Rezultate din textul definițiilor
TIMPAN s.n. 1. Membrana elastica care desparte urechea externa de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percutie cu sunetul acordabil, constand dintr-un corp de arama in forma de cazan, avand gura acoperita cu o membrana de piele care vibreaza atunci cand este lovita cu niste betisoare. 3. Spatiu cuprins intre cele trei cornise ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafata cuprinsa intre orizontala si arcele unei bolti. 4. (Tehn.) Pinion dintat. // (In forma timpano-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „toba”, „membrana intinsa”, „timpan (1)”. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon].

AURICULA s.f. Pavilionul urechii, urechea externa. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche].

OTOPLASTIE, otoplastii, s. f. (Med.) Refacere plastica a urechii externe. – Din fr. ostoplastie.

LOB1, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomica si functionala a unui organ intern, de obicei despartita de rest prin cute adanci. ♦ Partea inferioara a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescenta a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separata de rest prin crestaturi adanci. 3. (Arhit.) Element de constructie in forma de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemanatoare, formeaza un arc compus. – Din fr. lobe.

LOB ~i m. 1) Portiune anatomica si functionala a unui organ (creier, plamani etc.) delimitata prin fisuri sau cute adanci. 2) Partea inferioara a urechii externe la om. 3) Fiecare dintre partile proeminente si rotunjite ale unei frunze, petale sau sepale, despartite una de alta prin crestaturi adanci. /<fr. lobe

OTOPLASTIE s.f. (Med.) Refacere plastica a urechii externe. [Gen. -iei. / < fr. otoplastie, cf. gr. ousureche, plassein – a forma].

OTOPLASTIE s. f. refacere chirurgicala a urechii externe. (< fr. otoplastie)

CERUMEN s. n. Substanta ceroasa secretata de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceara. – Din fr. cerumen, lat. cerumen.

DOP, dopuri, s. n. 1. Bucata de pluta, de cauciuc, de sticla etc. cu care se astupa deschizatura unei sticle, a unul vas ingust etc.; astupus. ◊ Expr. (Mare) cat un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumet) mic si indesat; bondoc. 2. Bucata de lemn care astupa deschizatura de sus a fluierului, a cavalului etc., lasand o gaura mica prin care se sufla. 3. Piesa de metal cu care se inchide o conducta. 4. Cerumen adunat in canalul auditiv extern al urechii, care impiedica auzul. – Cf. sas. dop.

TIMPAN, timpane, s. n. 1. (Anat.) Membrana elastica care desparte partea externa a urechii de cea mijlocie, transmitand prin v******i undele sonore la urechea interna. 2. Instrument muzical de percutie, asemanator cu toba, dar care poate fi acordat; pauca. 3. (Arhit.) Suprafata de zidarie neteda sau ornamentata cu sculpturi, situata intre o grinda orizontala si un arc de deasupra golului unei usi sau al unei ferestre. – Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.

AURICULA ~e f. Parte externa a urechii; pavilionul urechii. /<lat. auricula, fr. auricule

CEARA f. 1) Substanta amorfa, de culoare galbuie, produsa de albine, care se obtine prin topirea fagurilor. ◊ Galben ca ~a foarte palid. 2) Substanta solida de diferite origini (animala, vegetala, minerala sau sintetica) folosita in industria farmaceutica, electronica, cosmetica etc. Lumanare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceara sintetica si parafina, folosit la lustruirea parchetului. ~ rosie amestec de colofoniu cu ulei de terebentina, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pamant ceara minerala; ozocherita. 3) Substanta ceroasa, care se formeaza in canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera

CERUMEN n. Substanta ceroasa care se formeaza in canalul extern al urechii; ceara. /<lat. cerumen, fr. cerumen

AURICULA, auricule, s. f. Partea externa a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).

TIMPAN ~e n. 1) anat. Membrana elastica care desparte partea externa a unei urechi de cea mijlocie si transmite undele sonore in interiorul urechii mijlocii si interne. 2) Instrument muzical de percutie constand dintr-o membrana intinsa pe o emisfera. /<fr. tympan, it. tompano

ACUFENA s. f. senzatie auditiva patologica, prin zgomote, vajaituri in urechi, fara un stimul extern; tinitus. (< fr. acouphene)

TRAGUS s. n. proeminenta mica a cartilajului pavilionului urechii, inaintea conductului auditiv extern. (< fr. tragus)

TIMPAN1 s. n. 1. membrana elastica ce separa urechea interna de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, partial scufundat sub apa, care impiedica patrunderea corpurilor in aductiune, in camera de echilibru etc. ◊ membrana care separa doua camere intr-un rezervor. 3. instrument muzical de percutie, acrodabil, dintr-un cazan emisferic de arama acoperit cu o membrana de piele pusa in v******e prin lovirea cu doua baghete din lemn. 4. spatiu triunghiular intre cornisele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafata intre orizontala si arcele unei bolti. 5. (tehn.) pinion dintat. (< fr. tympan, it. timpano)

OTOMICOZA s.f. (Med.) Inflamatie a conductului auditiv extern si a timpanului, cauzata de parazitii vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ousureche, myke – ciuperca].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)