima una sau mai multe parti dintr-un intreg. ◊ raport intre doua expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio)

FREZA¹ s. f. 1. unealta pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse taieturi, roti dintate etc., din unul sau mai multe taisuri dispuse simetric in jurul unui ax. 2. masina de frezat. 3. masina agricola pentru scormonit si amestecat pamantul, precum si pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise)

GRILL-ROOM GRIL-RUM/ s. n. inv. local cu unul sau mai multe gratare, avand ca specific pregatirea fripturilor. (< engl., fr. grill-room)

HALA s. f. 1. piata acoperita. 2. constructie de dimensiuni mari, acoperita, cu una sau mai multe deschideri, folosita in scopuri industriale, ca depozit, expozitie etc. (< fr. halle, germ. Halle)

HIDRANT s. n. dispozitiv de inchidere-deschidere a apei din conducte, sub presiune, la care se pot racorda unul sau mai multe furtunuri. (< fr. hydrante, germ. Hydrant)

HIPERPLOID, -A adj. (despre celule, organisme) cu unul sau mai multi cromozomi supranumerari. (< engl. hyperploid)

HIPOPLOID, -A adj. (despre celule, organisme) cu unul sau mai multi cromozomi mai putin. (< fr. hypoploide)

IMOBILIZARE s. f. actiunea de a imobiliza. ◊ metoda terapeutica prin care se imobilizeaza unul sau mai multe segmente ale corpului. ♦ (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei parti din fondurile unitatilor economice printr-o gospodarire defectuoasa. (< imobiliza)

INCINTA s. f. 1. spatiu inchis din toate partile (in interiorul unei constructii). ◊ limitele unui spatiu determinat. ♦ ~ acustica = cutie de lemn in care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru imbunatatirea calitatilor acustice ale acestora; boxa (4). 2. linie de aparare care inconjura un obiectiv militar, un oras, o cetate etc. (< fr. enceinte)

INCLUDERE s. f. actiunea de a include. ◊ (biol.) mutatie prin care lantului de acizi maleici i se adauga una sau mai multe baze noi, intre cele existente. (< include)

INSULARITATE s. f. 1. configuratie, stare a unei tari compusa din una sau mai multe insule. 2. caracterul a ceea ce este insular. (< fr. insularite)

INTERPOLA vb. tr. 1. a insera cuvinte, fraze care nu apartin textului respectiv, in textul unui manuscris. 2. (mat.) a intercala intr-un sir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul. ◊ a determina valoarea unei functii intr-un punct al unui interval, cunoscand valoarea ei in extremitatile intervalului. (< fr. interpoler, lat. interpolare)

JICLOR s. n. tub prevazut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizeaza combustibil in carburator. (< fr. jicleur)

JOB [GIOB] s. n. 1. lucrare platita. 2. afacere cu caracter privat sau oficial. ◊ slujba, serviciu. 3. (cib.) lucru in formare, alcatuind un tot din una sau mai multe etape. (< engl. job)

LAMPADAR s. n. suport vertical care sustine una sau mai multe lampi. (< fr. lampadaire, it. lampadario)

MAGISTRAL, -A I. adj. 1. (si adv.) de maestru (1); perfect, desavarsit, extraordinar. 2. (despre ton, tinuta etc.) impunator, solemn. 3. (despre medicamente) care se prepara in farmacie dupa reteta. II. s. f. 1. artera principala de comunicatie, rutiera, feroviara etc. ◊ conducta principala pentru transportul lichidelor sau al gazelor. 2. (inform.) grup de linii de comunicatie pentru transmiterea informatiei de la diferite surse spre unul sau mai multi destinatari. (< fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)

MARCA vb. tr. 1. a insemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaste; (spec.) a insemna (un obiect de aur, de platina etc.) pentru a garanta ca este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arata, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutiera sau navigabila etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa spre a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive. 5. a inscrie unul sau mai multe puncte intr-o competitie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

MOMENT s. n. 1. interval scurt de timp; clipa, secunda. ♦ de ~ = de scurta durata; efemer; ~ muzical = mica piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ◊ perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. (art.) ocazie. 3. schita restransa la maximum, care cuprinde un instantaneu din viata cotidiana. 4. marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. (< lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

