Dex va sa zica

va sa zica (vrea sa insemne) vb. + vb.

ADICA adv. 1. Si anume, cu alte cuvinte, va sa zica; adicalea, adicatelea. 2. La urma urmei, in definitiv; mai bine zis. ◊ Expr. (Substantivat) La (o) adica sau (reg.) la dica = a) la drept vorbind; ca sa spun adevarul; b) in momentul hotarator, la nevoie. [Acc. si: adica. – Var.: (reg.) adeca, dica adv.] – Et. nec.

ASADAR adv. Prin urmare, va sa zica; astfel. – Asa + dar.

care va sa zica loc. conjct.

CARE² pron. rel. (se foloseste pentru a indica un obiect neidentificat) Ce. Cainele ~ latra nu musca. ◊ ~ va sa zica prin urmare. Sa nu ~ cumva nu cumva sa. /<lat. qualis

RESPECTIV, -A adj. care priveste imprejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare in parte in mod particular. ◊ corespunzator. ◊ (adv.) pentru cealalta situatie (parte); pentru al doilea caz; adica, va sa zica, cu alte cuvinte. (< fr. respectif)

ADICA adv. 1. Si anume, cu alte cuvinte, va sa zica. 2. La urma urmei, in definitiv; mai bine zis, dar. ♢ Expr. (Substantivat) La o adica sau (reg.) la dica = a) la drept vorbind; ca sa spun adevarul; b) in momentul hotarator, la nevoie. [Acc. si: adica. – Var.: (reg.) adeca, dica adv.] – Lat. adde... quod.

ASADAR adv. Prin urmare, va sa zica; deci. – Din asa + dar.

TARZIOR, -OARA, tarziori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui tarziu. [Pr.: -zi-or] – Tarziu + suf. -ior.

REAPROVIZIONA, reaprovizionez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Re¹- + aproviziona.

REAPROVIZIONARE, reaprovizionari, s. f. Actiunea de a (se) reaproviziona si rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.

POSTERITATE s. 1. descendenti (pl.), urmasi (pl.), (inv.) maradic. (Ce va zice ~?) 2. viitor, viitorime, (inv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

om-zi s. f., pl. om-zile

tarzior adj. m. (sil. -zi-or), pl. tarziori; f. sg. tarzioara, pl. tarzioare

A APROVIZIONA ~ez tranz. (masini, instalatii, intreprinderi etc. ) A asigura cu proviziile necesare pentru functionare sau pentru activitate; a alimenta. [Sil. a-pro-vi-zi-o-] /<fr. approvisionner

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata Ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....

SEROZIOM s.n. Sol de semidesert cu un continut redus de humus, bogat in carbonat de calciu. [Pron. -zi-om. / cf. rus. serii – cenusiu, zemlia – pamant].

zice (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. zic, 1 pl. zicem, 2 pl. ziceti, perf. s. 1 sg. zisei, 1 pl. ziseram; imper. 2 sg. zi, neg. nu zice; part. zis

1) am, avut, a avea v. tr. (lat. habere, a avea, iar rom. am e contras din avem, ca' n am avut eu sau noi. – Am, ai, are, avem, aveti, au; aveam, avui; am avut eu, am avut noi; avusesem; voi avea; voi fi avut; sa am, sa ai, sa aiba si aiva, sa avem, sa aveti, sa aiba si aiva; as avea; ai, aiba, aveti, aiba; a avea, avere; avut). Posed: am avere, merit onoare. Simt: am curaj, gust de vorba (dar mi-e frica, mi-e sete, mi-e pofta). Obtin: cu un franc ai o gaina, vei avea un premiu. Am dimensiunea de: Etna are peste trei mii de metri. Trebuie (cu inf. subj. ori supinu): am a scrie, am sa scriu, am de scris. Cost, am pretu de (Pop.): aceasta [!] carte are un franc (mai des si mai lamurit costa un franc). V. refl. Is in relatiune: ma am bine cu el. Ma refer: A se are la B, ca C la D. V. ajutator care serveste la formarea perfectului (am zis) ori a viitorului (am sa zic). A avea, a fi: n' are cine sa ma ajute (nu e cine sa ma ajute).

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

consecuent, -a adj. (lat. consequens, -entis, urmator). Care se potriveste cu cele zise ori facute in ainte [!]: omu onest e consecuent promisiunii. Urmator. S. n., pl. e. Log. A doua propozitiune a unei entimene. Mat. Al doilea termin al unui raport. In mod consecuent. – Fals -cvent ori -cinte.

BREVIAR, breviare, s. n. 1. Lucrare in care sunt expuse sumar notiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. breviaire, lat. breviarium.

CHEMA, chem, vb. I. I. Tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. 2. A pofti, a indemna (in mod oficial) pe cineva sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ♦ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma sa respecte anumite reguli de disciplina, liniste etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a incorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a insemna, a se zice, a se socoti. ♦ Expr. Se cheama ca... = insemneaza ca..., vrea sa zica. – Lat. clamare.

FIECE, adj. nehot. (Pop.) Care este, se socoteste, se intampla, se ia etc. fiecare in parte, in fiecare zi etc.; fitece. Fiece om. Fiece zi. [Pr.: fi-e-. – var.: fiesce, fiestece adj. nehot.] – Fie¹ + ce.

VIZIONARE, vizionari, s. f. Actiunea de a viziona si rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. viziona.

FUZIONARE, fuzionari, s. f. Actiunea de a fuziona si rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. fuziona.

RAIE s. f. 1. (Pop.) Boala de piele la oameni si la animale, cauzata de un parazit si caracterizata prin aparitia unor bubulite (localizate mai ales intre degete) care produc mancarime; scabie. ◊ Expr. Se tine ca raia de om, se zice despre cineva de care nu mai poti sa scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni si animale rele, care provoaca multe necazuri; pacoste, napasta. 3. (In sintagma) Raia neagra a cartofului = boala a cartofului provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor excrescente moi, negre-brune, pe partile subterane ale plantei. [Pr.: ra-ie] – Lat. aranea.

SCIZIONARE, scizionari, s. f. Actiunea de a (se) sciziona si rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. sciziona.

A zice zic 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ◊ Ce mai zici? ce mai faci? va sa zica adica; prin urmare. 2) A enunta cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiectie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A gasi de cuviinta; a crede; a considera; a socoti. ◊ Sa zicem a) sa admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a canta, a interpreta; a executa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicere

BAZILICALE s.f.pl. Colectie de legi, publicate la sfarsitul sec. IX de imparatul bizantin Leon al VI-lea, zis Filozoful, care constituie cea mai monumentala opera de drept bizantin. [< lat. basilicorum libri].

BREVIAR s.n. 1. Expunere sumara a unor principii, a unor probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pron. -vi-ar, var. breviarium s.n. / cf. fr. breviaire, it. breviario].

IPOSTAZIERE s.f. Actiunea de a ipostazia si rezultatul ei. [Pron. -zi-e-. / < ipostazia].

BALACEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Badea B., boier dregator; lunga si interesanta cariera politica; mare postelnic, mare sluger, mare clucer, mare vornic (1664-1687). 2. Constantin B. (?-1690), fiul precedentului si ginerele domnului Serban Cantacuzino; aga (1682-1688). 3. Constantin B., zis „Buclucasu” (?-1831), om politic, a detinut importante dregatorii. Adversar al regimului fanariot si adept al restaurarii domniilor pamantene. Sef al grupului de boieri constituit in „partidul patriei”, urmarind emanciparea Principatelor Romane de sub suzeranitatea turceasca si de sub protectoratul rusesc. 4. Ion (Iancu) B. (1828-1914, n. Bucuresti), om politic, diplomat. Participant la Revolutia de la 1848; luptator pentru unirea Principatelor Romane. Memorii. 5. Constantin B.-Stolnici (n. 1923, Bucuresti), medic roman. Cercetari si inventii in domeniul neurologiei, gerontologiei, ciberneticii („Elemente de neurocibernetica”, „Personalitatea umana – o interpretare de cibernetica”, „Neurogeriatrie”, in colab.).

