Dex versant al unui munte

UBAC s. n. versant al unui munte expus spre umbra. (< fr. ubac)

COLUVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor si provenit din dezagregarea rocilor si din deplasarea fragmentelor lor pe versantii muntilor sub actiunea gravitatiei. – Din fr. colluvium.

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

PLAI ~iuri n. 1) Regiune de munte sau de dealuri, aproape plana, acoperita cu pasuni. 2) versant de munte sau de deal. 3) poet. Spatiu de asezare a unei comunitati etnice. 4) Drum care trece printr-o regiune muntoasa. 5) (in trecut) Diviziune administrativa a unui judet (de munte). /Orig. nec.

TAPSAN ~e n. 1) Portiune de teren neted pe versantul unui munte sau la baza unui deal. 2) Loc viran, putin mai ridicat decat terenul din jur, in mijlocul unui sat sau in interiorul unei curti. [Pl. si tapsanuri] /a tapsi + suf. ~ean

ZANOAGA ~ge f. 1) Depresiune circulara in zona muntilor, avand versante abrupte. 2) Poiana inverzita. 3) Loc intre munti sau dealuri potrivit pentru agricultura. 4) Ochi de apa care se formeaza dupa un zagaz. /<sl. za noga

BRINA (‹ briu) s. f. (GEOMORF.) Forma pozitiva de relief pusa in evidenta prin eroziune diferentiala pe un strat mai rezistent din versantul unui munte.

PLAI, plaiuri, s. n. 1. versant al unui munte sau al unui deal; creasta, culme, varf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plana, acoperita in general cu pasuni. 3. Drum (sau carare) care face legatura intre poala si creasta unui munte; poteca. 4. Regiune, tinut; (la pl.) meleaguri. 5. Subimpartire administrativa a judetelor si a tinuturilor (mai ales a celor de munte) in evul mediu, in Tara Romaneasca; plasa. – Et. nec.

YETI s.m. Animal sau om ipotetic primitiv, de pe versantul sudic al muntilor Himalaia, „omul zapezilor”, „omul padurii”. (din fr. yeti)

UBAC s.n. versant al unui munte expus spre umbra. (din fr. ubac) [def. MDN]

RASTURNIS ~uri n. rar Panta abrupta a unei inaltimi (munte sau deal); versant pravalis; pripor. /a se rasturna + suf. ~is

REPEZIS ~uri n. 1) Panta abrupta a unei inaltimi (munte sau deal); versant abrupt; pripor. 2) Portiune in cursul unui rau unde apa curge foarte repede. 3) fig. rar Mani-festare violenta a unei stari; izbucnire. /repede + suf. ~is

UBAC s.n. versant al unui munte expus spre nord, spre umbra. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros].

PEDIPLENA s.f. Campie de eroziune foarte neteda, formata la poalele muntilor prin retragerea versantelor. [< fr. pediplaine].

PEDIPLENA s. f. campie de eroziune foarte neteda, formata la poalele muntilor prin retragerea versantelor. (< fr. pediplaine)

CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.

JILIP, jilipuri, s. n. Constructie in forma de jgheab, facuta din pamant, din barne, din beton etc. pe versantele cu pante ale muntilor si dealurilor, folosita pentru scoaterea, prin alunecare, a bustenilor taiati din padure. – Din magh. zsilip.

ZANOAGA, zanoage, s. f. 1. Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; caldare. 2. Poiana inverzita; platou sau coasta de deal bune pentru agricultura. 3. Ochi larg si adanc de apa format pe cursul unui rau, mai jos de un stavilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

CALDARE, caldari, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de arama, in care se pastreaza sau se fierbe apa. ◊ Caldare de aburi = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan de aburi. Caldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Galeata. II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, pricinuita de eroziunea in vartejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.

ZANOAGA, zanoage, s. f. 1. Depresiune circulara cu versante prapastioase, in zona muntilor inalti; caldare. 2. Poiana inverzita; platou sau coasta de deal bune pentru agricultura. 3. Ochi larg de apa adanca, format pe cursul unei ape, mai jos de un stavilar. – Slav (comp. rus zanoga, ucr. zanoha).