OSCILA vb. intr. 1. a se misca alternativ in directii opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotarare; a ezita, a sovai; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel incat una sau mai multe din marimile sale caracteristice sa ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

PARODIE s. f. 1. imitatie a unei opere literare, cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o tema data. ◊ (p. ext.) imitatie nereusita, inferioara originalului. 2. (muz.) piesa cu caracter de gluma, in care se parafrazeaza una sau mai multe teme. (< fr. parodie, lat., gr. parodia)

PLANETAR, -A adj. 1. referitor la planete, al planetelor. ♦ sistem ~ = totalitatea planetelor care se invartesc in jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. 2. (tehn.) mecanism ~ = mecanism in care una sau mai multe roti dintate se invartesc concomitent in jurul axelor proprii si in jurul axei unei alte roti dintate; ax ~ = axul care misca roata motoare a unui automobil, primind miscarea de la diferential. (< fr. planetaire)

PORTCUTIT s. n. dispozitiv al unei masini-unelte in care se fixeaza unul sau mai multe cutite in pozitia dorita. (dupa fr. porte-couteau)

PREDICAT s. n. 1. parte principala a propozitiei care atribuie subiectului o actiune, o stare, o insusire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locutiune verbala, adverb sau interjectie predicativa; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ si un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecati care afirma sau neaga ceva in legatura cu subiectul. ◊ (log. simbolica) element constitutiv al functiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunt care depinde de una sau mai multe variabile si caruia, pentru orice valoare data variabilelor, ii corespunde o propozitie. (< fr. predicat, lat. praedicatum)

RANFORT s. n. element de constructie format din una sau mai multe bare, destinat a asigura rigiditatea transversala a unui pod metalic etc. (< fr. renfort)

REASIGURARE s. f. 1. actiunea de a (se) reasigura. ◊ operatie prin care o societate de asigurari transfera partial sau integral riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societati de asigurare. 2. suma depusa pentru reasigurare (1). (< reasigura)

REGENT, -A I. s. m. f. (cel) care guverneaza cu titlu provizoriu un stat monarhic, tinand locul regelui in timpul unei regente (1). II. adj. (despre propozitii; si s.f.) careia i se subordoneaza una sau mai multe propozitii; supraordonata. ◊ (despre parti ale propozitiei supraordonate) de care depinde o subordonata. (< fr. regent, lat. regens, germ. Regent)

REMORCHER I. s. n. nava puternica de mic tonaj destinata remorcarii altor nave. II. adj. care remorcheaza. ♦ avion ~ = avion care tracteaza unul sau mai multe planoare de zbor. (< fr. remorqueur)

ROLADA s. f. 1. prajitura de forma unui sul, umpluta cu dulceata, crema etc. 2. fel de mancare din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, care se coace in cuptor. 3. (muz.) ornament de coloratura, in ariile de opera si in tehnica de belcanto, din cantarea cu virtuozitate a mai multor note pe una si aceeasi silaba. (< fr. roulade)

SINONIM, -A I. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are acelasi inteles cu altul. II. s. n. 1. element lingvistic (cuvant, afix, expresie etc.) echivalent ca inteles cu altul. 2. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca pentru un anumit cuvant unul sau mai multe cuvinte cu inteles comun sau foarte apropiat. (< fr. synonyme)

STRIP-TEASE [STRIP-TIZ] s. n. spectacol de cabaret, prin dezbracarea lenta si progresiva executata pe un fond muzical ori de dans, de una sau mai multe dansatoare. (< engl., fr. strip-tease)

SUBLINIA vb. tr. 1. a trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate in evidenta. 2. (fig.) a pune in evidenta, a accentua, a intari, a releva. (dupa fr. souligner)

SLAP s. m. papuc pentru plaja, baie etc. fara toc si cu fete din una sau mai multe bentite. (< germ. Schlappe)

TEMENOS s. n. incinta sacra a unui templu antic, incluzand unul sau mai multe sanctuare. (< fr., gr. temenos)

