Rezultate din textul definițiilor
SIGUR adj., adv. 1. adj. v. adevarat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neaparat. (vrea un raspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotarat, neabatut, nesovaielnic, nesovaitor. (Cu pasi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Caderea ~ a orasului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevarat, cert, serios. (- Asa s-au intamplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neaparat, negresit, neindoielnic, neindoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntata.) 11. adv. absolut, bineinteles, cert, desigur, fireste, garantat, indiscutabil, natural, negresit, neindoielnic, neindoios, normal, precis. (- Crezi ca vine azi? – ~!) 12. adj. adapostit, aparat, ferit, ocrotit, pazit, protejat, (inv.) scutit. (Un loc mai ~.)
INEVITABIL adj., adv. 1. adj. fatal, (livr.) ineluctabil, (rar) neaparat, neevitabil. (In mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia sa se intample.) 3. adj. v. iminent. 4. adj. cert, sigur. (Caderea ~ a cetatii.)
clopot n., pl. e si pop. cloapete (bg. klopot, clopotel; vsl. klopotu, clampaneala de toaca, klopotati a clampani, a rasuna, klepati, a izbi; sirb. klop[ot]ati, klep[et]ati, a clampani, a hui, klepet, talanga; rus. klepalo, toaca, ceh. klopot, clocotire, graba, intristare. Cp. si cu clampa, clucsa, clocot, pleosc, fleoncanesc, cu fr. cloche si germ. glocke, clopot, cu engl. clock, ceasornic, si cu rom. schiop. V. si closca. Cp. cu zvon). Instrument de alama ca un vas de care atirna o limba care-l face sa sune izbindu-l. Capac de sticla in forma de clopot. Sunet de clopot: aud un clopot. Clopot de cufundat, mare clopot in care se baga un om care, cufundindu-se cu acest clopot in apa, poate sta acolo cit-va timp. A trage clopotele, a trage clopotele unei biserici in semn de onoare pentru cineva (de ex., la sosirea unui episcop). Fig. A face curte, a lingusi. V. harang, talanga; gong.
compres n., pl. e, si -esa f., pl. e (fr. compresse, fem., d. compresser, lat. compressare, a comprima. V. presez). Fisie de pinza indoita de mai multe ori si pusa acolo unde te doare.
PERSOANA s. 1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (pop.) crestin, suflet, (Ban. si Transilv.) nat, (inv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.
adresa f., pl. e (fr. adresse). Aratarea numelui si locuintei cuiva ca sa i se trimeata ceva: a scrie pe plic adresa cuiva, i-am dat adresa, i-am scris pe (ori supt) adresa ta, scrisoarea s' a dus la o adresa gresita. Scrisoare de la o autoritate sau de la o societate, scrisoare oficiala: ministeru i-a trimes o adresa de multamire. La adresa cuiva, indreptat catre cineva: acolo s' au auzit multe laude la adresa lui, era o rautacioasa aluziune la adresa lui.
bastina f., pl. i si e (sirb. bastina, mosie mostenita, bg. [ca adj.] „parinteasca”, bastinia, bastina, d. basta, tata. Orig. e vsl. bratru, bratu, de unde si ung. batya, rom. baci, bade si badie. [Bern, 1, 45]. V. barat. Cp. cu datina). Vechi. Mosie stramoseasca, ocina. Azi. De bastina, autohton, originar, indigen: om de bastina de acolo, populatiunea de bastina. – Vechi si -ena. V. patrie.
absenta f., pl. e (lat. absentio). Lipsa, inexistenta in locu cuvenit: absentele unui elev de la scoala. Fig. Moment de distractiune, de neatentiune, de uitare: a avea absente (mentale). In absenta cuiva, pe cind nu e acolo. V. saracie.
auditoriu n. (lat. auditorium). Sala de curs ori de conferente [!]. Persoanele adunate acolo.
Alea, denumire data zeitei Athena in Arcadia, de la numele lui Aleus care a inaltat acolo un templu in cinstea ei.
Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.
CANADIAN, -A, canadieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Canadei sau este originara de acolo. 2. Care apartine Canadei sau populatiei ei, privitor la Canada sau la populatia ei. [Pr.: -di-an] – Din fr. canadien.