BREVIAR, breviare, s. n. 1. Expunere sumara a unor principii sau probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le recite la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Fr. breviaire (lat. lit. breviarium).

CHEMA, chem, vb. I. I. Tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. 2. A pofti, a indemna (in mod oficial) sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere sa se respecte disciplina si linistea. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a incorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. A chema in judecata = a cita in fata justitiei. II. 1. Tranz. unipers. si refl. A se numi, a avea numele... 2. Refl. impers. (Fam.) A insemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheama ca... = e vorba ca..., vrea sa zica. – Lat. clamare.

adica conj. (lat. ad id quod. V. ca. Cp. si cu dica). vrea sa zica, cu alte cuvinte: regele animalelor, adica „leu”. Si anume: a platit si restu, adica un franc. Oare: Adica crezi ca ma tem? Adica ce te crezi tu? – Mai rar si lit. adica (vechi adeca), mai ales in locutiunea la adica, la urma urmei, judecind bine, in momentu deciziv [!] (la dica), la adica, nu-s nici eu asa de slab; sa n' o patim tocmai la adica! – De acest cuv. (ca si de anume) abuzeaza Romanii germanizati traducind pe germ. namlich: era adica bolnav (corect rom. caci era bolnav). Altii, ca sa evite o pretinsa cacofonie, zic ca adica, care adica ild. adica ca, adica care, cum zice poporu, care nu stie de asemenea fleacuri. Tot asa, nu e mai corect sa zici cum adica ild. adica cum.

1) ajun n., pl. uri (d. ajun 2). Ziua precedenta unei sarbatori (cind nu se maninca ori se maninca de post): ajunu Craciunului (personificat in Mos Ajun). Ori-ce zi din aintea [!] alteia, fara notiunea de sarbatoare: ajunu luptei. Vechi. Trans. Post. – Fals preziua.

2) banesc v. tr. (d. ban 1). Fac ban (boier). Zic cuiva „ban”. V. intr. Traiesc ca un ban. Vechi. (d. ban 2). V tr. Jafuiesc de bani, sfantuiesc. Trans. Fam. A bani bani, a face (a scoate) bani (parale).

barbierie f. (d. barbier; it. barbieria). Meseria sau pravalia barbierului. A’nvata barbieria pe capu cuiva, a’nvata ceva pe socoteala ori cu paguba altuia. – Barbierii evita acest cuv. si zic frizerie ori salon de ras, tuns si frizat!

asa si (mai vechi) asi adv. (lat. eccum sic, iaca asa. V. si). Ast-fel, in acest fel: cum iti vei asterne, asa vei dormi. Asemenea, ast-fel de: la asa oameni (unor asa oameni) nu le dau voie. Asa de, ast-fel de, atita de: era asa de intuneric, in cit nu se vedea nimic. (Mai putin bine fara de: asa prost ma crezi?). Asa si asa sau nici asa, nici asa (fam.), potrivit, modest: o casa asa si asa. Cam asa, aproape asa: cam asa s´a intimplat. Iaca asa (fam.), formula de incheiere a unei povestiri: iaca asa, mai baieti! Asa dar, deci, pin [!] urmare, vrea sa zica: asa dar, ne-am inteles. Azi asa, mini [!] asa, se zice cind povestesti despre un fapt repetat: azi asa, mini asa (de ex., fura), pina cind a fost prins. Se intrebuinteaza si cind nu vrei sau nu poti da un raspuns precis: De ce nu vrei sa mergi? – Asa! – In nord. barb. dupa germ. so ein: asa un om, asa o casa. Rom. corect asa om, asemenea om, ast-fel de om.

chepeneag n., pl. ege (ung. kopenyeg, turc. kepenek, de unde si bg. kepenieg si rut. [d. rom.] kepeneag. V. cabana 1, caftan, capot). Vechi. O haina de parada strinsa pe corp. Azi. Trans. Munt. Manta de ploaie (cu gluga). Dupa ploaie chepeneag, se zice cind vii cu un lucru dupa ce nu mai este nevoie de el. – Si chipineag. In Trans. si capeneag (d. ung.). V. ipingea, caciula, felon, pelerina.

chindros, chindrus si chindru (est) si chinoros (sud) n. (germ. kienruss, funingine). Funingine calcinata, un fel de praf negru (numit si saja) care se intrebuinteaza la vapsit [!]. (Une-ori se zice asa si prafurilor de alta coloare [!]). V. lutisor.

contra, prep. cu genitivu sau cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de in potriva [!], care cere genitivu). In directiune contrara, fata in fata cu: contra vintului, contra mea. Fig. Dusmaneste: a vorbi, a vota contra lui. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doi, a schimba argint contra aur (sau pe aur). – Si in contra dupa in potriva): in contra tuturor. In Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se incontra, a se pune in contrazicere, a-i face opozitiune. – Din contra (fals din contra), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis ca va veni. – Din contra! A zis ca nu va veni!

deci conj. concluziva (d. de si ici). Asa dar, pin urmare, vrea sa zica: cuget: deci exist sau cuget, deci exist (O vorba a lui Decartes).

CAPUSA, capuse, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se infig in pielea animalelor si a omului si se hranesc sugandu-le sangele (Ixodes); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i in gusa, si-n capusa, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gandeste. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de vita, din care se dezvolta coardele si rodul; ochi¹. – Cf. alb. kepushe.

ziceRE, ziceri, s. f. Actiunea de a zice si rezultatul ei; ceea ce se exprima prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvant, vorba, vorbire. ♦ Expresie, zicatoare, zicala. – V. zice.

CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) Fiecare, oricine, oricare. zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care. (~ vant te-a adus aici?) 3. pron. orice, orisice, (inv.) verice. (zica lumea ~ o vrea.). 4. adv. cat, cum. (~-as mai rade!) 5. interj. (interogativ) cum? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit!)

ORICE pron., adj. 1. pron. ce, orisice, (inv.) verice. (zica lumea ~ o vrea.) 2. adj. v. fiecare.

ORICINE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orisicare, orisicine, (inv. si pop.) care, (pop.) fiescare, fiescine, fitecine, (inv. si reg.) caresi, cinesi, (inv.) nestine, vericare, vericine. (zica ~ ce ar vrea.)

MAINE adv. In ziua care urmeaza dupa azi. ◊ De ~ a) incepand cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni in viitor. (Ca) ~-poimaine in timpul cel mai apropiat; in curand; degraba. Pe ~! sa ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice cand este vorba de o amanare continua. /<lat. mane

CAPUSA, capuse, s. f. I. Animal parazit din clasa arahnidelor, care se infige in pielea animalelor si se hraneste sugandu-le sangele (Ixodes ricinus). ◊ Expr. Ce-i in gusa, si-n capusa, se zice despre un om sincer, care spune tot ce gandeste. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de vita, din care se dezvolta coardele si rodul; ochi. – Comp. alb. kepushe.

ziceRE, ziceri, s. f. Actiunea de a zice si rezultatul ei; ceea ce se exprima, comunicare de orice fel; cuvant, vorba, vorbarie. ♦ Expresie, zicatoare, zicala.

ameaza (est) f., pl. amezi, si amiaza (vest) f., pl. amiezi (lat. ad mediam [diem], la mijlocu [zilei]. V. mez). Mezu zilei, ora 12 ziua: sa vii la ameaza. Ziua in ameaza mare, ziua in vederea tuturor sau putind fi vazut de toti. V. namiezi.