TRANSFORMARE s. f. 1. actiunea de a (se) transforma. ◊ (rugbi) lovitura acordata echipei care a reusit o incercare. 2. ansamblu de stari succesive prin care evolueaza un sistem fizico-chimic, in functie de schimbarea uneia sau mai multor marimi ce il caracterizeaza. 3. (mat.) corespondenta, aplicatie, functie intre doua multimi de puncte. (< transforma)

TRAVESTI² vb. I. tr., refl. a (se) deghiza (pentru un carnaval, un bal mascat). II. refl. (despre actori) a interpreta mai multe roluri in una si aceeasi piesa. (< fr. travestir, it. travestire)

TRUCA s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmari combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiectie, surse de lumina sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck)

TRUNCHIA vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o opera (literara). (dupa fr. tronquer)

TUBULAT, -A adj. 1. cu una sau mai multe tubuluri. 2. (despre flori, glande etc.) in forma de tub sau de deget de manusa. (< fr. tubule)

TURBINA s. f. masina de forta dintr-un stator si un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transforma energia potentiala a unui fluid in energie mecanica, transmisa apoi arborelui rotorului. (< fr. turbine)

UNGHIULAR, -A adj. referitor la unghi, cu unul sau mai multe unghiuri; colturos; angular. ♦ piatra ~a = piatra de colt care asigura soliditatea unei cladiri; (fig.) element esential, fundamental. (dupa fr. angulaire)

VARIANTA s. f. 1. aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei lucrari, actiuni. 2. forma a unui element lingvistic diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. 3. drum (canal) care ocoleste traseul principal, ajungand in acelasi punct final. 4. (biol.) individ, populatie care difera de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a inregistrat variabila (II, 3) in cadrul activitatii cercetate. (< fr. variante)

VARIATIE s. f. 1. schimbare, transformare; stare a unui lucru care prezinta schimbari. ◊ diversitate, felurime. 2. (biol.) aparitie a unui caracter nou la unul sau mai multi indivizi ai unei specii. 3. (mat.) ~ unei functii = diferenta dintre valorile functiei in doua puncte; calculul ~ ilor = capitol al analizei functionale care studiaza proprietatile variatiilor de functii. 4. schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitati. (< fr. variation, lat. variatio)

stirb (-ba), adj. – 1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. – 2. Ciobit, cu marginea sparta. – Megl. strib. Sl. strubu „incomplet” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 97), cf. bg. strab, ceh. sterb. Uz general (ALR, I, 69). – Der. stirbi, vb. (a-si pierde dintii, a se ciobi; a micsora, a reduce); stirbina, s. f. (ciobitura, stirbire), din sl. strubina, cf. pol. szczerbina, rus. sterbina; stirbutura, s. f. (stirbire, pierdere, imputinare; loc gol lasat de caderea dintilor; persoana stirba); nestirbit, adj. (integru, intreg).

ACORDEON, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foale si cu unul sau mai multe randuri de clape. [Pr.: -de-on] – Fr. accordeon.

ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

ALIAT, -A, aliati, -te, adj., s. m. si f. I. 1. Adj. Unit, intovarasit cu cineva printr-o alianta in vederea unei actiuni comune. 2. (Despre metale) Caruia i s-a adaugat o anumita cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. II. S. m. si f. Persoana, clasa, partid, stat etc. care a intrat in alianta cu cineva. [Pr.: -li-at] – V. alia.

AMIBA, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul format dintr-o masa de protoplasma si din unul sau mai multe nuclee. – Fr. amibe (< gr.).

ANALECTE s. f. pl. (Inv.) Fragmente alese din unul sau mai multi scriitori, publicate in volum. – Fr. analectes (lat. lit. analecta).

ANIVERSAR, -A, aniversari, -e, adj. Care aminteste de un eveniment petrecut la aceeasi data, cu unul sau mai multi ani in urma. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).

ANTOLOGIE, antologii, s. f. Culegere de lucrari alese dintr-unul sau mai multi autori. – Fr. anthologie (< gr.).