SANMARINEZ, -A, sanmarinezi, -e, s.m. si f., adj. 1. S.m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza din San Marino (republica sau capitala ei omonima) sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine de San Marino sau populatiei sale, privitor la San Marino sau la populatia sa. (San Marino (n.pr. < it. Santo Marino = Sfantul Marin) + suf. -ez)
AUSTRALIAN, -A, australieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Australiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Australiei sau populatiei ei, privitor la Australia sau la populatia ei. [Pr.: a-us-tra-li-an] – Australia (n. pr.) + suf. -an. Cf. fr. australien.
AUSTRIAC, -A, austrieci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Austriei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Austriei sau populatiei ei, privitor la Austria sau la populatia ei. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.
BELGIAN, -A, belgieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Belgiei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Belgiei sau populatiei ei, privitor la Belgia sau la populatia ei. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.
BIELORUS, -A, bielorusi, -se, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Bielorusiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Bielorusiei, sau populatiei ei, privitor la Bielorusia sau la populatia ei. – Din rus. belorus.
BOEM1, -A, boemi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Boemiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Boemiei sau populatiei ei, privitor la Boemia sau la populatia ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).
BUCOVINEAN, -A, bucovineni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia Bucovinei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Bucovinei sau populatiei ei, privitor la Bucovina sau la populatia ei. – Bucovina (n. pr.) + suf. -ean.
CEH, -A, cehi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Cehiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Cehiei sau populatiei ei, privitor la Cehia sau la populatia ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de cehi (1), facand parte din ramura apuseana a limbilor slave. – Din ceh. cech. Cf. sl. cehu.
GALITIAN, -A, galitieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Galitiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Galitiei sau populatiei ei, care se refera la Galitia sau la populatia ei. [Pr.: -ti-an] – Galitia (n. pr.) + suf. -an.
INDONEZIAN, -A, indonezieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Indoneziei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Indoneziei sau populatiei ei, privitor la Indonezia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba indoneziana. ◊ Limbi indoneziene = familie de limbi vorbite in sud-estul Asiei si in Malaiezia. [Pr.: -zi-an] – Din fr. indonesien.
KENYAN, -A, kenyeni, -e, s. m. si f., adj. 1. S.m.si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Kenyei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Kenyei sau populatiei ei, privitor la Kenya sau la populatia ei. [Pr.: -ny-an] – Kenya (n. pr.) + suf. -an.
KHMER, -A, khmeri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Cambodgiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Cambodgiei sau populatiei ei, privitor la Cambodgia sau la populatia ei. [Pr.: cmer] – Din fr. khmer.
MACEDONEAN, -A, macedoneni, -e, s. m. si f., adj. 1. Persoana care face parte din populatia de baza a Macedoniei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Macedoniei sau populatiei ei, privitor la Macedonia sau la populatia ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean.
UCRAINEAN, -A, ucraineni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Ucrainei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Ucrainei sau populatiei ei, privitor la Ucraina sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba (de origine slava) vorbita de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.
VA2 vb. intranz. defectiv (La prez. ind. pers. 3 sg.; pop. si fam.; in expr.) Mai va = mai asteapta; mai este (mult) pana acolo; mai trece vreme pana atunci. – Lat. vadit.
MALAIEZ, -A, malaiezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Malaieziei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Malaieziei sau populatiei ei, privitor la Malaiezia sau la populatia ei, care este originar din Malaiezia. – Din Malaiezia (derivat regresiv).
MANCIURIAN, -A, manciurieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Manciuriei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Manciuriei sau populatiei ei, privitor la Manciuria sau la populatia ei, originar din Manciuria. {Pr.: -ri-an] – Manciuria (n. pr.) + suf. -ean.
ELVETIAN, -A, elvetieni, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Elvetiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Elvetiei sau populatiei ei, privitor la Elvetia sau la populatia ei; elvetic. [Pr.: -ti-an] – Elvetia (n. pr.) + suf. -ean.
LItuANIAN, -A, lituanieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Lituaniei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Lituaniei sau populatiei ei, privitor la Lituania sau la populatia ei. – Din fr. lituanien.