Anticrist si (vechi) Antihrist m. (vgr. si ngr. Antihristos, adica „contra lui Hristos”; vsl. Antihristu). Un diavol care, dupa cum zice Apocalipsu, se va arata la sfirsitu lumii ca sa faca rau, dar va fi invins de Hristos. Fig. Nelegiuit. – Pop. Fam. Iron. Antihirt.

audiez v. tr. (d. lat. audire, a auzi). Aud, ascult, asist la: audiez un curs la universitate (Barb. ca si radiez 2. Corect se zice aud, ascult ori asist).

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

caruta f., pl. e (lat. carrucea, d. carruca si carrucha, caruta; it. carrozza). Ghioci, car mai mic (c´un cal sau cu doi) p. oameni sau marfa. Trasura ordinara. Trasurica postala. Continutu unei carute: o caruta de nisip. Prov. Nici in car, nici in caruta, nici in teleguta, se zice cind cuiva nu-i place ceva in nici un fel. Scirba mea si patru bani si-o caruta de Jidani, se zice ironic in loc de „atita paguba, nu-mi pasa”! V. brisca, daradaica.

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

chefnesc v. intr. (imit ca si scheun, tifnesc s. a.). Se zice despre cine [!] ori despre lup cind scheauna de bucurie ca vinatu e aproape ori (cinele) de bucurie c´a venit stapinu lui: lupanii s*******u chefniri rare dupa iepuri (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de ris. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.

ciolpan (sud) si ciorcan (nord) m. (cp. cu turc. colpa, stingaci). Copac uscat, osiac (rev. I. Crg. 4, 390). Isi cunoaste cioara ciolpanu, se zice despre un om cind trage la teapa [!] ori despre un copil cind se arata vrednic de tata-su. Fig. Iron. Om inalt si slab, cocirla. V. butuc, ciump, hasca.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

vineri s. f. – A cincea zi a saptaminii. – Mr. vińiri, megl. viniri, istr. virer. Lat. veneris (Diez, I, 441; Puscariu 1897), cf. it. venerdi, prov., cat. divenres, fr. vendredi, sp. viernes. – Der. vinerel, s. m. (nume de bou nascut intr-o vineri); vinerica (var. vinerea), s. f. (nume de vaca nascuta intr-o vineri); vinerita, s. f. (vinetica, Ajuga reptans), rezultat din confuzia cu vinetica.

BRISSOT DE WARVILLE [briso də varvil], Jacques Pierre BRISSOT, zis ~ (1754-1793), jurist, orator si om politic francez. Unul dintre conducatorii girondinilor. Dupa fuga regelui Ludovic XVI la varennes, a redactat memoriul de decadere a regelui din drepturile sale. Ghilotinat in timpul dictaturii iacobine. A justificat, intr-o scrisoare din 1785, adesata imparatului Iosif II, rascoala lui Horea, Closca si Crisan.

KALPA („ordine, lege”) (in cosmologia hinduista), perioada de timp care acopera un ciclu cosmic complet, de la originea lumii pana la sfarsitul ei. K. reprezinta o zi si o noapte a lui Brahma, egala cu 24.000 de ani divini si cu 8,64 • 10¹⁹ ani terestri.

adiio interj. (ngr. d. it. addio, „la Dumnezeu”). Formula la politeta la despartire: adiio, amice! S. n. Un adiio. Reprezentatiune de adiio, ultima reprezentatiune. A-ti lua adiio de la cineva, a zice adiio cuiva, a-i adresa ultimu salut. Fig. Fam. S' a dus, a trecut timpu de: de azi in ainte [!], adiio fericire! adiio chilipir (sterge-te pe bot)!

FIZIOGNOMONIE s.f. (Liv.) Tendinta de a determina caracterul unui om dupa fizionomie; fizionomistica. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia].

MALIGMATA s. f. metafora atenuata prin introducerea in enunt a unei constructii incidente de tipul „oarecum”, „ca sa zic asa”, ori prin transformarea ei in comparatie cu unele constructii jonctionale. (< gr. maligmata)

acasa adv. de loc si de directiune (a si casa). La domiciliu, acolo unde locuiesti: stau acasa, ma duc acasa, plec de acasa. Fig. Nu mi-s boii acasa, is ingrijorat, trist. Acuma mai vii de acasa, acuma te pricep ce zici, imi convine. Acum mai vii acasa, acuma ai priceput.

claviatura f., pl. i (germ. klaviatur, d. klavier, clavir). Siru de clape la piano, (Francejii zic clavier, iar rom. ar fi mai bine sa se zica clape, sir de clape ori chear [!] clavier).

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

POMINA f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

DOLIU s.n. Jale, tristete, durere cauzata de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obsteasca etc.; atitudine plina de tristete a unui om caruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care aminteste de un eveniment dureros; in doliu = in negru. [Pron. -liu. / cf. lat. dolium, it. doglia, fr. deuil].

DOLIU s. n. jale, tristete, durere cauzata de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obsteasca etc.; atitudine plina de tristete a unui om caruia i-a murit cineva. ♦ zi de ~ = zi care aminteste de un eveniment dureros; in ~ = in negru. (< lat. dolium, dupa fr. deuil)

aman (turc. ar. aman. V. aliman) interj. pin [!] care musulmanii implora crutarea vietii. A ajunge, a fi la aman, a ajunge, a fi la mare nevoie (la extrem). Loc. adv. Aman-zaman, zor-nevoie, cu ori-ce pret, numai de cit: zice sa-i dau, ca alt-fel, aman-zaman, moare!

catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). Fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.

chiorai si -iesc, ghiorai si -iesc, a -i v. intr. (imit. d. chior-chior, ghior-ghior, huietu matelor goale; ung. korogni. V. cirii, chirai, cherlai. Se zice despre mate, care fac chior-chior cind ti-e foame. Se zice si despre curci cind tipa facind chior-chior. – In Trans. a corai.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

daunazi si daunazi adv. (de; una si zi). Mai zilele, trecute, acum cite-va zile. – In vest deunazi.

AUTOILUZIONARE, autoiluzionari, s. f. Actiunea de a se autoiluziona si rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – V. autoiluziona.

CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = instalatie generatoare de caldura pentru incalzirea puilor de gaina obtinuti pe cale artificiala. ◊ Expr. A sedea closca = a sedea nemiscat, in inactivitate. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. ♦ Fig. Om lenes, inactiv. 2. (In expr.) Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; pleiadele, gainusa. – Bg. klocka.

EXTAZIERE s.f. Actiunea de a (se) extazia si rezultatul ei; admirare puternica, cadere in extaz. [Pron. -zi-e-. / < extazia].

bandajez v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o rana. Leg un om ranit, o parte ranita: a bandaja pe cineva la picior, un picior cuiva.

aplec, a -a v. tr. (lat. applico, -are. – Aplec, apleaca. V. aplic, plec). Plec, inclin, misc spre o parte un lucru vertical: imi aplec capu la dreapta, aplec o prajina pe care o tin in mina. Alipesc la pept [!] un prunc ca sa-l alaptez: copilu, pina nu plinge, nu-l apleaca mama (Prov.) Fig. A-ti pleca urechea la nevoia cuiva, a-l asculta la nevoie, a-l ajuta. V. refl. Ma plec, ma inclin ca sa ridic [!] ceva ori in semn de salut. Se apleaca ziua, se apropie de seara. A ti se apleca, a ti se strica stomahu [!] de mincare, a ti se face greata, a te ciumurlui, a-ti veni sa versi (si deci a te inclina).

birja f., pl. i (rus. birza, bursa, birja, d. germ. borse, fr. bourse, bursa. La inceput s’a zis izvosciciia birza, bursa ori locu de stationare al trasurilor publice, de unde si mold. rar trasura de birja, adica „trasura de la bursa, trasura de la locu de stationare al lor, trasura publica”. Tot asa fr. fiacre, birja, dupa otelu Saint-Fiacre din Paris, inaintea caruia era statuia sfintului Fiacrius, unde, de la 1640, obisnuiau sa stationeze. V. bursa). Drosca, trasura publica. – Mold. pop. si berja (fiindca si Rusii au zis iutil berza din germ. borse, pop. berse), pl. si berje, ca perje.