BALAUR, balauri, s. m. (In basme) Monstru fantastic, imaginat in forma de sarpe cu unul sau mai multe capete, adesea inaripat. ♦ (Art.) Denumirea populara a constelatiei dragonului. – Comp. alb. bolle „sarpe”, sb. blavor.

BANCA¹, banci, s. f. Scaun ingust si lung pe care pot sedea mai multe persoane. ◊ Banca acuzatilor = banca pe care stau, intr-o sala de judecata, acuzatii. Banca apararii = banca pe care stau, intr-o sala de judecata, avocatii apararii. ♦ Scaun pentru una sau mai multe persoane (de obicei cu pupitre), pe care sed scolarii in clasa. ◊ Loc. adv. Pe bancile scolii = la scoala. De pe bancile scolii = din timpul petrecut in scoala. – Fr. banc.

BRICEAG, bricege, s. n. Cutitas de buzunar cu una sau mai multe limbi care se inchid intrand intre plasele. – Tc. biciak.

CETONE (‹ fr., {s} gr. [a]cetone) s. f. pl. Compusi organici care contin una sau mai multe grupari carbonil legate de cite doi radicali organici diferiti, saturati sau nesaturati, ciclici sau aciclici. Utilizate ca solventi, intermediari in sinteza organica etc.

CALORIFER, calorifere, s. n. Instalatie pentru incalzirea incaperilor din una sau mai multe cladiri, printr-o singura sursa producatoare de caldura (cu aburi, apa calda sau aer cald); (prin restrictie) radiatoarele din incaperi ale unei astfel de instalatii. – Fr. calorifere.

CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru (sau masa) asezat de obicei pe o estrada, pentru profesori, oratori etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ Unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Lat. lit. cathedra.

ZURGALAU, zurgalai, s. m. Clopotel de forma unui mic glob de alama, cu una sau mai multe gaurele in corpul lui si cu o bila in interior, care suna la atingere sau prin agitare. [Var.: zurgalau s. m.] – Comp. magh. zorgeni.

EXCEPTIS EXCIPIENDIS (lat.) cu exceptia a ceea ce trebuie exceptat – Aluzie, mai mult ironica, la unele fapte care ar fi de dorit sa fie trecute sub tacere.

acolada f. pl. e (fr. accoler, a imbratisa dupa git). Imbratisare. Lovitura lina data cu latu sabiii pe umaru celui ce se facea cavaler. Trasatura de condei ori semn de tipar pentru reunirea mai multor articule [!] intr' unu.

angular, -a adj. (lat. angularis, d. angulus, unghi). Care are unu sau mai multe unghiuri). Peatra angulara, peatra fundamentala care face unghiu unui edificiu. Fig. Baza, fundament.

DIVIZARE (‹ diviza) s. f. Actiunea, faptul de a diviza. ♦ Modalitate de reorganizare a persoanelor juridice. D. poate fi totala, cand persoana juridica astfel reorganizata isi inceteaza existenta, intregul ei patrimoniu fiind transmis la doua sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta; d. este partiala, cand din patrimoniul unei persoane juridice (care nu-si inceteaza existenta) se desprinde o parte ce se transmite, cu titlu universal, uneia sau mai multor alte persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta.

HALOGENARE (‹ dupa fr.) s. f. Reactie chimica prin care se introduc unul sau mai multi atomi de halogen in molecula unui compus organic. Se foloseste (in special fluorurarea si clorurarea) la obtinerea unor solventi, freoni, polimeri, coloranti etc.

brindusa (est) si use (vest) f., pl. i (rut. brenduska, rus. brundyska, sirb. brndusa, bg. brenduski, -duska). Numele mai multor plante bulboase: 1. una iridee (crocus reticulatus), al carei bulb se maninca: 2. alta liliacee veninoasa si intrebuintata de popor la colorat (colchicum autumnale). 3. alta numita mai des ghiocel (galanthus nivalis). V. alunele, baraboi si orasnita.

compus, -a adj. Format din bucati, in opoz. cu simplu. S. m. si n., pl. e. Gram. Cuvint format din mai multe parti: compusii lui pun is spun, rapun s. a. Chim. Corp format din combinare: compusii carbunelui. F. pl. Bot. O familie de plante ale caror flori formeaza unu sau mai multe rinduri pe receptacul, ca tufanica, calonfiru, vetricea s.a.

conjugat, -a adj. (d. conjug). Bot. Se zice despre frunzele care au una sau mai multe parechi [!] de frunzisoare opuse pe un petiol comun. Mec. Se zice despre masinile unite ca sa concure la aceiasi lucrare. Anat. Se zice despre nervii care concura la aceiasi operatiune.