LONDONEZ, -A, londonezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care locuieste in Londra sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Londrei sau locuitorilor ei, privitor la Londra sau locuitorii ei. – Din it. londonese.
SLOVAC, -A, slovaci, -ce s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Slovaciei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Slovaciei sau populatiei ei, referitor la Slovacia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba slava din grupul occidental, vorbita de slovaci. – Din fr. slovaque.
SLOVEN, -A, sloveni, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Sloveniei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Sloveniei sau populatiei ei, privitor la Slovenia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba slava meridionala vorbita de sloveni. – Din scr. sloven.
VENEZUELAN, -A, venezuelani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Venezuelei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Venezuelei sau populatiei ei, privitor la Venezuela sau la populatia ei. [Pr.: -zu-e-. – Var.: venezuelian s. m. si f., adj.] – Din fr. venezuelien.
PORtuGHEZ, -A, portughezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Portugaliei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Portugaliei sau populatiei ei, privitor la Portugalia sau la populatia ei, originar din Portugalia. ♦ (Substantivat, f.) Limba portugheza. [Pl. (m.) si: portugheji] – Din it. portoghese, germ. Portugiese. Cf. fr. portugais.
OLANDEZ, -A, olandezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Olandei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Olandei sau populatiei ei, privitor la Olanda sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba olandeza. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasa de vaci creata in Olanda si crescuta pentru productia de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.
FINLANDEZ, -A, finlandezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Finlandei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Finlandei sau populatiei ei, privitor la Finlanda sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.
COREEAN, -A, coreeni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Coreii sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Coreii sau populatiei ei, privitor la Coreea sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de coreeni. – Coreea (n. pr.) + suf. -ean.
LETON, -A, letoni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Letoniei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Letoniei sau populatiei ei, privitor la aceasta tara sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba letona. – Din fr. letton.
LIBERIAN2, -A, liberieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Liberiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Liberiei sau populatiei ei, privitor la aceasta tara sau la populatia ei. [Pr.: -ri-an] – Din fr. liberien.
LIBIAN, -A, libieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Libiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Libiei sau populatiei ei, privitor la aceasta tara sau la populatia ei. [Pr.: -bi-an] – Din fr. libyen.
LIDIAN, -A, lidieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Lidiei antice sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Lidiei sau populatiei ei, privitor la Lidia sau la populatia ei. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien.
NORVEGIAN, -A, norvegieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Norvegiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Norvegiei sau populatiei ei, privitor la Norvegia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de norvegieni (1). [Pr.: -gi-an] – Din fr. norvegien.
ENGLEZ, -A, englezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Angliei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Angliei sau populatiei ei, privitor la Anglia sau la populatia ei; englezesc; p. ext. britanic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de englezi. – Din ngr. englezos, it. inglese.
DOBROGEAN, -A, dobrogeni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia Dobrogei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Dobrogei sau populatiei ei, privitor la Dobrogea sau la populatia ei. – Dobrogea (n. pr.) + suf. -ean.
SUEDEZ, -A, suedezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Suediei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Suediei sau populatiei ei, privitor la Suedia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba germanica vorbita de suedezi. ♦ Gimnastica suedeza = sistem de exercitii fizice care consta din diferite miscari ale corpului, pentru dezvoltarea musculaturii si a agilitatii. [Pr.: su-e-] – Suedia (n. pr.) + suf. -ez.
THAILANDEZ, -A, thailandezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Thailandei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Thailandei sau populatiei ei, privitor la Thailanda sau la populatia ei. – Din fr. thailandais.
tuNISIAN, -A, tunisieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a tunisiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine tunisiei sau populatiei ei, privitor la tunisia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de tunisieni. [Pr.: -si-an] – Din fr. tunisien.
TANZANIAN, -A, tanzanieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Tanzaniei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Tanzaniei sau populatiei ei, privitor la Tanzania sau la populatia ei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. tanzanien.
COLUMBIAN, -A, columbieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Columbiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Columbiei sau populatiei ei, care se refera la Columbia sau la populatia ei. [Pr.: -bi-an] – Columbia (n. pr.) + suf. -an.
