Rezultate din textul definițiilor
CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Marturisire a unor fapte, a unor ganduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literara care contine marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intima a autorului. ♦ Scriere care cuprinde marturisirea de credinta a unei ramuri a bisericii crestine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.

BIEDERMEIER adj., s.n. Stil Biedermeier = stil de mobilier caracterizat prin forme simple, suprafete netede, lemn curbat, cu aspect general greoi, exprimand gustul pentru confort si pentru viata intima de familie. [Pron. bi-der-ma-ier. / < Biedermeier – personaj, intruchipare a filistinului burghez, din poemele scriitorului german Eichrodt].

CONFESIUNE s.f. 1. Marturisire, destainuire a unor ganduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intima a autorului. 2. Religie, credinta religioasa, cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].

CONFESIUNE s. f. 1. marturisire, destainuire a unor ganduri, fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intima a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio)

DOMESTIC, -A, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care traieste pe langa casa, fiind folosit in anumite scopuri. 2. Care este legat de casa, de gospodarie, de familie, specific vietii gospodaresti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

TAINIC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care contine o taina; greu de priceput; mistic; enigmatic; misterios. 2) Care prezinta o taina pentru altii; secret; ascuns. 3) Care tine de viata particulara a cuiva; intim. 4) Care este ascuns de ochii lumii; ferit. 5) (despre oameni) Care stie sa tina o taina; discret. /<sl. tajniku

SIMBIOZA s.f. Asociere a doua vietuitoare din specii diferite, care isi duc viata in comun. ♦ (Fig.) Unire stransa, intima; prietenie. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiose, cf. gr. syn – cu, biosviata].

AMIEL, Henri-Frederic (1821-1881), scriitor elvetian de limba franceza. Analist meticulos si subtil al vietii interioare („Fragmente dintr-un jurnal intim”).

intim, -A adj. 1. Esential, profund (intr-un lucru, intr-o problema etc.); launtric. ♦ (Fig.) Strans, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternica, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus].

intim / intim, -A adj. 1. care constituie esenta unui lucru; launtric. ◊ (fig.) strans, apropiat. 2. (despre sentimente) puternic, profund. 3. (despre oameni; si s. m.) legat printr-o afectiune puternica, profunda. ◊ familiar, prietenos, c*****l. ◊ referitor la sentimentele de dragoste, e****c; s****l. 4. referitor la viata particulara sau familiara a cuiva. ◊ care are loc intr-un cadru restrans. (< fr. intime, lat. intimus)

intim ~a (~i, ~e) 1) Care tine de insasi esenta unui lucru, fenomen; inclus in partea launtrica a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strans legat prin ceea ce exista mai frumos, mai profund; atasat prin sentimente puternice. 3) Care tine de viata personala. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce intr-un cerc restrans. Petrecere ~a. [Acc. si intim] /<fr. intime, lat. intimus

intim, -A, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esentiala, profunda, a unui lucru, a unei probleme etc.; launtric. ♦ Fig. Strans, apropiat. Contactul intim dintre doua limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie stransa, prin relatii foarte apropiate. ♦ (Despre relatiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, c*****l. 3. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrans, unui cadru limitat, familial; care are loc intr-un cadru restrans. [Acc. si; intim] – Din fr. intime, lat. intimus.

BAUDELAIRE [bodler], Charles (1821-1867), poet, estetician, critic literar si de arta francez. Unul dintre initiatorii poeziei si artei moderne. Poeme („Florile raului”) inspirate de spectacolul cotidian al vietii pariziene, exprimind drama omului modern apasat de „spleen”, obsedat de ideea mortii, incercat de sentimente satanice si insetat de absolut. Poezia sa, exploatind ideea corespondentelor dintre feluritele impresii ale simturilor, se distinge prin forta de sugestie, prin armonia subtila si complexa a versului. Critic de arta („Arta romantica”). A mai scris „Mici poeme in proza”, jurnale intime. Traduceri din E.A. Poe.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)