ORTOTROPIC, -A (‹ fr. {i}; {s} orto- + gr. trope „rasucire”) adj. 1. (FIZ.; despre corpuri) Care are aceeasi stralucire, indiferent de directiile de iluminare si de observatie. 2. (MECANICA; despre materiale) Care are proprietati elastice, precum lemnul si rezistente diferite in doua sau mai multe directii, perpendiculare una pe lata.

BOBINA, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se infasoara ata, sarma, cablu electric etc.; p. ext. mosorul impreuna cu spirele infasurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin infasurarea in serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

BOVINDOU, bovindouri, s. n. Iesitura pe fatada unei cladiri, ca un balconas inchis, prevazuta cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Mare unitate militara, formata dintr-un numar variabil de regimente, batalioane si divizioane. 2. Formatie (stabila) de lucru, compusa din muncitori organizati adesea pe echipe si pe schimburi sau pe faze de operatie, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. 3. (In sintagma) Brigada silvica = subunitate silvica formata din unul sau din mai multe cantoane, si condusa de un brigadier silvic. 4. (Iesit din uz; in sintagma) Brigada artistica = colectiv in cadrul miscarii artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viata colectivului din care facea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

CALCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I S. n. 1. Ansamblu de operatii matematice facute cu scopul de a gasi valoarea uneia sau a mai multor marimi; socoteala. ◊ (In sintagmele) Calcul grafic = (Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor constructii geometrice. ◊ Calcul logic = ansamblu de operatii prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 2. Plan, combinatie, proiect, apreciere, socoteala. II. S. m. (Med.) Concretiune de forma unei pietricele, rezultata din precipitarea sarurilor organice sau anorganice, care se formeaza in anumite organe interne; piatra. – Din fr. calcul, lat. calculus.

CAS², -A, casi, -e, adj., adv.1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. si adv. (Fam.) (Care este) stramb. – Din casi (pl. lui *cas < bg. kus „scurt”).

CERDAC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori inchis cu geamlac, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei cladiri; galerie deschisa, marginita de stalpi (la vechile case boieresti sau la manastiri); veranda, pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Inv.) Cladire izolata, cu o singura incapere, asezata pe o ridicatura de pamant sau pe stalpi inalti, care permite o vedere generala asupra imprejurimilor. 3. Acoperis facut deasupra unei fantani sau a unei cruci. [Var.: ceardac s. n.] – Din tc. cardak.

HIDRANT, hidrante (hidranti), s. n. (m.) Dispozitiv la conductele de distributie a apei sub presiune, care permite deschiderea si inchiderea unuia sau a mai multor furtunuri in acelasi timp. – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

HIDRAT, hidrati, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apa de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (In sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.

HIPOVITAMINOZA, hipovitaminoze, s. f. Tulburare functionala sau organica datorita insuficientei din alimentatie a uneia sau a mai multor vitamine. – Din fr. hypovitaminose.

INSTRUMENTA, instrumentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A aranja o bucata muzicala pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucata muzicala la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentatie (3). – Din fr. instrumenter.

INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

INHAITA, inhaitez, vb. I. Refl. recipr. (Depr.) A se intovarasi, a intra in cardasie cu una sau cu mai multe persoane decazute; a se incardosa. [Prez. ind. si: inhait] – In + haita.

LUNURA, lunuri, s. f. Alteratie a lemnului care consta in prezenta, in cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea si cu proprietatile alburnului. – Din fr. lunure.

