Rezultate din textul definițiilor
IISUS HRISTOS (Iisus reprezinta forma gr. a numelui ebraic Ioshua „Mantuitorul”, iar Hristos, forma gr. a numelui ebraic Messiah, „unsul lui Dumnezeu”), intemeietorul crestinismului. Potrivit Evangheliei, s-a nascut in Bethlehem, in anul 4, inainte de era crestina. Ca urmare a poruncii lui Irod (care se temea ca-si va pierde tronul din cauza nasterii lui Mesia, „Regele Iudeilor”) de a fi ucisi toti pruncii mai mici de doi ani, Iosif si Maria, s-au refugiat cu el in Egipt, revenind dupa trei ani, in Nazaret, unde Iisus Hristos si-a petrecut copilaria si tineretea pana la varsta de 30 de ani. Inainte de a-si incepe misiunea de predicator, a fost botezat de profetul Ioan in raul Iordan. Inconjurat de 12 ucenici, Iisus Hristos a propovaduit o noua invatatura despre Imparatia lui Dumnezeu, rezumata in „Predica de pe munte” (sustinand ca Dumnezeu este Tatal lui, ca El este fiul lui Dumnezeu, ca are Duhul Sfant, ca domneste asupra Legii). Din aceasta cauza a fost urmarit si prigonit de autoritatile religioase, fiind acuzat de blasfemie. A facut numeroase minuni (vindecari de bonavi, invieri de morti). In ultima saptamana a vietii sale pamantesti, dupa ce a celebrat, impreuna cu cei 12 ucenici, Cina cea de Taina si a instituit sfanta euharistie, a fost prins, prin tradarea lui Iuda Escarioteanul, in gradina Ghetsimani (de pe Muntele Maslinilor), unde se retrasese pentru a se ruga impreuna cu apostolii. Dus in fata sinedriului, Iisus Hristos a fost condamnat la moarte, sentinta acceptata si de Pilat, care, desi l-a gasit nevinovat, a cedat in fata multimii fanatizate. Iisus Hristos a fost rastignit pe Golgota, intre doi talhari. Dupa moartea sa, apostolii au plecat in N Galileii, dar s-au intors la vestea ca Iisus Hristos a inviat dupa trei zile (in dimineata celei dintai zile a saptamanii). Iisus Hristos a stat de vorba cu apostolii, pe care i-a trimis sa propovaduiasca Evanghelia la toate semintiile lumii si sa le boteze in numele Sfintei Treimi, spre iertarea pacatelor, dandu-le pentru aceasta puterea Duhului Sfant. La 40 de zile dupa Inviere, Iisus Hristos s-a inaltat la cer, de unde va reveni pe pamant pentru Judecata de Apoi. Potrivit invataturii crestine, face parte din Sfanta Treime, fiind Fiul lui Dumnezeu (alaturi de care este coetern), Logosul intruchipat de Duhul Sfant si al Fecioarei Maria, Dumnezeu si om in acelasi timp, cele doua firi, divina si umana, neamestecandu-se. Biserica i-a inchinat opt praznice, unele cu data fixa (Nasterea Domnului – 25 dec.; Taierea imprejur – 1 ian.; Botezul Domnului – 6 ian.; Intampinarea Domnului – 2 febr.; Schimbarea la Fata – 6 aug.) si altele cu data variabila (Intrarea in Ierusalim – Duminica Floriilor, Invierea Domnului si Inaltarea Domnului).

tuLBURARE, tulburari, s. f. Actiunea de a (se) tulbura si rezultatul ei. 1. pierdere a limpezimii, a transparentei unui lichid (din cauza impuritatilor). 2. Involburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastampar. 3. Fig. Neliniste sufleteasca, ingrijorare, framantare, emotie. ♦ Manie, furie. 4. Fig. tumult, dezordine, razvratire, rascoala. 5. Fig. Dereglare a functiei unui organ anatomic, a unei facultati fizice sau psihice. [var.: turburare s. f.] – V. tulbura.