1) chir m. fara pl., gen. al lui (ngr. kyr ild. kyrios, domn. V. chira). Odinioara, titlu dat boierilor si mitropolitilor. Astazi, titlu dat Grecilor de conditiune mai joasa (cind is de conditiune mai inalta, li se zice ca tuturor: domnule). Fam. Titlu dat ori-cui ild. domnu: te-am prins, chir vasile! V. cilibiu.

cirii, a -i v. intr. (d. cir. V. circii). Se zice despre strigatu gainii cind o prinzi ori inainte de a face ou. (dupa ce-l face, cotcodaceste). Se zice si despre strigatu ciorilor. Iron. Vorbesc prea mult: ce tot cirii pe aici? Vorbesc in argot [!]. V. tr. Critic, iau in ris, atac: in politica e greu sa nu te ciriie cineva.

ASTAZI adv. 1. In ziua de fata, in ziua in curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Acest astazi va ramane neuitat. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) Zi cu zi, zi dupa zi; b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba astazi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Astazi-maine = in curand, zilele acestea. 2. in epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. ista die (sau asta + zi).

NICTEMER s. n. interval de 24 de ore (o zi si o noapte), unitate fiziologica cuprinzand, pentru om si animale, o perioada de ritmuri biologice. (< fr. nycthemere)

acatator, -oare adj. Se zice despre pasarile care (ca cucu, ghionoaia) ori despre plantele care (ca edera, volbura) se acata. – Si agatator, acatarator si catarator. V. suitor.

ast, asta pron., pl. asti, aste. Acest, aceasta. Asta-noapte, asta-vara, noaptea ori vara precedenta (trecuta). – In est nu se zice asta, ci ista si aista. In vest az-noapte sau azi noapte, fals ild. asta-noapte. Lit. asta seara barb dupa fr. ce soir. Corect e numai deseara si in seara asta (mold. fam. ien sara). Seara din ajun se numeste aseara ori ieri seara.

boboteaza f. pl. eze (poate din Apa-boteaza, cum s’ar mai zice pin Ban., Hateg, Maram., daca nu din Bogboteaza, dupa vsl. bogoiavlenie, id., ori d. po- si botez. V. po-). Ziua de 6 Ianuariu, cind e Botezu Domnului. Geru Bobotezei, mare ger.

chel, cheala adj., pl. cheli si chei, chele (turc. kel; bg. kel. V. cheles). Plesuv, al carui cap n´are par. Chelului tichie de margaritar ii trebuie, tie-ti lipseste un lucru necesar, si tu faci lux (se zice despre un sarac care face lux ridicul ori despre un prost care-si cumpara carti pe care nu le pricepe s. a.).

Amphitrite, fiica lui Nereus si a lui Doris si una dintre nereide. Intr-o zi, pe cind se juca impreuna cu surorile ei in apropiere de insula Naxos, a fost rapita de Poseidon, cu care a avut mai tirziu un fiu, pe Triton, o alta divinitate marina. Amphitrite era considerata regina marii.

Calydon, cetate din Aetolia, numita astfel dupa numele intemeietorului ei si cirmuita ulterior de Oeneus, tatal lui Meleager. In imprejurimile ei a avut loc celebra vinatoare a mistretului – zis din Calydon (v. si Meleager).

buhai m., pl. tot asa (rut. buhai, rus. bugai, d. turc. buga, id. buhac, bufnita; bg. buga; ung. [d. rom.] buhay. V. buha). Taur (V. bic). Popusoi care nu rodeste (adica care se deosebeste din multime ca „tauru’ntre boi”). S.n., pl. uri sau e. Stup care nu roieste intr’o vara. (V. paroi). Cofa ori putinica astupata c’o pele intinsa de care atirna o codita de par de cal si care, cind e trasa cu mina uda si bine spalata, vibreaza imitind mugetu taurului (Cu asta, in Mold. si aiurea, baietii merg din casa’n casa in ultima zi a anului tragind de coada buhaiului, sunind dintr’un clopot si recitind „plugusoru”): a umbla cu buhaiu. Bucoi (Olt., Munt.). – In Ial. si buga (bg. turc.), m., pl. bugi, taur. V. duba.

CHEMA vb. 1. a invita, a pofti. (I-a ~ sa mearga la el.) 2. a convoca, a invita, (inv., in Transilv. si Ban.) a conchema. (I-a ~ la politie.) 3. v. solicita. 4. v. provoca. 5. v. cita. 6. v. actiona. 7. v. evoca. 8. v. supranumi. 9. a se numi, (inv. si pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (inv.) a se porecli. (- Cum te ~? – Gheorghe!) 10. a se numi, a se spune, a se zice, (inv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi aceasta floare?)

PURTARET ~eata (~eti, ~ete) (despre imbracaminte, incaltaminte) 1) Care este pentru fiecare zi. 2) Care tine (mult) la purtare. /a purta + suf. ~et

art si hart n., pl. uri, si (mai vechi) arti si harti m. pl. (prescurtat din Artivur si -urt, numele cinelui [!] caruia, dupa credinta poporului, se inchina Armenii si porecla data Armenilor, d. ngr. Artzivurtzi, mgr. Artzivurion, iar acesta d. arm. aracayork, timpu din aintea [!] postului mare. A minca de frupt Mercurea si Vinerea „ca un cine [!]” inseamna „a te spurca”, ca adoratorii cinelui). Munt. Timpu cind se maninca carne si Mercurea, si Vinerea, ca' n saptamina a zecea inainte de Paste, a brinzei (cind nu se maninca carne, dar, se maninca lapte si oua), a Pastelui, a Rusaliilor si de la Craciun pina la Boboteaza: A minca hart ori de hart, a nu tinea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Saptaminii albe sau a brinzei ii precede o saptamina in care se maninca vristat; aceasta saptamina se cheama hirta. In aintea hirtei e cirneleaga. Tot cirneleaga e si saptamina intiia dupa Craciun. Cind cislegile tin numai cinci saptamini, avem saptamina intiia cirneleaga, a doua hirta, a treia cirneleaga, a patra hirta, iar a cincea a brinzei”. – Vechi si hirt, pl. uri. In Mold. hirta, pl. e.

bibazic, -a adj. (bi- si bazic). Chim. Se zice despre o sare care contine de doua ori atita baza cit sarea neutra corespunzatoare.