SARB, -A, sarbi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Serbiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Serbiei sau populatiei ei, privitor la Serbia sau la populatia ei; sarbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sarba. – Din scr. srb.
SCOTIAN, -A, scotieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Scotiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Scotiei sau populatiei ei, privitor la Scotia sau la populatia ei, originar din Scotia. [Pr.: -ti-an] – Scotia (n. pr.) + suf. -ean.
SCANDINAV, -A, scandinavi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din una dintre populatiile de baza ale Scandinaviei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Scandinaviei sau populatiilor ei, privitor la Scandinavia sau la populatiile ei. – Din fr. scandinave.
SOMALEZ, -A, somalezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Somaliei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Somaliei sau populatiei ei, privitor la Somalia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de somalezi. – Somalia (n. pr.) + suf. -ez.
VA1 1. (Prez. ind. pers. 3 sg. a unui verb defectiv, in expr.) Mai va = mai asteapta; mai este (mult) pana acolo; mai trece vreme pana atunci. 2. (Reg., la imper. pers. 2 sg. si pl.) Va (rar va) si vati = du-te sau duceti-va. – (1) Lat. vadit, (2) va (= vade).
CARTAGINEZ, -A, cartaginezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia vechii Cartagine sau era originara de acolo; pun. 2. Adj. Care apartine Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; punic. – Cartagina (n. pr.) + suf. -ez. Cf. fr. Carthaginois.
GEORGIAN, -A, georgieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Georgiei sau este originara de acolo; gruzin. 2. Adj. Care apartine Georgiei sau populatiei ei, privitor la Georgia sau la populatia ei; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. georgien.
MAGHIAR, -A, maghiari, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Ungariei sau este originara de acolo; ungur. 2. Adj. Care apartine Ungariei sau populatiei ei; privitor la Ungaria sau la populatia ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiara. – Din magh. magyar.
FRANCEZ, -A, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoana care face parte din populatia de baza a Frantei sau este originara de acolo; frantuz. 2. Adj. Care apartine Frantei sau populatiei ei, privitor la Franta sau la populatia ei; frantuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de francezi. – Din it. francese, fr. francais.
TRANSILVANEAN, -A, transilvaneni, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Transilvaniei sau care este originara de acolo; ardelean. 2. Adj. Care apartine Transilvaniei sau populatiei ei, privitor la Transilvania sau la populatia ei; ardelean, ardelenesc, transilvan. – Transilvania (n. pr.) + suf. -ean.
POLONEZ, -A, polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Poloniei sau este originara de acolo; polon (1). 2. Adj. Care apartine Poloniei sau populatiei ei, privitor la Polonia sau la populatia ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie in forma de colacel preparat din aluat de cozonac imbibat cu sirop de zahar si avand deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneza (2), in tempo moderat si in masura de 3/4, cu ritm viguros si cu caracter maiestuos, solemn, asemanator marsului; melodie dupa care se executa acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vita si de porc, afumat la cald si apoi fiert; (fam.) polis. – Din fr. polonais.
PROVENSAL, -A, provensali, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza din Provence sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine regiunii Provence sau populatiei ei, privitor la Provence sau la populatia ei, originar din Provence. ♦ (Substantivat, f.) Limba romanica vorbita de provensali (1); p. ext. limba romanica vorbita in mai multe provincii din sudul Frantei. [Var.: (inv.) provental, -a s. m. si f., adj.] – Din fr. provencal.
PRUSAC, -A, prusaci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Prusiei sau este originara de acolo; prusian. 2. Adj. Care apartine Prusiei sau populatiei ei, privitor la Prusia sau la populatia ei; prusian, prusacesc, prusienesc. – Din rus. prusak.
ESTON, -A, estoni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Estoniei sau este originara de acolo; estonian. 2. Adj. Care apartine Estoniei sau populatiei ei, privitor la Estonia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba estona. – Din Estonia (n. pr.) (derivat regresiv).