STIRAX s. m. Gen de arbori din regiunile tropicale, cuprinzand mai multe specii, dintre care una (Styrax benzoin) da rasina numita smirna, iar alta (Styrax officinalis) da storaxul; arbore din acest gen. – Din fr. styrax.

MEMBRANOS, -OASA, membranosi, -oase, adj. Care are structura asemanatoare cu cea a membranei; format din una sau din mai multe membrane. – Din fr. membraneux.

EPITELIU, epitelii, s. n. Tesut format dintr-unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcatuieste invelisul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. – Din fr. epithelium.

FREZA¹, freze, s. f. 1. Unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. Masina de frezat. 3. Masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) Masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

FUNICULAR, funiculare s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stalpi, pe care circula cabinele cu pasageri si carucioarele cu materiale, folosit in regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (In sintagma) Poligon funicular = constructie grafica de forma unei linii poligonale, care serveste, in mecanica, la studiul unui sistem de forte. – Din fr. funiculaire.

OSMOZA, osmoze, s. f. Proces de difuziune a uneia sau a mai multor substante (dintr-o solutie) printr-o membrana permeabila sau semipermeabila. – Din fr. osmose, germ. Osmose.

FRUNZIS, frunzisuri, s. n. Multime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzarime, frunzatura. – Frunza + suf. -is.

FUGARI, fugaresc, vb. IV. Tranz. A urmari pe cineva fugind in urma lui, a pune pe fuga¹; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre doua sau mai multe fiinte) A fugi unul dupa altul. – Fuga¹ + suf. -ari.

PALAN, palane, s. n. Macara formata din mai multi scripeti situati pe doua sau mai multe axe, dintre care una fixa. [Var.: palanc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

PALILALIE, palilalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care consta in repetarea involuntara a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o fraza. – Din fr. palilalie.

PARAVAN, paravane, s. n. 1. Perete subtire sau piesa de mobilier formata dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, panza, hartie etc., care desparte un anumit spatiu dintr-o incapere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, mascheaza, impiedica vederea; ceea ce serveste drept pretext pentru a ascunde o actiune, o fapta etc. 2. (Rar) Baraj de tabla fixat in pamant in fata roiurilor de lacuste calatoare. – Din fr. paravent.

ARCADA, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce si din elementele care le sustin (coloane, stalpi, ziduri). 2. Formatie anatomica in forma arcuita; (in special) proeminenta curba la baza osului frontal, situata deasupra fiecarei orbite. – Din fr. arcade.

PORTCUTIT, portcutite, s. n. Organ al unei masini-unelte de aschiere care serveste la fixarea in pozitia dorita a unuia sau a mai multor cutite, in vederea prelucrarii pieselor. – Port¹- + cutit (dupa fr. porte-couteau).

SFESNIC, sfesnice, s. n. Suport special pentru lumanari, cu unul sau cu mai multe brate. [Var.: (reg.) sfesnic, fesnic s. n.] – Din sl. svestiniku.

OBLON, obloane, s. n. 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal, de lemn sau de material plastic, asezat in fata sau in spatele unei ferestre, al unei usi sau al unei deschideri si servind pentru protectie sau pentru reglarea luminii care intra in camera respectiva. 2. (Reg.) Deschizatura in forma de fereastra intr-un perete, in special in peretele podului; tablie de lemn care inchide aceasta deschizatura. 3. (Inv.) Usa la trasura; portiera a unui cupeu. – Et. nec.

ODONTOBLAST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse intr-unul sau in mai multe randuri la limita dintre pulpa dentara si dentina, avand rol important in formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.

STIRBITURA, stirbituri, s. f. 1. Loc gol lasat de caderea unuia sau a mai multor dinti; stirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este rupta, ciocnita; p. ext. ruptura, gaura. 3. Fig. Diminuare a valorii, a insemnatatii etc. (cuiva sau a ceva); incalcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Stirbi + suf. -tura.

ONOMASIOLOGIE s. f. Ramura a lingvisticii care studiaza mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumita notiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Onomasiologie.

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ Ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

OPTZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.

