Rezultate din textul definițiilor
RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

RETENTIE s. f. 1. retinere, oprire. ◊ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ◊ (fig.) stapanire, infranare. 2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa. 3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< fr. retention, lat. retentio)

achitaRE s.f. Actiunea de a (se) achita si rezultatul ei. [< achita].

achitaRE, achitari, s. f. Actiunea de a (se) achita si rezultatul ei. – V. achita.

EXONERARE s.f. Actiunea de a (se) exonera si rezultatul ei; eliberare, achitare de o datorie, de o sarcina etc.; exoneratie. [< exonera].

STAT2, state, s. n. 1. Lista, tabel. ♦ (In sintagma) Stat de plata = tabel, lista in care sunt inscrise drepturile banesti pe care le achita o intreprindere lucratorilor ei. ◊ Stat de functii = document (sub forma de tabel) in care sunt inscrise posturile, functiile, salariile etc. dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. (In sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civila, sociala etc. [var.: stat s. n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. etat). Cf. it. stato.

1) achiu n., pl. uri, rar e (fr. acquit, achitare). La biliard, prima bila izbita ca sa se decida care jucator va juca intii: a da achiu (fr. donner l' acquit).

A ONORA ~ez tranz. 1) (persoane) A inconjura cu onor; a trata cu mult respect si consideratie (pentru anumite merite). ~ un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideratie de pe o pozitie de superioritate (recurgand la un gest sau act care subliniaza atitudinea respectiva fata de inferiori). L-a ~at cu o strangere de mana. Ne ~eaza cu (sau prin) prezenta sa. 3) A umple de onoare; a face sa se bucure de onoare. Aceasta sinceritate va ~eaza. 4) A trata cu multa consideratie; a pretui in mod deosebit. A-si ~ profesia. 5) (datorii banesti) A achita la termen. 6) fig. (obligatii, angajamente etc.) A indeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, fr. honorer, it. onorare

credit n., pl. e (fr. credit, d. it. credito, derivat d. credere a crede). Reputatiune ca-ti platesti datoriile: a avea credit. Aminare de plata, datorie: a avea credit pe (sau de) doua luni, a cumpara pe credit. Com. Parte dintr´un cont in care scrii supt [!] numele cuiva ceia ce i se datoreste de un negustor. A deschide un credit cuiva, a-l autoriza sa ia in numele tau de la o casa bani cit ii trebuie. Fig. Autoritate, consideratiune: a avea credit. Fin. Sume care se pot cheltui din buget in virtutea legii. Credit fonciar, stabiliment care, supt controlu statului, te imprumuta, pe imobile, cu sume platibile dupa lungi termine pin [!] anuitati calculate asa in cit, la terminu [!] fixat, cel care s´a imprimutat sa-si achite si capitalu, si interesele. Credit mobiliar, societate comerciala cate te imprumuta daca-i lasi amanet actiuni, obligatiuni si alte titluri.

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)