NUMI vb. 1. a se chema, (inv. si pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (inv.) a se porecli. (Cum te numesti?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (inv.) a se pomeni. (Cum se numeste pe la voi aceasta floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. inscauna. 8. v. angaja.

blinda f., pl. e (fr. blinde germ. blende, derivat d. blenden, a orbi, a astupa). Fort. Aparatoare inaintea bombelor dusmanului facuta din fasine ori alta gramadire de nuiele sprijinite de pari (Se zice mai mult la pl.).

ciulesc v. tr. (nsl. culiti, sirb. culiti, id. V. ciul). Se zice despre cai si alte animale care intorc urechile inainte (ori si´napoi) cind aud un zgomot neobisnuit. Fig. Fam. Ascult cu atentiune: ciuliti urechile, mai! Ma rasucesc (ma ciuciuletesc), vorbind de frunze cind e arsita. Mold. sud. Se zice despre poame cind incep sa se coaca. V. pirguiesc.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

PRESUPUNE vb. 1. (inv. si pop.) a prepune. (Am ~ ca vei veni.) 2. v. banui. 3. v. crede. 4. a admite, a spune, a zice. (Sa ~ ca asa s-au intamplat lucrurile.) 5. a cere, a implica, a necesita, a reclama. (Inteligenta ~ reflectia.)

INFUZIE s.f. Solutie obtinuta dintr-o planta prin oparirea ei cu un lichid fiert in clocote; medicament astfel pregatit. [Pron. -zi-e, gen. -iei, var. infuziune s.f. / cf. fr. infusion, lat. infusio].

2) boa (2 silabe) n. indecl. (acc. fr. a lui boa) 1) Fasie de blana ori de pene care o poarta femeile la git iarna. – S’ar putea zice si o boa, doua boa (oa doua silabe) sau si n. boauri.

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

ADAM (in „Vechiul Testament”), primul om; creat de Dumnezeu din lut, dupa chipul si asemanarea lui, in a sasea zi a Creatiei. Tatal lui Cain, Abel si Set. Perechea lui este Eva.

asemenea (est) si asemeni (vest) adj. fix (lat. ad-similis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatal lui. Ast-fel de, asa: n´am mai vazut asemenea om (mai rar un asemenea om), ochii unui asemenea om, unor asemenea oameni. Adv. Tot asa, identic, egal: s´a purtat asemenea. – Se zice si de asemenea si tot asemenea (ca adv.). Vechi semenea, adv.

bilticii, a -i v. intr. (d. biltic si ruda cu vsl. bultati, rus. bultyhati si boltati, a bilticii. V. bildibic, hilticii si heltiuga). Fam. Se zice despre zgomotu apei cind cade ceva greu in ia si face bildibic ori despre picioare cind calca pin apa si fac biltic. Clatin un lichid in vasu lui (hilticii). V. refl. Apa se bilticiie in butoi.

bodaprosti si (mai rar) bogdaprosti interj. (vsl. bg. bogu da prosti, „Dumnezeu sa ierte”, adica „pacatele”. V. prostesc 3). Vorba pin care multumesc cersetorii. Iron. Pui de bodaprosti, copil de cersetor. A te umplea de bodaprosti, a te pricopsi, a te umplea de chichirita (a te alege c’un nesucces ori c’o ocara): m’am dus, dar m’am umplut de bodaprosti! A zice bodaprosti, a te simti multamit: zi bodaprosti c’ai scapat de el! In vest. -oste.

BRIGAND ~zi m. 1) Persoana care comite jafuri, facand uz de forta; hot de drumul mare; talhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand

PARABOLOID ~zi m. geom. Suprafata formata prin miscarea unei parabole care se deplaseaza in asa fel, incat planul ei ramane mereu paralel cu el insusi, iar varful descrie o alta parabola situata intr-un plan perpendicular. /<fr. paraboloide

carbonic, -a adj. (d. lat. carbo, carbune). Chim. Se zice despre un acid care rezulta din combinatiunea carbunelui cu oxigenu, cum se intimpla in ardere, fermentatiune ori respiratiune. Acidu carbonic e un gaz incolor, mai greu de cit aeru si asfixiant. Cind te scobori intr´un beci ori put si vezi ca ti se stinge luminarea, e semn ca e acid carbonic, si deci trebuie sa te retragi.

clondir n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri si kryondiri [scris -ntiri], d. kryos, frig, adica „vas care tine apa rece”; bg. krondil si krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticla) de citi-va litri (5-6 ori chear [!] si 2-3 sau un simplu burcut). Continutu lui: un clondir de vin. – La inceput s´a zis asa celor de lut (ca cele de Curacao), apoi si celor de sticla. V. urcior si damigeana.

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

atmosfera f., pl. e (d. vgr. atmos, abur, si sphaira, sfera). Aeru care invaleste tot pamintu. Masura fortei aburului dintr´o masina (1 kg. 033 pe un centimetru patrat): presiune de zece atmosfere. Fig. Mediu in care traim: atmosfera de intrigi. A face cuiva atmosfera (favorabila sau nu), a pregati publicu pentru sau contra lui. – Inaltimea atmosferei, dupa invatatu francez Biot, e de 40,000 de metri. Presiunea atmosferei pe un om de marime obisnuita e de 17,000 de chilograme, care-s contrabalantate de reactiunea fluidelor din corpu nostru. Astronomia zice ca toate plantele si satelitii lor, afara de luna, au atmosfera.

cirn, -a adj. (vsl. krunu, cu nasu sau urechile taiate. V. chirnog). Cu nasu turtit ori prea mic: acest om e cirn, are nasu cirn. Prov. De aceia n´are cirna nas si ursu coada, se zice cind unu are pretentiuni prea mari (de ex., cind un cersitor [!] ar refuza sa manince pine [!] si ar cere cozonac). V. calina.

brat n., pl. e (lat. brachium, pop. bracium, d. vgr. brahion; it. braccio, pv. braiz, fr. cat. bras, sp. brazo, pg. braco). Mina de la umar pina la unghii. Cantiatea pe care o pot purta bratele: un brat de lemn. Ramificatiune de fluviu, de mare (numit si crac). Fig. Munca: a trai din bratele sale. Putere: bratu lui Dumnezeu. Vigoare: tot cedeaza bratului lui. A primi cu bratele deschise, a primi cu bucurie. A sta cu bratele incrucisate, a nu avea nimic de facut. In brate, cu ajutoru bratelor: a tineaun copil in brate. La brat sau brat la brat, tinindu-te de bratu altuia: a te plimba cu cineva la brat. – Se zice gresit si in bratele meu, ca in spatele meu, pin confuziunea f. pl. in e cu m. ori n. sing. in e.

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). Haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.

INCLUZIUNE, incluziuni, s. f. 1. Particula de metal strain continuta in masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate in masa ei. 2. (Mat.) Proprietate care consta in faptul ca orice element al unei multimi date apartine si altei multimi. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. inclusion, lat. inclusio, -onis.

INDONEZIAN, -A, indonezieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Indoneziei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Indoneziei sau populatiei ei, privitor la Indonezia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba indoneziana. ◊ Limbi indoneziene = familie de limbi vorbite in sud-estul Asiei si in Malaiezia. [Pr.: -zi-an] – Din fr. indonesien.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

cicoare f., pl. ori (lat. cichorea, cichoria, cl. cichoreum si cichorium, d. vgr. kihorion, kihoreia; it. cicorea, cicoria, de unde fr. chicoree). O planta din familia compuselor (cichorium endivia, cicoare de gradina si cichorium intubus, cicoare ordinara). Frunzele ei se maninca ca salata. Din radacina ei se face surogatu de cafea, si de aceia „cicoare” se zice si ild. surogat de cafea. La Ch N. I, 81 s. a. cicoara.