FENOL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit in farmacie si in industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compusilor organici derivati din hidrocarburile aromatice prin inlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzatori. – Din fr. phenol.

SILABA, silabe, s. f. Segment fonetic alcatuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronuntate printr-un singur efort respirator. ◊ Silaba inchisa = silaba care se termina in consoana. ◊ Silaba deschisa = silaba care se termina intr-o vocala. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

MEMENTO s. n. 1. Semn distinctiv, insemnare, nota care reaminteste ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar in care se fac insemnari pentru a reaminti o data, un nume, o problema etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezuma esentialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, stiinte; memorator. ♦ Lista a spectacolelor si conferintelor, publicata in presa cotidiana. – Din fr. memento.

MOTOMITRALIERA, motomitraliere, s. f. Autovehicul special, armat cu una sau cu mai multe mitraliere. [Pr.: -li-e-] – Moto¹- + mitraliera.

MOTONAVA, motonave, s. f. Nava pusa in miscare de o elice, de roti cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere interna. – Moto¹- + nava. Cf. it. motonave.

NANOMELIE s. f. Anomalie congenitala constand din proportiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre. – Din fr. nanomelie.

CONTRAOFENSIVA, contraofensive, s. f. Trecere de la aparare la ofensiva de mari proportii, cu fortele unuia sau ale mai multor fronturi, in scopul stavilirii inamicului aflat pana atunci in ofensiva. [Pr.: -tra-o-] – Din fr. contre-offensive.

EXTENSOR, -OARE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a intinde. ◊ (Anat.) Muschi extensor (si substantivat, m.) = muschi de suprafata care ajuta la intinderea diferitelor parti ale corpului, in special a membrelor. 2. S. n. Aparat pentru dezvoltarea muschilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de otel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse in doua manere, care trebuie intinse cu mainile. – Din fr. extenseur.

ETAJERA, etajere, s. f. Mobila formata dintr-unul sau din mai multe rafturi suprapuse, pe care se asaza carti sau diferite obiecte. – Din fr. etagere.

DRAPEL, drapele, s. n. Bucata de panza sau de matase (intr-una sau in mai multe culori, adesea cu o emblema sau cu o stema) prinsa de un bat si reprezentand semnul distinctiv al unui stat, al unei unitati militare, al unei organizatii, asociatii etc.; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi in armata. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A tine sus drapelul = a) a milita cu tarie pentru o idee, o cauza etc.; a ramane fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar intr-o actiune, intr-o imprejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a incepe lupta sau actiunea pentru... – Din it. drappello. Cf. fr. drapeau.

TAVALUG, tavalugi, s. m. 1. Unealta agricola compusa din unul sau din mai multi cilindri, folosita la faramarea bulgarilor de pamant si la netezirea si tasarea solului inainte si dupa insamantare; cilindru greu, folosit la anumite masini pentru faramare, indesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tavalugul (sau, adverbial, tavalug) = a se duce (sau a face pe cineva sa se duca) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. si: (n.) tavaluguri. – Var. tavaluc s. m.] – Tavali + suf. -ug.

TREMOLO, tremolouri, s. n. Usoara tremuratura produsa, la executarea unei bucati muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapida a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. si: tremolo, tremolo. – Var.: tremol s. n.] – Din it. tremolo, fr. tremolo.

RASPEL, raspele, s. n. Pila de otel cu una sau cu mai multe fete, cu dinti rari, folosita la prelucrarea lemnului, a talpii, a pieselor metalice de duritate mica sau a pieselor nemetalice. [Var.: raspa, raspila s. f., raspil, raspal s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.

REGENTA, regente, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitata de una sau de mai multe persoane in timpul minoratului, absentei sau bolii unui monarh; perioada cat dureaza aceasta guvernare: persoanele (sau persoana) care guverneaza in aceasta perioada. 2. Stil in arhitectura si in artele decorative franceze la inceputul sec. XVIII, caracterizat prin supletea, gratia si delicatetea elementelor decorative. – Din fr. regence.

SECULAR, -A, seculari, -e, adj. 1. Care dureaza mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, stravechi. 2. (Livr.) Laic. – Din fr. seculaire, lat. saecularis.