RAU1 adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

DEZNATIONALIZARE s.f. Actiunea de a (se) deznationaliza si rezultatul ei; pierdere a specificului national. [< deznationaliza].

DISCREDITARE s.f. Actiunea de a (se) discredita si rezultatul ei; pierdere a reputatiei, a creditului. [< discredita].

Codrus, rege din Athenae, pe vremea cind cetatea a fost atacata de heraclizi. Cum un oracol prezisese ca sortii razboiului vor inclina in favoarea acelora care-si vor pierde regele in lupta, Codrus s-a lasat de bunavoie ucis de dusmani, pentru a-si salva, in felul acesta, patria.

DECONSOLIDARE, deconsolidari, s. f. Actiunea de a deconsolida si rezultatul ei. ♦ Spec. pierdere a legaturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.

SCAPAT adj. 1. salvat, (pop.) izbavit, mantuit. (Esti un om ~.) 2. v. pierdut.

vaRA1 veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, in emisfera nordica, lunile iunie, iulie, august. ◊ De ~ a) necesar pentru vara; b) care are loc vara. La ~ in timpul verii viitoare. Asta ~ vara trecuta. De cu ~ inca din timpul verii. pierde-vara om care nu are nici o ocupatie, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera

paguba (pagube), s. f. – Dauna, prejudiciu, pierdere. Sl. paguba (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 238). – Der. pagubi, vb. (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din sl. pagubiti „a pierde”; pagubas, s. m. (victima, om care pierde, prejudiciat); pagubitor, adj. (care aduce paguba); pagubos, adj. (dezavantajos; nefast); pagubnic, adj. (inv., daunator, vatamator); despagubi, vb. (a compensa, a indemniza; a se revansa), format dupa fr. dedommanger.

LEFTERIE, lefterii, s. f. (Fam.) Credit; incredere. ◊ Expr. A-si manca (sau a-si pierde) lefteria = a-si pierde reputatia de om cinstit fata de cineva. – Din ngr. (e)lefteria „libertate”.

FLUIERA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatie (melodica) de sunete, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus: fluiera-vant s. m. invar. = om care isi pierde vremea, care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestari sportive etc.) A-si manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutite intrebuintand un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a suiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

DRANGALAU, drangalai, s. m. (Rar) Om care isi pierde vremea degeaba; pierde-vara. [var.: drangalau s. m.] – Et. nec. Cf. drang.

TARAI, tarai, vb. IV. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) tari. ◊ Compus: (fam.) taraie-brau s. m. = om care isi pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vara. – Cf. tari.

DERBEDEU, derbedei, s. m. Om fara capatai, om de nimic; pierde-vara, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder.

CIOFLINGAR ~i m. 1) Persoana care nu are preocupari serioase; om de nimic; pierde-vara; taraie-brau. 2) inv. peior. Taran care purta haine (saracacioase) orasenesti; pantalonar. /cf. germ. Schuhflicker

tarablau, tarablai, s.m. (reg.) om lenes, taraie-brau, pierde-vara.

techergau, techerghei, s.m. (reg.) om de nimic, derbedeu, pierde-vara.

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. si f. Om fara capatai, care isi pierde vremea (umbland de colo pana colo) fara nici o treaba. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tanase) = a umbla de colo pana colo, fara rost. A fi teleleu Tanase = a fi zapacit, aiurit, nauc. – Din magh. telelo.

OMENIE f. 1) Totalitate a celor mai bune insusiri ale unui om; insusirea de a fi omenos. 2) Atitudine respectuoasa si intelegatoare. ◊ Om de ~ om cumsecade. A-si manca ~a a-si pierde onoarea. [G.-D. omeniei] /om + suf. ~ie

ciofleaga2 s.f. sg. (reg.) om de nimic, taraie-brau, pierde-vara, zgaraie-branza.

decava (decavez, decavat), vb. – A curata, a pierde toti banii la joc. Fr. decaver. Termen de joc. – Der. decavat, s. m. (persoana care a pierdut totul la joc; sarman, om sarac).

PIERDUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre culori) Care a devenit palid, sters. 2) (despre persoane) Care este coplesit de framantari launtrice. 3) (despre persoane) Care se afla intr-o situatie foarte grea. ◊ Om ~ om decazut moral. /v. a (se) pierde

DIZGRATIE s.f. pierdere a favorii, a bunavointei unui om influent, cu putere. [Gen. -iei, var. dezgratie s.f. / < it. disgrazia, cf. fr. disgrace].

ciofleac, ciofleci, s.m. (reg.) om de nimic, ciofleaga, taraie-brau, pierde-vara.

tisti interj. – Exprima ideea de saritura neasteptata. – var. tusti. Creatie expresiva, cf. fis(t).Der. tisni (var. tisni), vb. (a izvori, a iesi; a iesi in sus cu putere, a emana), in loc de *tistni, cu suf. expresiv -ni; tisnitor, adj. (care izvoraste, care emana cu avint); tisnitura, s. f. (salt, saritura; suvoi); tusca, s. f. (batista cu noduri cu care se bat cei ce pierd la anumite jocuri; varietate de oi); tispoaca (var. tismoaca), s. f. (posirca; Mold., lapte acru); tistoaca, s. f. (tinerica, domnisoara); tosca (var. tosca), s. f. (sac, desaga), comtaminat cu tasca.

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

INTARCA, intarc, vb. I. 1. Tranz. A inceta alaptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvata de supt. ◊ Expr. L-a intarcat d****l, se spune despre un om foarte siret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobisnui, a dezvata, a lipsi pe cineva de ceva. – In + tarc.

ZOMBI s.m. 1. Om inviat din morti, care si-a pierdut identitatea, d****t (in stare de letargie) sau cu creierul spalat, apoi inscris cu anumite ordine, pe care le executa orbeste, folosit in interes personal sau de manipulare politica. 2. (Fam.) Om fara caracter, lipsit de orice vointa. (din fr. zombi)

NEORGANIZAT, -A, neorganizati, -te, adj. Care nu este organizat (in prealabil); spontan. ♦ Care si-a pierdut organizarea, functionarea normala; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Ne- + organizat.

SARMAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; nevoias; mizer. 2) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; sarac; nenorocit. ~ul orb! 3) (despre copii) Care si-a pierdut ambii parinti sau numai unul dintre ei; orfan. /<sl. siromahu, sb. siromah

LAINIC, -A, lainici, -ce, s. m. si f. (Reg.) Om care umbla fara nici un rost; haimana, pierde-vara. – Laie + suf. -nic.

A SE FLESCAI ma ~iesc intranz. 1) A deveni moale; a se inmuia. 2) fig. (despre persoane) A-si pierde vigoarea, vlaga; a se molesi. /fleasc + suf. ~ai

BOBOC, boboci, s. m. 1. Caliciul care contine floarea inainte de a se deschide si a se dezvolta deplin; floarea nedeschisa si nedezvoltata deplin. ◊ Fig. Un boboc de fata. 2. Pui de gasca sau de rata. ◊ Expr. Toamna se numara bobocii = numai la starsit se poate aprecia rezultatul unui efort. A paste (sau a pazi) bobocii = a-si pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Incepator intr-un domeniu; om lipsit de experienta; (prin restrictie) recrut. – Ngr. bubuki.

PIEIRE s. f. Actiunea de a pieri si rezultatul ei. 1. Moarte (violenta, naprasnica); ucidere, omor. ♦ (In limbajul bisericesc) pierdere a vietii vesnice ca urmare a degradarii morale si a caderii in pacat. ♦ (Inv. si reg.) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, suparare. 2. Distrugere, nimicire; disparitie; decadere, ruinare. ♦ Incetare, anulare, suprimare. [var.: (reg.) pierire s. f.] – V. pieri.

ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni

PARLEALA, parleli, s. f. 1. Actiunea de a (se) parli si rezultatul ei; arsura usoara, superficiala: parlitura. 2. Fig. (Fam.) Pacaleala, inselatorie; paguba, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-si scoate parleala = a-si gasi o compensatie, a se despagubi (de o paguba materiala, de o osteneala etc.). – Parli + suf. -eala.