ciuperca f., pl. i (ung. cseperke, csiperke, csop;orke si csuporka, ceh. pecarka, pecirka, sirb. bg. pecurka si cepurka, d. vsl. pesti-pekon, a coace. V. pitarca). O planta criptogama de forma unei umbrele (a******s). Fig. Iron. Palarie moale. Revista ori gazeta proasta. Paguba (ori jaf) in ciuperci, paguba de lucruri fara valoare. A rasari ca ciupercile dupa ploaie, se zice despre revistele si ziarele proaste care apar si dispar rapede [!]. – In Bts. Dor. Bucov. ciuparca, pl. -arci, in Dolj ciupearca, pl. -erci. Is multe feluri de ciuperci (bureti, ghebe, hribi, opintici, riscovi, zbitciogi s. a.), unele bune de mincat, altele veninoase. In caz de otravire, pina la venirea medicului, trebuie sa iei un vomitiv, nu purgativ, si sa te feresti de a bea otet, eter sau apa sarata, care raspindesc otrava in trup.

comision n., pl. oane (germ. kommission, fr. commission, comisiune, comision). Com. Procurare pin [!] comisionar, insarcinare data cuiva sa cumpere ceva (sau sa si vinda) in numele tau. – E mult mai elegant si mai bine a zice comisiune, ca comision, ca si divizion, denota o influenta ruseasca si germana.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

coltar m. (d. colt). Bot. Gogoasa de ristic, gogoasa de tufa, bubuslui, gogoasa colturoasa produsa pe frunzele si fructele stejarului (quercus infectoria) de intepaturile unei vespii numita cynips gallae tinctoriae si uzitata in med. ca astringent si in industrie la facut cerneala si la vapsit cenusiu si negru (V. hurlup). Incaltaminte cu colti (cu ghimpi) ca sa te sui pe munti, pe stinci. Coltan. S. n., pl. e. Scaun ori masa in trei colturi de pus in coltu unei camere. Un instrument tipografic de asezat literele in rinduri egale (zis si vingalac). Echer de timplar, de rotar, de zidar s. a. V. indreptar.

contrazic, -zis, a -zice v. tr. (contra si zic, dupa fr. contredire). Spun ceva contra celor spuse de altu. V. refl. Spun sau fac ceva contrar celor spuse ori facute de mine in ainte [!].

debarc si -chez, a -a v. tr. (fr. debarquer, d. barque, barca. V. imbarc). Dau jos dintr’un vagon, vorbind de calatori (P. marfa se zice descarc). Fig. Inlatur, parasesc: a debarca un ministru dintr’un partid. V. intr. Ma dau jos, descind din corabie ori din vagon: a debarca la Galati. – Pop. si dezbarc.

FIZIONOMIE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trasaturilor fetei cuiva care determina expresia ei particulara; chip. ◊ Joc de fizionomie – mimica. 2. Fig. Caracter distinctiv, infatisare particulara (a unei epoci, a unei colectivitati umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

PAI¹ adv. (Fam.) 1. (Exprima o afirmatie, o aprobare) a) Desigur, se intelege. Pai ca bine zici (SEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprima rezerva, ezitare) Cum sa spun? stiu eu? Ce cei pe dansul? – Pai, ce-i vrea sa-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprima neincredere) Pai cine stie ce ai de gand! 4. (Exprima mirare) Pai cum, omule! [var.: poi adv.] – Din apai (< apoi).

cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.

EXISTENTA, existente, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofica care se refera la natura, materie, la tot ceea ce exista independent de constiinta, de gandire. ♦ Viata considerata in durata si continutul ei. ♦ Durata (a unei situatii, a unei institutii). 2. Conditiile, mijloacele materiale necesare vietii. ♦ Viata; mod de viata, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.

cararuiesc (ma) v. refl. Se zice cind se face carare pe unde-a trecut: acum e zapada prea mare si nu putem iesi pina ce nu se va cararui.

PREzice, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunta dinainte ce se va intampla, orientandu-se dupa anumite indicatii prezente, dupa intuitie, rationament etc. A ghici viitorul cuiva (in carti, in cafea, in palma etc.). – Pre¹- + zice (dupa fr. predire).

sui (-ie), adj. – Subtire, zvelt, mladios. Originw incerta, probabil sl., cf. slov. sujati „a subtia”. Legatura cu ceh., slov. suhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigura. – Der. suia, vb. refl. (a subtia); suiet, adj. (delicat); suiat, adj. (subtire, se zice despre fierul de marcat); suieratura, s. f. (fier de marcat); suita, s. f. (varietate de marmota, S**********s citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legatura cu bg. suek (Candrea), slov. suica (Scriban), este mai putin sigura).

crap, a -a v. intr. (vrom. crep, d. lat. crepo, -are, part. crepitus, pop. crepatus, a pirli; it. crepare, pv. crebar, fr. crever, sp. pg. quebrar). Explodez, ma sparg, plesnesc, ma deschid (de caldura, de uscaciune, de ger, din cauza unei lovituri). Fam. Mor de multa sfortare, de un anevrizm [!]: calu a crapat de fuga, el a mincat pin´a crapat. A crapa de necaz, a fi foarte furios ca nu te poti razbuna. V. tr. Fac sa explodeze ori sa se sparga (o ghiulea, o peatra [!]). Deschid putin: a crapa usa. Despic (Munt.): a crapa lemne. V. refl. Se crapa de ziua, se lumineaza de ziua, apare crepusculu. – Vechi si azi in Trans. pe alocurea crep, crepi, creapa, sa crepe, crepat, in Munt. crap, crapi, crapa, sa crape, crapat. Cp. cu rabd.

sloi (-iuri), s. n. – 1. Bulgare, coagul (se zice despre bucati dintr-o materie care se solidifica sub efectul frigului ca grasimea, ceara). – 2. Bloc de gheata. – 3. (Trans.) Mincare de carne de oaie in seul ei. Sl. sloj, din vb. suloziti „a pune” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 348), cf. slei si slov. sloj „seu”, ceh., rus. sloj „strat”. – Der. sloi, vb. refl. (a se inchega, a se solidifica).

cacofonie f. (vgr. kakophonia, d. kakos, rau, si phone, voce. V. eu- si sin-fonie). Amestec neplacut de sunete ori de cuvinte, ca: sa se suie sus si sa strige. Muz. Sunete discordante. – Cacofonia nu trebuie sa fie contra spiritului limbii. Asa, daca zici biserica catolica, tactica cavaleriii nu e cacofonie, cum cred ignorantii.

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

biscot n., pl. e (it. biscotto, d. bis, de doua ori, si cotto, copt; fr. biscuit. V. teracota). Pesmet, galeta mica de mincat cu ceai s.a. – Vulg. piscot, pl. uri (sirb. piskot, ung. piskota). Unii zic si biscuit, m., pl. ti (dupa fr.), ceia ce e tot vulgar.

conditiune f. (lat. condicio, -onis [d. con-, impreuna, si dicere, a zice], citit gresit conditio in evu mediu; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natura, stare, calitate a unei persoane sau a unui lucru. Treapta sociala inalta: un om de conditiune. Mod, situatiune: a trai in bune conditiuni. Obligatiune: admit, dar cu conditiunea de a contribui si tu (sau cu conditiune [!] sa contribui si tu). Lucru necesar: respiratiunea e una din conditiunile vietii. – Si -itie.

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

vie (-ii), s. f. – 1. Teren plantat cu vita, bolta de vita. – 2. Vita. – Mr. (a)vińe, megl. vińa. Lat. vῑnea (Puscariu 1879; REW 9350), cf. vegl. vena, it. vigna, prov., port. vinha, fr. vigne, cat. vinya, sp. vina. – Der. vier (var. inv. viiariu), s. m. (podgorean, viticultor), poate direct din lat. vῑneārius (Puscariu 1884); viereasa, s. f. (nevasta de vier); viesc, adj. (se zice despre o anumita varietate de pere si de mere).

coptorasc (ma), a -i v. refl. (d. coptor, cuptor, adica „gaunos, coscovit”). Se zice despre un rau care se intinde: crapatura se coptoraste. Fig. Ma coscovesc de boala: un piept coptorit. V. intr. Stau ascuns (vorbind de rele); unde coptoraste rau. – Si coptorosit: om coptorosit. V. cavernos.

