Rezultate din textul definițiilor
ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul Soarelui; timpul cat Soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, corespunzator unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Din zi in zi = a) de azi pe maine; fara termen precis, la infinit. Amana plecarea din zi in zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua sau de cu ziua = pana a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi si noapte sau (adverbial) ziua si noaptea = tot timpul, fara incetare; fara odihna. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua, formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata, candva. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, in mod exceptional. ◊ (Compus) Zi-lumina = perioada a zilei (1) cuprinsa intre rasaritul si apusul Soarelui. Zi-munca = unitate de masura conventionala care serveste drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) in timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (In sintagme si loc., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = durata timpului in cursul caruia lucratorul presteaza zilnic munca. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul in care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen soroc. ◊ Ziua de astazi = perioada de timp, epoca in care traim, prezentul. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In unele credinte religioase) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ◊ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare (a zilei de nastere a cuiva). Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile voi (sau vei, va etc.) avea = cat voi (sau vei, va etc.) trai, tot timpul vietii. Abia isi tine zilele, se spune despre cineva care traieste prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in timpul vietii mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme, epoca. Zilele tineretii. ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.
PIELE, piei, s. f. 1. Tesut conjunctiv-epitelial care acopera intreaga suprafata a corpului animalelor vertebrate si a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ◊ Loc. adj. si adv. In (sau cu) pielea goala = complet dezbracat; gol, nud. ◊ Loc. adv. (Pana) la piele = in intregime, de tot, complet. ◊ Expr. A sti (sau a vedea etc.) cat ii (sau ce-i) poate pielea cuiva = a sti (sau a vedea) de ce e in stare, cat valoreaza cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici doua parale, nici o ceapa degerata) sau a nu-i plati pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-si) mai incapea in piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte ingamfat. A(-i) intra (sau a i se baga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reusi sa castige increderea sau simpatia cuiva (prin lingusiri, insistente, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de gaina (sau de gasca) ori pielea gainii (sau a gastii) = a i se increti (cuiva) pielea (de frica, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (si) pielea (de pe el) sau sapte (ori noua) piei = a exploata pe cineva crancen, a-l jecmani. (A fi) numai piele(a) si os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se razbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plati cu pielea = a suporta o pedeapsa corporala. A-si lasa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-si pune pielea in saramura = a) a risca, a se expune; b) a-si impune anumite restrictii pentru a realiza ceva. A-si pune pielea pentru cineva = a se expune la neplaceri pentru cineva; a-si pune viata in primejdie pentru cineva. A-si iesi din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciuda etc.). A-i da (sau a-i iesi cuiva ceva) prin piele = a suporta consecintele unui fapt, a o pati, a-i iesi pe nas. A-si vinde (si) pielea de pe el = a-si vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scapa de o datorie, de o primejdie etc.). A-si vinde scump pielea = a lupta cu inversunare, provocand mari neajunsuri adversarului (chiar daca nu mai sunt sorti de izbanda). A ramane numai cu pielea = a ramane foarte sarac. (A fi) vai (si amar) de pielea cuiva = (a fi) rau de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simti (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin si personal consecintele unei situatii. A fi in pielea cuiva = a se afla exact in aceeasi situatie (dificila) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-si satisface gusturi, a-si crea avantaje in dauna altora, aruncand riscul asupra altora. Numai pielea lui stie, se spune despre cel care a rabdat si a suferit multe. A avea pielea groasa sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasa) = a fi lipsit de bun-simt, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea toba (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ◊ Compus: pieile-rosii = nume dat populatiei indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Fiinta, faptura; p. ext. viata. Tine la pielea lui. 2. Piele (1) jupuita de pe un animal (si prelucrata); spec. blana. ♦ Piele de d**c = tesatura deasa de bumbac, foarte rezistenta, cu o parte pufoasa (imitand antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.
ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul soarelui; timpul cat soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, dintre doua miezuri de noapte consecutive; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile trec ca o parere (SADOVEANU). ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Cresc zi cu zi plictiseala si uratul (SADOVEANU). Din zi in zi = a) de azi pe maine; fig. la infinit. Amana din zi in zi (CREANGA); b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. Observa din zi in zi surprins deosebirea dintre vacantele de pana atunci (VORNIC). De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua = pana a nu se lumina; dis-de-dimineata. De cu ziua (sau, rar, ziua) = foarte devreme, dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi (si) noapte (sau ziua si noaptea) = tot timpul, fara incetare; fig. fara preget, fara odihna. Nici zi, nici noapte sau nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua = formula de salut. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) desavarsit, perfect. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata. Pe zi ce trece (sau merge) = cu cat trece timpul, din ce in ce mai mult, progresiv. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Zi de lucru (sau lucratoare) = a) zi in care se executa programul de lucru obisnuit; b) (inv.) zi de corvada obligatorie in folosul boierului sau al statului. Zi de repaus (sau de odihna) = zi in care nu se lucreaza, care este destinata odihnei. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) In timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea (CARAGIALE). ♦ (In expr., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = numarul ceasurilor de munca efectuate in interval de 24 de ore. Zi-munca = unitate de masura a muncii celor care lucreaza in gospodarii agricole colective, pe baza careia se stabileste plata cuvenita. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament durabil. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat, urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul la care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen, soroc. ◊ Expr. Ziua de astazi = timpul, vremea in care traim. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In credinta crestina) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Expr.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. Ne dusese... la un zi-ntai mai, tocmai la Socola (HOGAS). ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ♦ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare. Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile va avea = cat va trai. A-si tine zilele = a se hrani, a-si intretine viata. Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in toata viata mea (sau a ta etc.). 3. (La pl., cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme. Si-o adus aminte de zilele tineretii (GALACTION). ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. O, mag de zile vesnic, la tine am venit (EMINESCU). (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.
MIORITIC, -A I. adj. 1. din balada populara „Miorita”. ◊ care aminteste de „Miorita”. 2. spatiu ~ = (in conceptia lui Lucian Blaga) spatiu geografic romanesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternante intre deal si vale; univers spiritual specific romanesc, solidar cu acest orizont. II. s. m. caine ciobanesc romanesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu parul alb, lung si abundent. (< „Miorita” + -/t/ic)
CANARUS (‹ canar) s. m. Pasare cintatoare, migratoare, din familia fringilidelor, de c. 12 cm, care cuibareste frecvent in lungul vailor riurilor carpatine si in M-tii Macin, cu penaj galbui, aripile si coada maronii-galbui, capul verde-galbui (Serinus serinus). Considerat ruda cea mai apropiata a stramosului canarului de colivie, a patruns in Romania acum un secol, venind din regiunile sudice ale Europei.
DURA1 interj. Cuvant care imita zgomotul produs de un lucru care se rostogoleste sau se invarteste repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur in jos, dur in sus sau dur la deal, dur la vale sau dur in car, dur in caruta sau dur incoace, dur incolo, exprima o miscare continua sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire indelungata. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.