NADEJDE s. 1. v. speranta. 2. credinta, speranta, (rar) nadajduire, (inv.) nadajduinta. (Nu si-a pierdut ~ in mai bine.) 3. incredere, siguranta. (Pot sa am ~ in voi?)

pierzator, pierzatoare, pierzatori, pierzatoare, adj., s.m. (inv. si pop.) 1. care nimiceste, distruge sau vatama; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugator, vatamator; ucigas. 2. (s.m.) persoana care provoaca pagube, ruina, distrugere. 3. care provoaca dezordine, rascoala. 4. care duce la osanda si la pierderea vietii vesnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzeaza un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoana care incalca principiile morale si religioase; om pacatos, defaimator, batjocoritor. 8. (persoana) care sufera o paguba, o pierdere materiala.

MORT adj., s. 1. adj., s, decedat, defunct, disparut, raposat, (livr.) repauzat, (in limbajul bisericesc, pop. si eufemistic) pierdut, (inv. si pop.) pierit, (inv.) pristavit, savarsit. (~ul era un om in varsta.) 2. adj. inert, neinsufletit, nemiscat, rece, teapan. (L-a gasit ~.) 3. adj. v. ofilit.

A SE SCROMBAI pers. 3 se ~ieste intranz. (despre incaltaminte) A-si pierde forma initiala (prin purtare indelungata sau neglijenta); a se scalcia. /scroambe + suf. ~ai

DESHIDRATARE s.f. Actiunea de a (se) deshidrata si rezultatul ei; eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substante. ♦ (Med.) pierdere anormala a apei din tesuturile organice prin transpiratie, prin varsaturi repetate sau scaune diareice. [< deshidrata].

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. Avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.

BOBOC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care incepe sa se deschida. 2. Pui de gasca sau de rata. ◊ Expr. A paste (sau a pazi) bobocii = a-si pierde vremea degeaba. A da (mancare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Incepator intr-un domeniu; om lipsit de experienta; ageamiu; p. restr. recrut; student in primul an. – Din ngr. bubuki.

TANDALA s. m. sing. Om care nu este bun de nici o treaba, care lucreaza fara rost sau care isi pierde vremea umbland de colo pana colo. – Din tandali (derivat regresiv).

DESHIDRATARE, deshidratari, s. f. Actiunea de a (se) deshidrata si rezultatul ei; eliminare totala sau partiala a apei pe care o contine un corp in mod normal. ♦ (Med.) pierdere anormala a apei din tesuturile organice prin transpiratie, prin voma repetata sau prin scaune diareice. – V. deshidrata.

Anna Perenna, veche divinitate romana. Anna, fiica lui Belus si sora lui Dido, s-a refugiat dupa moartea acesteia din urma (v. si Dido) in Italia, unde a fost gazduita de Aeneas. Rascolind amintirile si trecutul eroului, sosirea ei nu e insa privita cu ochi buni de Lavinia, sotia lui Aeneas, care hotaraste s-o piarda. Dido i se infatiseaza Annei in vis si-i dezvaluie uneltirile Laviniei. Inspaimintata, Anna paraseste in miez de noapte palatul lui Aeneas si se arunca in apele riului Numicius. Transformindu-se in nimfa, ea devine nemuritoare, luind numele de Anna Perenna.

REvaNSARD, -A, revansarzi, -de, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care incearca sa-si ia revansa, care vrea sa se razbune; (om) caracterizat prin dorinta de razbunare, razbunator. 2. Adj. Care duce sau sprijina o politica de revansa pentru o pierdere suferita. – Din fr. revanchard.

becisnic (becisnica), adj.1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slabanog, neputincios. Sl. becistinu „necinstit”, becistiniku „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezcesten. Cf. cinste. Der. becisniceste, adv. (mizerabil); becisnici, vb. inv. (a decadea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticalosie, josnicie).

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

RECUPERARE s.f. Actiunea de a recupera si rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operatie prin care e folosita o cantitate de material sau de energie care in mod obisnuit se pierde. [< recupera].