CARE1 pron. interog. (se foloseste pentru a obtine informatii despre un obiect necunoscut) ~ carte?, ~-i acolo? ◊ ~ alta? ce altceva? ~ pe ~? cine din doi va reusi? /<lat. qualis
ANDORRAN, -A, andorrani, -e, s.m. si f., adj. 1. S.m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Andorrei (tara sau capitala ei, Andorra la Vella) sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Andorrei sau populatiei sale, privitor la Andorra sau la populatia sa. (cf. fr. andorran)
NORD-AMERICAN, -A, nord-americani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Americii de Nord sau populatiei ei, privitor la America de Nord sau la populatia ei; p. restr. care apartine Statelor Unite ale Americii sau populatiei lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populatia lor; originar din aceste tinuturi. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.
iuo adv. – Unde. – Var. iua, io, (Bihor) iu. Mr. iu(va), megl. ua. Lat. ubi „unde” confundat cu ibi „acolo” (Candrea-Dens. 900; REW 9028; Tiktin; DAR), cf. vegl. yo, it. ove, fr. ou, prov. o, v. port. u. Apare in texte din sec. XVII, astazi numai in Trans. de Vest.
Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.
RICCI, familie de pictori italieni. 1. Sebastiano R. (1659-1734). Arta lui a reprezentat o sinteza a influentele lui Annibale Carracci, Caravaggio si Correggio si a exercitat la randu-i o puternica influenta asupra picturii din N Italiei si din Anglia (unde R. a lucrat intre 1712 si 1716), introducand acolo primele principii ale „compozitiei grandioase” pe care o va dezvolta pictura academica din cea de-a doua jumatate a sec. 18. 2. Marco R. (1676-1730). Nepotul lui R. (1). Autor al unor peisaje si al unor compozitii infatisand aventuri de vanatoare, atacuri ale briganzilor, scene de lupta, in maniera lui Salvatore Rosa („Peisaje din Valea raului Piave”). A lucrat cativa ani in Anglia, unde repertoriului sau obisnuit a adaugat imagini si portrete din cartierele londoneze sarace.
ata f., pl. e (lat. acia, si acies, „fir de ata” si „ascutis, front”). Fir de cusut ori de legat: a viri ata´n ac, ata alba sau neagra. Unde-i ata suptire [!], acolo se rupe, unde-i saracie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu ata alba, a se observa bine (o minciuna). A te trage ata, a te mina soarta (firu vietii). Fam. Front, linie: escadronu´n ata. Fibra in carne ori in plante. Tais de cutit ori de brici. Adv. De-a dreptu: a merge ata acolo. (V. struna, ciripie). Fam. Ofiter de ata, ofiter de administratiune, pesmetar.
CALABREZ, -A, calabrezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Calabriei sau este originara de acolo. 2. Care apartine Calabriei sau calabrezilor (1), privitor la Calabria sau la populatia ei. – Din it. calabrese, fr. calabrais.
ZABOVI vb. 1. v. intarzia. 2. a intarzia, a sta. (Sa nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a ramane, a sta, (inv.) a prebandi. (Cat ai ~ la ei?) 5. v. astepta.
Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.
KUWEITIAN, -A, kuweitieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Kuweitului sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Kuweitului sau populatiei lui, privitor la Kuweit sau la populatia lui. [Pr.: -vei-ti-an] – Din fr. koweitien.
SUD-AMERICAN, -A, sud-americani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din una dintre populatiile de baza ale tarilor din America de Sud sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Americii de Sud sau privitor la America de Sud sau la populatia ei. – Din fr. sud-american.
netam nesam adv. – Cu de-a sila, cu sila, fara voie, nicu una, nici doua. – Var. nitam nisam, nesam netam. Bg. ni tam ni sam „nici acolo nici aici” (Tiktin; Candrea), cf. rom. nici una nici doua.
INDIAN2, -A, indieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Indiei sau este originara de acolo. ♦ (Impr.) Persoana care face parte din populatia indigena a Americii; amerindian. 2. Adj. Care apartine Indiei sau populatiei ei, privitor la India sau la populatia ei; indic. ♦ (Impr.) Care apartine populatiei indigene a Americii, privitor la aceasta populatie. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiana. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.
NORD-VIETNAMEZ, -A, nord-vietnamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Republicii Democrate Vietnam sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartinea nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi sau la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.