DIMINEATA ~eti f. Interval de timp intre zori si pana la pranz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la inceputul zilei. Spre ~ inainte de a se zori. In faptul ~etii in zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

Canens, nimfa originara din Latium, personificare a Cintecului. Era sotia regelui Picus, pe care-l iubea cu o dragoste fierbinte. Intr-o zi, la o vinatoare, Circe l-a vazut pe Picus si s-a indragostit de el. Fiind respinsa si ca sa se razbune, ea l-a metamorfozat in pasare. Indurerata de disparitia sotului ei, Canens porneste in cautarea lui. Dupa sase zile si sase nopti de cautare zadarnica, cade sfirsita de oboseala pe tarmurile Tibrului si moare.

baiera f., pl. e si baieri (d. lat. bajula, purtatoare, fem. de la bijulus, purtator, hamal. Intii s’a zis baiura, apoi baiera. D. rom. vine rut. baior, gaitan de lina. Cp. cu caier si germ. hosen-trager, cozondraci). Gaitan care stringe o haina la solduri sau la git ori un sac ori o punga la gura. Lucru purtat atirnat la git (un amulet, o cruce, niste canfora s.a.). Fig. Baierele inimii, adincu inimii (mai mult iron.): a striga din baierele inimii. A stringe baierele pungii, a nu mai cheltui, a face economie.

TINE vb. 1. a avea, a purta. (~ in mana un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agata. 5. a purta, a sprijini, a sustine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 6. v. apartine. 7. v. rezista. 8. v. pastra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haina care ~ la tavaleala.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ doua luni.) 12. v. pastra. 13. a opri, a pastra, a rezerva. (I-a ~ loc la rand.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pana a doua zi.) 17. a se intinde, a se lungi, a se prelungi. (Sirul ~ pana departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trai. 24. v. intretine. 25. v. pronunta. 26. v. durea.

SUSTINE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stalp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a tine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 3. v. ajuta. 4. v. intretine. 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revolutiei.) 6. v. pleda. 7. a sprijini. (A ~ propunerea facuta.) 8. v. patrona. 9. v. insufleti. 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism inv.) a pretenderisi. (~ ca marfa e de buna calitate.) 11. v. arata. 12. a spune. (Ce ~ savantul in aceasta carte?) 13. v. demonstra. 14. v. confirma. 15. v. desfasura. 16. v. da.

apoi adv. (lat. ad, la, si post, pe urma, dupa. V. poi). Pe urma, dupa aceia: a venit, si apoi s' a dus. Din apoi, de dinapoi, posterior: partea din apoi, partea din apoia casei. V. ainte). De apoi, ultim: ziua, vremea, judecata de apoi. In cea de apoi (Let.), in cele din urma, in sfirsit. S' apoi (din si apoi), si daca, chear asa sa fie, nu-mi pasa, si ce e cu asta? De ex.: Te va prinde! S' apoi! Apoi de! Apoi da! loc. care arata incurcatura sau ironia: Te-am prins, hotule! Apoi da! Iarta-ma si dumneata! D' apoi cum (din da, dar apoi cum), dar cum, poi dar, poi cum alt-fel? De ex.: Te duci si tu? D' apoi cum?! (adica: „se' ntelege ca ma duc!”). D' apoi cum nu?! dar cum nu, poi cum alt-fel (ironic ori serios): L-ai prins? D' apoi cum nu?! (adica: se' ntelege!„). Mai apoi, mai pe urma. Adj. Cel din urma: multi vor fi intiii si apoii intiii (Cor.).

INDIVID ~zi m. 1) Organism avand o existenta proprie si considerat ca unitate distincta fata de specia din care face parte; exemplar. 2) Persoana considerata ca unitate particulara, distincta fata de toate celelalte persoane; ins; cetatean. 3) fig. peior. Persoana necunoscuta care trezeste neincredere; om suspect. /<fr. individu, lat. individuus

BASARABI, familie domnitoare din Tara Romaneasca, intemeiata de Basarab I: B. au condus tara pina in sec. 16, dintre ei remarcindu-se: Mircea cel Batrin, Dan al II-lea, Vlad D****l, Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Radu cel Mare si Radu de la Afumati. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Serban, Serban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu) si-au zis Basarab pentru a-si justifica pretentiile la domniei, desi nu faceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craiovestii.

cel, cea pron. si art., pl. cei, cele; cela, ceia, pl. ceia, celea (d. acel). Est. Arata persoana sau lucru departat, in opoz. cu acesta: omu cel(cela sau acela) care trece, cel (sau acel) om care trece, omu cela (omu acela e numai in limba scrisa), omu cel bun (sau omu bun), cel intelept (sau inteleptu), Stefan cel Mare (sau Stefan Marele, ca Mihai Viteazu ild. Mihai cel Viteaz). In unire cu ce, se zice ceia ce (fals scris cea ce): porcu aduna coceni, ceia ce arata ca vine iarna. V. al.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

caputiner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frisca). – La 1683, turcii, in fuga lor de la asediu Vienei, parasise [!] o mare cantitate de boabe de cafea in saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinsi cu cafeaua, aruncara in Dunare mai toata cantitatea. Cita ramasese nearuncata fu cumparata de un Polon care traise in Orient si stia de bautura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienti. Atunci se gindi s´o strecoare si sa-i adauge putin zahar si lapte, precum si un caimac ori niste frisca care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner. – Pe urma Polonu se´ntovarasi cu femeia Cecila Krapf, care facea niste chifle foarte bune de consumat cu caputineru, si de atunci li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogosi. V. chifla.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

lunca (lunci), s. f. – 1. Padure pe marginea unui riu. – 2. Teren inundabil. – Megl. lonca. Sl. ląka „mlastina” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. laka „vale”, sb., cr. luka, slov. loka. Semantismul este normal, cf. si lat. palus › padure. Pare inutila ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., padure la malul riului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlastinoase, de linga apa). Cf. preluca.

aud (est) si auz (vest), a auzi v. tr. (lat. audire, it. udire, vpv. auzir, fr. ouir, sp. oir, pg. ouvir). Prind (percep, primesc) cu simtu auzului, simt sunetu: a auzi o vorba, niste pasi, tunetu. Aflu: am auzit c´a murit, n´am auzit nimica despre asta. Ascult, cercetez: a auzi marturii [!]. Mai auzii una! exclamatiune ironica la auzu unei vesti ridicule. Sa te-auda Dumnezeu! exclamatiune pin [!] care dorim sa se implineasca urarea sau dorinta cuiva. Sa auzim de bine! formula de salutare la despartire. Ia´uzi! (din ia auzi), exclamatiune de atras atentiunea asupra unui zgomot, unui cintec sau unei vesti surprinzatoare. Aud? vorba pin care aratam ca asteptam ordinu sau ca n´am auzit bine ce s´a zis si dorim sa se repete vorba (mai intim sau mai obraznic „ce?”, mai politicos „poftim?”).

chinina f., pl. e (d. quina, pron. kina, numele spaniol de origine peruviana al copacului din care se scoate chinina; fr. chinine, sp. quinina, it. chinina). Chim. O substanta amara care se gaseste, cu alti alcaloizi, in scoarta de chinina (speciile cinchona calisaya, cinchona succirubra si cinchona huanuco), care creste in Anzi la inaltimi de 1600 m.-2500 m. Sulfat de chinina, care e renumitu medicament contra frigurilor. – Sulfatu de chinina, caruia lume-i zice abuziv chinina, e amorf, alb, inodor si foarte amar. A fost descoperit la 1820 de Francejii Caventou si Pelletier in scoarta de chinina. El se ia in prafuri invalite [!] in hirtie sau in buline (capsule) sau pin [!] injectiuni pe supt pele [!] supt forma de sulfat ori de cloridrat [!]. Chinina e specificu paludizmului, pe al carui parazit il ucide. De aceia rolu ei e capital in combaterea frigurilor si se intrebuinteaza si contra migrenei, nevralgiilor s. a. – Numele stiintific de cinchona vine de la contele Spaniol Chinchon (vice-rege al Peruului), a carui sotie a raspindit in lume scoarta de chinchina († 1639).