CUBATURA s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al carui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului marginit de una sau de mai multe suprafete. – Din fr. cubature.

COVALENTA, covalente, s. f. Legatura chimica realizata prin punerea in comun a unuia sau a mai multor electroni de catre fiecare dintre atomii participanti. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence.

COTILEDONAT, -A, cotiledonati, -te, adj. (Despre plante) Care are unul, doua sau mai multe cotiledoane (1). ♦ (Substantivat, f. pl.) Nume generic dat plantelor care au cotiledoane. – Din fr. cotyledone.

ANGRENAJ ~e n. 1) Mecanism constituit din doua sau mai multe roti dintate, imbucate una in alta pentru a transmite miscarea. 2) fig. Concurs de imprejurari strans legate unele de altele. /<fr. engrenage

ANTOLOGIE ~i f. Culegere de texte reprezentative, alese din unul sau din mai multi autori; florilegiu. ~a poeziei romanesti. [G.-D. antologiei] /<fr. anthologie

BATUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A BATE. ◊ A se da ~ a se lasa convins; a ceda. Lapte ~ lapte usor fermentat, cu gust acrisor; lapte prins. Bani ~ti bani in numerar; bani disponibili; bani gheata. 2) (despre flori) Care are petale multe si dese; bogat in petale. 3) (despre struguri) Care are bobite multe si strans lipite una de alta. 4) (despre drumuri, carari) Care este supus unei circulatii intense; umblat; batatorit. /v. a bate + suf. ~ut

COASOCIAT ~ti m. Fiecare dintre doi sau mai multi asociati in raport unul fata de altul. [Sil. co-a-so-ci-at] /<fr. coassocie

CODEBITOR ~i m. Fiecare dintre cei doi sau mai multi debitori in raport unul fata de celalalt. /<fr. codebiteur

COECHIPIER ~i m. Fiecare din cei doi sau mai multi echipieri in raport unul fata de celalalt. [Sil. -pi-er] /<fr. coequipier

COLONADA ~e f. Serie de coloane, aranjate in unul sau in mai multe randuri, formand un ansamblu arhitectural. [G.-D. colonadei] /<fr. colonnade

COMPETITIE ~i f. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane sau state, organizatii, care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; concurs; concurenta; intrecere. 2) Reuniune constand din lupta pentru intaietate in una sau in mai multe probe sportive; intrecere sportiva; concurs. [Art. competitia; G.-D. competitiei; Sil. -ti-e] /<fr. competition

CONDRUMET ~eata (~eti, ~ete) m. si f. Fiecare dintre doi sau mai multi drumeti in raport unul fata de altul; tovaras de drum. /con- + drumet

COVALENTA ~e f. Legatura chimica realizata de una sau de mai multe perechi de electroni. /<germ. Kovalenz, fr. covalence

ERUDITIE f. Cunoastere profunda si temeinica a uneia si a mai multor stiinte; cultura vasta si temeinica.[G.-D. eruditiei] /<fr. erudition, lat. eruditio, ~onis

FRETAJ ~e n. tehn. Ansamblu din doua sau mai multe tuburi concentrice, montate unul in altul. /<fr. frettage

A INDOI² indoi tranz. 1) (obiecte maleabile sau mladioase) A face sa se indoaie; a incovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vantul indoaie copacii. 2) A strange in doua (sau in mai multe) parti, punandu-le una peste alta; a impaturi. /in + doi

LEXEM ~e n. 1) Cuvant sau parte de cuvant care serveste ca suport minimal al semnificatiei; morfem lexical. 2) Unitate de baza a vocabularului care reprezinta asocierea unuia sau a mai multor sensuri; cuvant; unitate lexicala. /<fr. lexeme

PALILALIE ~i f. Stare psihologica constand in tulburarea vorbirii, care se manifesta prin repetarea involuntara a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o fraza. [G.-D. palilaliei] /<fr. palilalie

PRICI ~uri n. Pat de scanduri pentru mai multe persoane, folosit in unele dormitoare comune. /<germ. Pritsche