BOLIVIAN, -A, bolivieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Boliviei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Boliviei sau bolivienilor (1), care este originar din Bolivia, privitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.
bernardin, -a adj. si s. Din irdinu sfintului Bernard (care a reformat ordinu sfintului Benedict) sau de la muntele sfintului Bernard (Elvetia) sau originar de acolo: calugar bernardin; cine bernardin (de talie foarte mare si deprins sa umble pin zapada ca sa descopere calatorii rataciti ori osteniti).
VIETNAMEZ, -A, vietnamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Vietnamului sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Vietnamului sau populatiei lui, privitor la Vietnam sau la populatia lui. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de vietnamezi (1). [Pr.: vi-et-] – Vietnam (n. pr.) + suf. -ez.
PROVINCIAL, -A, provinciali, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care locuieste in provincie sau este originara de acolo; p. ext. persoana cu apucaturi sau cu deprinderi stangace, naive. 2. Adj. Care apartine provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei si locuitorilor ei; care se gasesc in provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (inv.) provintial, -a s. m. si f., adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial.
TOSCAN, -A, toscani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Toscanei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Toscanei sau populatiei acestei regiuni, care este din Toscana, care se refera la regiunea Toscana sau la populatia ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populatia ei. – Din fr. toscan.
AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.
aci (vest) si aici, aicea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). In acest loc, in opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci in ainte [!] (sau in colo), de acum in ainte, incepind din acest loc ori moment. Aci... aci, acum... acum, cind... cind: aci ride, aci plinge. Cit pe aci sau pe aci, pe aci (mold. cit pe ce), mai mai, aproape sa – Si acia, acie si acilea (vest).
Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).
acasa adv. de loc si de directiune (a si casa). La domiciliu, acolo unde locuiesti: stau acasa, ma duc acasa, plec de acasa. Fig. Nu mi-s boii acasa, is ingrijorat, trist. Acuma mai vii de acasa, acuma te pricep ce zici, imi convine. Acum mai vii acasa, acuma ai priceput.
IUTE, iuti, adj. 1. Care actioneaza sau reactioneaza repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replica iute. ♦ Care fuge, alearga, inainteaza repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) In graba, repede, imediat, indata. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tarie, cu forta. Ploaie iute. 2. Care se enerveaza, se supara, se manie usor; irascibil; violent. 3. Care are gust intepator; care produce o senzatie gustativa usturatoare; picant. Mancare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzatie olfactiva intepatoare si neplacuta. Miros iute. – Din sl. ljutu.
UNDE2 conj. 1) (exprima un raport locativ) In locul in care; incotro. S-a pornit acolo unde stia ca este asteptata. 2) (exprima un raport determinativ) Abia de mai cunoscu casa unde a copilarit. 3) (exprima un raport completiv) El ne va arata unde sa ne oprim. /<lat. unde
Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.
colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.
SOVIETIC, -A, sovietici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Uniunii Sovietice sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartinea Uniunii Sovietice sau sovieticilor (1), privitor la Uniunea Sovietica sau la sovietici, originar din Uniunea Sovietica. ♦ Care apartinea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. sovietique.
VA2 (lat. vedit [vadere „a merge”]), vb. I intranz., defectiv. (Numai la prez. ind., pers. 3: pop. si fam. in expr.) Mai ~ = mai este mult pana atunci sau pana acolo.
UBI SOLItuDINEM FACIUNT PACEM APPELLANT (lat.) acolo unde fac pustiu spun ca fac pace – Tacit, „De vita Agricolae”, 30. Cuvintele prin care eroul caledonian Calgacus infiereaza pe romani, care pradau si pustiau tinuturile cucerite de ei.
cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).
Aeetes, fiul lui Helios si al lui Perse, frate cu Circe si tatal Medeei. Domnind in Colchis pe vremea cind argonautii, condusi de Iason, au sosit acolo sa caute Lina de Aur, el le-a fagaduit-o cu conditia ca Iason sa iasa biruitor intr-o serie de incercari. Spera ca in felul acesta va reusi sa se sustraga fagaduielii facute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit insa toate greutatile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci in mod deschis, Iason, impreuna cu Medeea, au furat Lina de Aur. Pentru a scapa apoi de urmarirea lui Aeetes, ce venea dupa fugari, Medea – care-l luase cu ea si pe Absyrtus – si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in mare (v. si Absyrtus).
