Rezultate din textul definițiilor
INVOCATIE, invocatii, s. f. Faptul de a invoca; chemare in ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistica) adresata de catre un poet muzei pentru a-l ajuta in realizarea creatiei sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpeleaza un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocatiune s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis.
PROZAIC, -A, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calitati artistice, de valoare stilistica; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaique, lat. prosaicus.
PROZAIC, -A adj. 1. (Rar) Care tine de proza, specific prozei. 2. Lipsit de calitati artistice, de valoare stilistica; comun, vulgar; necioplit. [Pron. -za-ic. / cf. fr. prosaique, it. prosaico, lat. prosaicus].
PROZAIC, -A adj. 1. specific prozei; prozastic (2). 2. (fig.) lipsit de calitati artistice, de valoare stilistica; comun, vulgar. (< fr. prosaique, lat. prosaicus)
REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din radacina unui cuvant, pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica sau pentru a forma un cuvant nou. – Din lat. reduplicare.
REDUPLICA vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta intr-un cuvant o silaba sau o litera pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica sau pentru a forma un cuvant nou. [P.i. reduplic. / < it. reduplicare].
REDUPLICA vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta intr-un cuvant o silaba, o litera pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica ori pentru a forma un cuvant nou. (< lat. reduplicare)
BARBU, Nicolae I. (n. 1908, sat Cirstanesti, jud. Vilcea), filolog roman. Prof. univ. la Bucuresti. Lucrari de lingvistica („Sintaxa limbii romane dupa metoda istorico-stilistica”, „Tema latina”), studii consacrate literaturilor antice („Dualismul tragediei lui Sofocle”, „Valori umane in literatura greaca”).
DECADENTISM s. n. 1. denumire data unor curente literar-artistice de la sfarsitul sec. XIX, caracterizate prin disolutie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori. 2. miscare literar-artistica europeana, caracterizata prin revolta impotriva rigiditatilor scolii parnasiene, cultivarea brutala a inovatiilor formale si a senzatiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva in simbolism. (< fr. decadentisme)