OBCINA, obcini, s. f. Culme, coama prelungita de deal sau de munte care uneste doua piscuri, versant comun care formeaza hotarul dintre doua proprietati; p. ext. (reg.) inaltime acoperita de padure. [Pl. si obcine] – Din sl. obcina.

PRAVALIS ~uri n. pop. Panta abrupta a unui munte sau a unui deal; versant abrupt; repezis; pripor. /a (se) pravali + suf. ~is

PRIPOR ~oare n. Panta abrupta a unui munte sau a unui deal; versant abrupt; repezis. /<bulg. pripor

TAPSAN, tapsane, s. n. 1. Loc neted si usor inclinat care apare la baza versantelor si povarnisurilor in regiunile de deal si de munte. ♦ Coasta a unui deal sau a unui munte; panta, povarnis. 2. Loc viran mai ridicat, aflat de obicei in mijlocul unui sat sau in mijlocul unei curti. ♦ Loc mai ridicat, neted, necultivat. – Tapsi + suf. -an.

DEFILEU ~ri n. Vale ingusta si adanca, cu versanti abrupti, constituind o cale naturala de trecere intre munti; trecatoare; pas. [Sil. -fi-leu] /<fr. defile

versant s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafata inclinata a unui acoperis cu doua fete. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. versant].

versant s. n. /s. m. 1. coasta a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafetele inclinate ale unui acoperis. (< fr. versant)

versant, versante, s. n. Fiecare dintre cele doua coaste ale unui munte sau ale unui deal; panta. ♦ Fiecare dintre suprafetele inclinate ale unui acoperis. [Pl. si: (m.) versanti] – Din fr. versant.

COAMA ~e f. 1) (la unele animale) Par lung si aspru pe partea superioara a gatului sau de-a lungul sirei spinarii. 2) Parul lung si aspru al unui om. 3) Partea cea mai inalta a unui deal sau munte; creasta; varf; culme; spinare; crestet; pisc. 4) Linie de intersectie a versantelor unui acoperis. 5) fig. Coroana deasa a unui copac. [Sil. coa-ma] /<lat. coma

COAMA, coame, s. f. 1. Par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ◊ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzis des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. Partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Lat. coma.

KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.

POPOCATEPETL (in azteca: „muntele care fumega”), vulcan activ in Mexic (statul Puebla), in S Pod. Mexican, sa 65 km SE de Ciudad de Mexico. Alt.: 5.452 m. Craterul are o circumferinta de 820 m si o adancime de 76 m. Intre 3.800 si 4.560 m, versantii sunt acoperiti cu strjari si pini, iar mai sus sunt zapezi persistente si ghetari. Eruptii cunoscute din sec. 16, apoi in anii 1802, 1947, 1994, 1996. Emite permanent fum si vapori de sulf, de unde i se trage si numele. Pe versantii vulcanului se afla 14 manastiri ridicate la inceputul perioadei coloniale spaniole, cu rol major in convertirea la crestinism a populatiilor indigene. Fac parte (din 1994) din patrimoniul cultural universal.

SAR PLANINA (Muntii Sar), lant muntos in NV Macedoniei, alcatuit din sisturi cristaline, dolomit si calcar, extins pe directie NE-SV, pe c. 160 km lungime, la NV de valea superioara a raului Vardar, la granita cu Albania si Serbia-muntenegru. Include si masivele Korab, Bistra, Jablabica si Galicica. Alt. max.: 2.794 (vf. Golem-Korab). Prezinta peretii abrupti, varfuri semete (Titov 2.747 m, Turcin 2.702 s.a.), vai adanci, circuri si lacuri glaciare, numeroase depr. intramontane s.a. Pastorit pe culmile inalte. versantii sunt acoperiti cu paduri. Statiuni ale sporturilor de iarna (Popova Sapka s.a.). Turism.