FINLANDEZ, -A, finlandezi, -e, adj. Care apartine Finlandei sau populatiei ei, privitor la Finlanda; (substantivat, f.) limba vorbita in Finlanda; (s. m. si f.) persoana care face parte din populatia de baza a Finlandei sau care este originara de acolo.
Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.
Dares 1. Frigian care a participat la razboiul troian. L-a sfatuit pe Hector sa nu lupte impotriva lui Patroclus stiind ca, daca-l va ucide, va pieri si el la rindul lui, de mina lui Achilles. Trecind mai tirziu in tabara grecilor, Dares a fost omorit de Odysseus. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas in Italia. A fost ucis acolo de turnus.
OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevasilea, (inv. si reg.) oarecine, oaresicine, (inv.) cinevasi, nestine. (~ dintre ei a intarziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obisnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neinsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. catva, nitel, putin. (~ vreme a stat in casa.) 6. adj. ceva, catva, oaresicare, (inv. si reg.) cevasi, cevasilea, oarecat, oarecatva, oaresice. (Are ~ treaba acolo.) 7. adj. anumit, (inv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispret.)
tuRC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine turciei sau turcilor (1); privitor la turcia sau la turci; originar din turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.
2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.
care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?
Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindca mama ei, pe nume Cassiopea, isi atrasese minia zeilor pretinzind ca e mai frumoasa decit nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca sa pustiasca tara. Oracolul a prezis ca pacatul Cassiopeei poate fi ispasit numai de catre Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus si-a sacrificat fiica: el a inlantuit-o de o stinca, lasind-o acolo prada monstrului. Andromeda e salvata insa de Perseus, la intoarcerea acestuia dupa izbinda repurtata asupra Meduzei. Cucerit de frumusetea fetei, Perseus impietreste monstrul aratindu-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda si o duce in Argos (v. si Perseus).
Eleusis 1. Intemeietorul mitic al cetatii Eleusis. Era fiul zeului Hermes si tatal lui Triptolemus. Intr-o noapte Eleusis a surprins-o pe Demeter cind se pregatea sa-l treaca prin foc pe Triptolemus ca sa-l faca nemuritor. Tatal, inspaimintat, a dat un strigat. Speriata la rindul ei, Demeter l-a scapat in foc pe Triptolemus, pe care-l tinea deasupra flacarilor. Vazindu-si dorinta zadarnicita, zeita minioasa l-a ucis pe Eleusis. Mai exista o varianta a acestei intimplari, atribuita insa lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. si Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu maret inchinat zeitei Demeter. Tot acolo se celebrau si Misterele Eleusine.
Elpenor, unul dintre insotitorii lui Odysseus. A fost preschimbat de Circe in porc. Recapatindu-si infatisarea lui de om, s-a imbatat de bucurie in ajunul plecarii lui Odysseus si s-a culcat pe acoperisul palatului lui Circe. Cind si-a adunat tovarasii, Odysseus l-a strigat si pe Elpenor care, ametit de bautura, a sarit de pe acoperis si a murit pe loc. Mai tirziu, cind Odysseus a coborit in Infern el s-a intilnit acolo cu umbra lui Elpenor.
NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.
Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.
antipod n., pl. uri si oade (vgr. antipodos, d. anti, contra, si pū, podos, picior. V. ahtapod). Loc al pamintului opus diametral altuia. Fig. Lucru contrar: rationamentu lui e antipodu bunului simt. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipozii nostri isi au picioarele opuse cu ale noastre. Dar in realitate nefiind nici sus, nici jos in spatiu, iar josu fiind pentru toti centru pamintului, au ca si noi picioarele in jos, si capu in sus. Oceanu de la vestu Nouai Zelande e aproape antipodu Romaniii. Cind e ameaza la noi, e mezu noptii acolo. Cei vechi si cei din evu mediu nu credeau asta. De aceia Columb a reusit foarte greu sa obtina cele trei corabii pentru descoperirea Americii.
INCOLO adv. 1) In alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo
Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. El s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. El n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.
Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).