PARABIOZA s. f. (biol.) 1. situatie in care doi indivizi sunt legati intre ei prin nastere. 2. grefa in care doi indivizi sunt uniti artificial printr-o circulatie sangvina comuna, pentru observatii fiziologice. 3. pierdere a conductibilitatii normale a unui nerv ca urmare a unei vatamari locale. 4. stare a unui organism la limita conditiilor vitale. (< fr. parabiose)

osinza (osanze), s. f. – Grasime de porc neprajita. – Mr. usandza. Lat. axungia (Puscariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Provenienta lui a initial s-a incercat a fi explicata prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Puscariu; Candrea-Dens.); prin var. atestata auxungia (Graur, Rom., LVI, 105); prin incrucisare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totusi o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; incit e mai probabila o pierdere a initialei, ca in it. sugna, v. fr. soignee, cu aglutinarea posterioara a lui o, cf. omida, o****e.

DEZAXA, dezaxez, vb. I. 1. Tranz. A deplasa o axa din pozitia ei normala. ◊ Refl. Osia s-a dezaxat. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se abate de la linia normala de conduita; a-si pierde echilibrul moral (si mintal). – Din fr. desaxer.

SOLD ~uri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsa intre coapsa si mijloc. ◊ A sta cu mainile in ~uri a nu avea nici o ocupatie; a pierde timpul. A sta intr-un ~ a sta stramb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespun-zatoare articulatiei picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta; panta; povarnis; versant; costisa. /cf. sas. soldar

FORFAIT [FORFE] s. n. (sport) 1. suma pe care proprietarul unui cal angajat intr-o cursa este obligat s-o plateasca daca nu-l lasa sa alerge. 2. pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de catre un concurent sau o echipa. 3. a declara ~ = a anunta ca nu va participa la competitia la care era angajat. (< fr. forfait, engl. forfeit)

DEGRADARE, degradari, s. f. Actiunea de a (se) degrada si rezultatul ei; degradatie. 1. Injosire. 2. (Si in sintagma degradare militara) Pedeapsa militara care consta in luarea gradului, excluderea din armata etc. ♦ (In sintagma) Degradare civica = pierdere juridica a unor drepturi cetatenesti. 3. Proces de schimbare in rau; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micsorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zacamant etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbarilor produse in solurile spalate intens prin apa de infiltratie, care determina schimbarea fertilitatii acestora. – V. degrada.

RUPT2, -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt.Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata Ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta.Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....

GAT ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului care uneste capul cu trunchiul. ◊ A-si rupe (sau a-si frange) ~ul a) a se accidenta grav; a muri intr-un accident; b) a-si pierde situatia in urma unor greseli. A strange de ~ (pe cineva) a) a omori (pe cineva) prin strangulare; b) a constrange. A se arunca (sau a se agata) de ~ul cuiva a) a imbratisa cu caldura pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestarile de dragoste. A face ~ a face galagie; a avea pretentii. 2) Cavitate interioara a acestei parti a corpului. Durere in ~. ◊ A se satura (sau a fi satul) pana-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta in ~ a) a nu putea inghiti; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mancare sau de bautura care poate fi inghitita dintr-o singura data. 4) Portiune mai subtire a unor obiecte, care se aseamana cu aceasta parte a corpului. ~ul garafii. ~ul viorii. /<sl. glutu

CREDINTA ~e f. 1) Incredere deplina in adevarul unui lucru; convingere adanca. ~ in succes.Om de (buna) ~ persoana pe care te poti bizui; om in care poti avea incredere. A-si pune ~a in cineva (sau a se lasa in ~a cuiva) a se increde in cineva; a se bizui pe cineva. A-si manca ~a a pierde increderea tuturor. 2) Devotament fata de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugala. 3) Forma a constiintei sociale in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de fiinte si forte supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credintei] /<lat. credentia

CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.