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanti sintetici. Frate, frate, dar branza-i pe bani (= in afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Branza buna in burduf de caine, se spune despre un om plin de calitati, care insa nu le foloseste in scopuri bune. A nu face nici o branza = a nu face, a nu ispravi nimic; a nu fi bun de nimic. (Duca-se, du-te etc.) opt cu a branzei sau opt (si) cu a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de branza (1).

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

BINE¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene

jidan, -anca s. (rad. jid din Jidov si sufixu -an, ca in badaran; vsl. zidinu, zidu, und. Zsido, lat. Judaeus, vgr. Iudaios. V. jidov, iuda). Iudeu, Evreu, Semit originar din Palestina. Fig. Om fricos. Camatar feroce: camataru Shvlock al lui Shakespeare e tipu Jidanului. In Munt. est si Mold. sud se uziteaza femininu Jidoafca, in nord Jidauca. Jidan si Jidov is epitete pline de dispret. Si mai pline de dispret is Harhar, iucman, iuda, Parhal, Tarhon, Tirtan s.a. Jidanului ii place sa-i zici Evreu, sau Israelit. Rominu-i mai zice si cine. In 1911 erau in Europa 8,853,599 de jidani, dintre care in Rusia 5,211,805, in Germania 600,862, in foasta Austro-Ungarie 2,076,388, in Francia 100,000, in Italia 35,617, in Spania 2,500, in Romania veche 266,653 (in realitate trebuie sa fi fost aproape 500,000), in turcia europee 106,978, in Portugalia 1,200, in Suedia 32,012, in Serbia 5,729, in Bulgaria 37,653, in Elvetia 12,366, in Grecia 8,350, in Danemarca 3,176, in Norvegia 641, in Belgia 15,000, in Anglia 237,860. Restu, pina la vre-o 14,000,000, traieste in America (Statele Unite si Argentina) si’n celelalte continente. V. cahal, francmason.

civil, -a adj. (lat. civilis, d. civis, cetatean. V. cetate). Cetatenesc: drepturi civile. Se zice in opoz. cu militar si ecleziastic [!]: functiune, autoritate civila. Fig. Cioplit, civilizat, bine crescut. Moarte civila, perderea [!] drepturilor de cetatean. Razboi civil, intre cetatenii aceluiasi stat. Dreptu, codu civil, cel relativ la drepturile si datoriile cetateanului. Casatorie, inmormintare civila, facuta numai cu actele oficiului starii civile, deci fara preut [!]. Stare civila, situatiunea unui om conform actelor de la oficiu starii civile (la primarie), de ex. daca e barbat, femeie, insurat ori nu, viu sau mort: ofiteru starii civile. Biurou in care se tin hirtiile acestei situatiuni. S. m. Un civil, o persoana civila (nu militar, nici preut). Adv. A te cununa civil, fara preut, ci numai la primarie. Cu politeta [!]: a te purta civil. – Vechi, azi pop. tivil (germ. zivil).

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

Baucis, taranca din Phrygia de conditie umila, casatorita cu Philemon, alaturi de care a trait toata viata in cea mai armonioasa intelegere. Odata, pe cind Zeus si Hermes cutreierau tinutul sub chipul si infatisarea a doi calatori, ei le-au dat gazduire in modestul lor bordei. Drept multumire zeii le-au transformat locuinta intr-un templu maret si le-au fagaduit sa le indeplineasca orice dorinta. Cum Philemon si Baucis au cerut sa nu se desparta niciodata, voia le-a fost indeplinita. Dupa ce au trait pina la adinci batrineti, au murit in aceeasi zi si au fost transformati, dupa moarte, in doi copaci, asezati unul linga altul, la intrarea templului.

consiliu m. (lat. consilium). Sfat, sfatuire, parere data cuiva ca sa faca ceva. Adunare p. a se sfatui. Localu consiliului. Consiliu de ministri, consiliu p. a delibera despre afacerile statului. Consiliu de razboi, consiliu p. justitia militara. Consiliu de stat, consiliu p. a prepara legi, ordonante si regulamente, a rezolva dificultatile care se ridica in materie administrativa si a judeca apelurile contentiosului administrativ. Consiliu judetenesc (gresit zis judetean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judetului. Consiliu comunal, consiliu compus tot din 18 membri, p. afacerile comunei. Consiliu permanent, consiliu alaturat ministerului Educatiunii Nationale. Consiliu de familie, consiliu compus din rude si prezidat de un judecator ca sa apere interesele unui minor. Consiliu judiciar, persoana numita de un tribunal ca sa-l infrineze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civila sau legala. Consiliu de disciplina, tribunal instituit p. disciplina. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta [!] republica a Venetiii.

RASUFLARE, rasuflari, s. f. Actiunea de a (se) rasufla si rezultatul ei; respiratie, rasuflet, rasuflu. ◊ Loc. adj. si adv. Fara rasuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o rasuflare = dintr-o data, repede. ◊ Expr. A-si tine (sau a-si opri, a-si stapani) rasuflarea = a se sili sa nu respire sau a respira usor, fara zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) rasuflarea = se zice cand cineva este coplesit, sugrumat de o emotie puternica, de spaima etc. A-si da rasuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plamani; suflu. ♦ Fig. Adiere usoara. – V. rasufla.

EXPLOATARE, exploatari, s. f. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. 1. (In teoria marxista) Insusirea fara echivalent a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de catre cei ce dispun de mijloace de productie. 2. Exploatatie. 3. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operatiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substantelor minerale utile, a rocilor, a titeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metoda de extragere a substantelor minerale utile in care procesul tehnologic se efectueaza sub cerul liber; cariera. ♦ Loc de unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. – V. exploata.

cronic, -a adj. (vgr. hronikos, d. hronos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechi, in opozitiune cu acut. Fig. Betie cronica, betie veche. S. f., pl. i (rar e). Istorie scrisa in ordinea timpului, an cu an: cronica lui Sincai. Articul de ziar despre noutatile zilei: cronica politica, teatrala, artistica, financiara. Fig. Cronica scandaloasa, care povesteste ceia ce e rau pe socoteala cuiva. – Vechi si hronica (s. f.) si hronic (s. n., pl. e) dupa ngr.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

INTARZIERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ Timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.

purtaret, purtareata, adj. 1. (pop.; despre imbracaminte si incaltaminte) care tine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe usor; durabil, purtabil. 2. (inv.; despre carti) de dimensiuni reduse, usor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (inv.; despre boli) care e mai putin grav, mai usor de suportat. 4. (inv.; despre limba) comun, popular. 5. (inv.; despre oameni) de rand, obisnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele doua prajini pe care se cara fanul la locul unde se face claia (capita). 7. (s.m.; inv.; in sintagma) purtaret de viata = fiinta, om care traieste.

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

zice vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)