Rezultate din textul definițiilor
PERICOLECISTITA, pericolecistite, s. f. (Med.) Inflamatie a membranei care acopera vezicula biliara si a tesutului care o inconjoara. – Din fr. pericholecystite.
FICAT, ficati, s. m. Glanda-anexa a tubului digestiv, situata in partea dreapta a abdomenului, sub diafragma, formata din patru lobi si din vezicula biliara, care indeplineste diferite functii fiziologice importante in organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficati = a) a simti o durere fizica puternica; b) (despre griji, necazuri) a necaji, a framanta, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficati = a) a simti o durere fizica puternica; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de manie, de regret, de ciuda etc. A-i ingheta (cuiva) ficatii = a se inspaimanta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gasca ingrasata cu smochine”).
NISIP, nisipuri, s. n. l. Roca sedimentara neconsolidata, provenita din sfaramarea unor minerale, roci sau organisme si care se prezinta sub forma unei acumulari de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, intindere alcatuita din asemenea roca si, de obicei, lipsita de vegetatie. ◊ Expr. Ca (sau cat) nisipul (marii) = in numar foarte mare. A cladi (sau a funda) pe nisip = a intreprinde o actiune sortita esecului, pieirii. 2. Depunere patologica de granule fine de oxalati, urati, silicati etc., care se formeaza intr-un rinichi, in vezica u*****a sau in vezicula biliara. [Var.: (reg.) nasip s. n.] – Din bg. nasip.
ECVIDEU, ecvidee, s. n. (La pl.) Grup de mamifere imparicopitate erbivore, cu o singura copita si fara vezicula biliara; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. equides.
BASICA FIERII s. v. colecist, fiere, vezicula biliara.
COLECIST s. v. vezicula biliara.
COLECIST ~uri n. anat. Organ in forma de punguta care colecteaza secretiile bilei; vezicula biliara. /<fr. cholecyste
ICTER, ictere, s. n. Boala a ficatului si a veziculei biliare, care se caracterizeaza prin coloratia galbena a pielii si a mucoaselor bolnavului, provocata de impregnarea acestora cu pigmenti biliari; galbinare. – Din ngr. ikteros. Cf. lat. icterus, fr. ictere.
VEZICULA, vezicule, s. f. Formatie anatomica in forma de punga membranoasa, care indeplineste diferite functii organice. ◊ vezicula biliara = rezervor temporar al bilei1 situat in fosa colecistului de pe fata inferioara a ficatului; colecist. – Din fr. vesicule, lat. vesicula.
FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila1. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).
COLECIST, colecisturi, s. n. (Anat.) vezicula biliara. – Din fr. cholecyste.
COLECISTECTOMIE, colecistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicala a veziculei biliare. – Din fr. cholecystectomie.
COLECISTITA, colecistite, s. f. Inflamatie a veziculei biliare. – Din fr. cholecystite.
COLECISTOGRAFIE, colecistografii, s. f. Radiografie a veziculei biliare dupa introducerea in organism a unei substante de contrast. – Din fr. cholecystographie.
FIERE s. 1. v. bila. 2. v. vezicula biliara. 3. (BOT.) fierea-pamantului (Centaurium umbellatum sau Erithraea minus) = potroaca, tintaura, (reg.) cintoaie, frigor, frigurica, ghintura, ghinturea, potrocea, potrocuta, scaunel, scanteiuta, taula, buruiana-de-friguri, cocosei-de-gradina (pl.), crucea-pamantului, floare-de-friguri, fumarica-basicoasa, iarba-de-curca, iarba-de-friguri, safindei-de-camp (pl.).
vezicula biliara s. (ANAT.) colecist, fiere, (pop.) basica fierii. (S-a operat la ~.)
COLECISTITA ~e f. Inflamatie a colecistului (a veziculei biliare). ~ acuta. ~ cronica. /<fr. cholecystite
COLECISTOGRAFIE f. Radiografie a colecistului (veziculei biliare). /<fr. chole-cystographie
FIERE f. 1) Lichid galben-verzui, amar, pe care il secreta ficatul si care contribuie la digestie; bila. ◊ Amar ca ~ea foarte amar. 2) fig. Dispozitie rea. 3) vezicula biliara; bila. [G.-D. fierii; Sil. fie-re] /<lat. fele
BILIAR, A adj. Referitor la bila1. ◊ vezicula biliara = basica fierii; colecist. [Pron. -li-ar. / cf. fr. biliaire].
VEZICULA s.f. (Med.) 1. Vezica mica. 2. Nume dat unor basicute pline cu lichid care se ivesc pe piele si pe mucoase in diferite boli. ◊ vezicula biliara v. biliar. [< fr. vesicule, cf. lat. vesicula].
HEMOCOLECIST s. n. acumulare de sange in cavitatea veziculei biliare. (< fr. hemocholecyste)
biliar, -a adj. (fr. biliaire, d. bile, bila 3). Anat. Relativ la bila, fiere: vezicule biliare.
biliar, -A adj. referitor la bila1. ♦ vezicula ~a = basica fierii; colecist. (< fr. biliaire)
biliar ~a (~i, ~e) Care tine de bila; propriu bilei. vezicula ~a. [Sil. -li-ar] /<fr. biliaire
vezicula ~e f. anat. Sac membranos avand diferite functii in organism. ~ pulmonara. ~ biliara. /<fr. vesicule