CAUCIUC (‹ fr.) s. n. 1. Produs industrial elastic si rezistent fabricat din latexul unor plante (arbori, arbusti sau liane), mai ales tropicale, sau obtinute pe cale sintetica, utilizat la confectionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, a garniturilor etc. ♦ C. natural = compus macromolecular al izoprenului obtinut in special din latexul arborelui de c. prin coagulare si uscare. ♦ C. sintetic = produs macromolecular, cu proprietati asemanatoare celor ale cauciucului natural, obtinut prin polimerizarea butadienei sau a derivatilor ei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril acrilic. A fost fabricat la scara industriala in 1931 (procedeul Lebedev). ♦ C. vulcanizat = c. obtinut prin tratarea la cald cu sulf a c. brut, care isi pierde astfel proprietatile plastice, devenind elastic. A fost obtinut prima data in 1844, de inventatorul american Ch. Goodyear. 2. Anvelopa.

PARIU, pariuri, s. n. 1. Conventie prin care fiecare dintre persoanele care sustin lucruri contrare intr-o disputa se obliga sa ofere o compensatie materiala celui care se va dovedi ca are dreptate; ramasag, prinsoare. 2. Joc de noroc, in special la cursele de cai, constand dintr-o miza care da dreptul participantului castigator la o cota din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

NEBUNIE, nebunii, s. f. 1. pierdere a judecatii din cauza unei boli mintale; dementa, alienatie mintala. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsa de judecata dreapta, de minte, de cumpanire; nechibzuinta, nesocotinta, prostie. ♦ Neastampar, zburdalnicie. 3. Fapta, vorba etc. nesocotita, extravaganta, prostie; fapta de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Fapta lipsita de seriozitate; nazbatie, ghidusie, strengarie, nazdravanie, pozna. – Nebun + suf. -ie.

SCADERE, scaderi, s. f. 1. Actiunea de a scadea si rezultatul ei; reducere, micsorare, descrestere (a cantitatilor, a volumului, a proportiilor). ♦ Una dintre cele patru operatii aritmetice fundamentale, prin care se determina diferenta dintre doua numere, diferenta care adunata cu scazatorul trebuie sa dea un numar egal cu descazutul. 2. Defect, cusur, lipsa, imperfectiune. ♦ (Inv.) pierdere, diminuare a valorii. – V. scadea.

Aglauros (sau Agraulos) 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. Acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. El s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. El n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.

FATA fete f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trasaturi specifice ale acestei parti; chip; figura; fizionomie. ~ acra. 3) pop. Individ considerat in raport cu societatea; persoana. ◊ ~ bisericeasca slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafetele plane ale unui corp geometric. Fetele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pamantului. ◊ A-si pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagina a unei foi de hartie. [G.-D. fetei] /<lat. facies

SANTA ANNA, Antonio LOPEZ de (1794-1876), general si om politic mexican. Presedinte al Republicii Independente Texas (1833-1836, si apoi al Mexicului, 1841-1855, cu intreruperi). Politica dictatoriala si conservatoare. Infrant si luat prizonier in batalia de la San Jacinto, a pierdul Texasul. In urma razboaielor cu S.U.A., prin tratatul de pace de la Guadelupe Hidalgo (1848) si prin cumpararea (1853) de catre americani a unei parti din Arizona de 76.768 km2 Mexicul a pierdut 55% din teritoriu (California, Texas, parti din Arizona si New Mexico), primind in schimb unele compensatii financiare. Dupa 1855, a trait in exil.

ORTEGA SAAVEDRA, Daniel (n. 1945), om politic nicaraguan. Lider al Frontului Sandinist de Eliberare Nationala. Coordonator al Consiliului de Guvernamant si al Juntei Guvernului de Reconstructie Nationala din Rep. Nicaragua (din 1979), in urma inlaturarii regimului A. Somoza. Presedinte al statului (1984-1990). A promovat reforme de nationalizare si improprietarire a taranilor saraci. Radicalizarea miscarii sandiniste, apropierea de Cuba si El Salvador, ca si relatiile tensionate S.U.A. au dus la alegeri anticipate (febr. 1990), pe care le-a pierdut in favoarea Violetei Chamorro.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)