Rezultate din textul definițiilor
CREDE vb. 1. v. considera. 2. a considera, a gasi, a socoti, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 3. a se considera, a se inchipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 4. v. banui. 5. a presupune, a socoti, (frantuzism) a prezuma, (reg.) a probalui, (inv.) a supoza. (~ ca vom pleca in doua zile.) 6. v. astepta. 7. v. parea. 8. v. spera. 9. v. increde.
SOCOTI vb. 1. (MAT.) a calcula, (inv. si pop.) a numara. (~ cat fac 2 ori 2.) 2. (MAT.) a numara. (~ pana la 10.) 3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a masura, a pretui. (A ~ valoarea unui obiect.) 4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A ~ ceva din ochi.) 5. a chibzui, a (se) gandi, a judeca. (Sa ~ cum e mai bine.) 6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina. (Eu ~ ca asa trebuie sa facem.) 7. a considera, a crede, a gasi, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 8. a considera. (Esop a ~ limba un mare rau.) 9. a considera, (fig.) a taxa. (Il ~ drept mincinos.) 10. a se considera, a se crede, a se inchipui, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 11. a banui, a crede, a ghici, a gandi, a-si imagina, a-si inchipui, a intrezari, a presupune, a prevedea, a sti, a visa, (rar) a prevesti, (inv. si reg.) a nadai, (reg.) a chibzui, a probalui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ ca se va intampla astfel?) 12. a crede, a presupune, (frantuzism) a prezuma, (reg.) a probalui, (inv.) a supoza. (~ ca vom pleca in doua zile.) 13. a se rafui. (Lasa ca ne ~ noi!)
cu prep. (lat. cum, it. sp. pg. con. V. co-). 1. Impreuna, la un loc: vino cu mine, du-te cu el (V. ca 1). 2. Fata de: fii blind cu saracii! 3. Contra: a lupta cu dusmanii. 4. Arata o relatiune: codru e frate cu Romanu. 5. Arata o posesiune, o calitate: furca cu trei dinti, cu dinti (sau cu dintii) ascutiti. 6. Arata un instrument, un mijloc: bou impunge cu coarnele, calu loveste cu copitele. 7. Arata simultaneitatea: s´a sculat cu noaptea'n cap, s´a culcat odata cu gainile. 8. Arata modu (formind locutiuni adverbiale): l-a ridicat cu greu, cu de-a sila, cu forta, cu puterea (violent), cu putere (cu multa forta fizica), scrie cu eleganta, cu frica. 9. Arata o opozitiune inutila: cu toata vitejia, a cazut sau tot a cazut (acc. pe tot). Cu totu, in total, casa s´a vindut cu totu; de tot, absolut: l-a uitat cu totu (mai bine de tot). Cu toate ca, desi macar ca: cu toate ca ploua, tot vom pleca. Cu toate acestea, totusi, tot: Ploua! Cu toate acestea am venit (= Ploua! Dar eu tot am venit). Cu timpu, incetu cu incetu, incet-incet: cu timpu, dispar toate cele omenesti. Cu – cu tot, impreuna cu: corabia s´a cufundat cu oameni cu tot (acc. pe oameni). Incetu cu incetu, incet-incet, cu rabdare. Pas cu pas, cite un pas: a cuceri terenu pas cu pas. Ce e cu tine? Ce s´a intimplat cu tine? Jos cu viclenia, jos viclenia!
PORNIRE, porniri, s. f. 1. Actiunea de a (se) porni si rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, indemn, imbold; p. ext. avant, elan. 3. Inclinare, predispozitie, tendinta. 4. Patima; inversunare (impotriva cuiva). – V. porni.
PURCEDERE, purcederi, s. f. (Pop.) Actiunea de a purcede si rezultatul ei; plecare, pornire (la drum). – V. purcede.
INSOTI vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a intovarasi, a petrece, (reg.) a introloca. (L-a ~ pana la poarta.) 2. a intovarasi, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. escorta. 4. v. asocia.
INTOVARASI vb. 1. v. insoti. 2. a insoti, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. asocia.
abiturient, -a s. (germ. abiturient, din lat. habituriens, care doreste sa poseada, sau de la abiturus, care va pleca, va iesi). Trans. Sec. 19. Absolvent al unei scoale superioare inainte de a fi depus examinu [!] final.
cercetas m. Cercetator, explorator (militar). Tinar care, in ainte [!] de a deveni soldat, se deprinde cu diferite mestesuguri folositoare armatei (telegrafie, telefonie, serviciu postal s. a.) ca sa poata tinea [!] locu celor ce vor pleca la razboi. V. strajer.
Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).
2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. vreau, da nu pot. Multi, da prosti. Da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? Da lasa-ma’n pace! Da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! Da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).
TREBUI vb. 1. v. cuveni. 2. a se cadea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (inv. si pop.) a cauta. (~ sa procedam astfel ...) 3. a fi, a urma. (Cand va ~ sa plec ...) 4. a avea. (~ sa mai fac un singur pas.)
PROGNOZA s.f. 1. Previziune, prevedere bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfasurarii in viitor a unor fenomene si procese din domeniul economiei, tehnologiei, stiintei, societatii in ansamblul ei etc., plecand de la experienta anterioara si folosind metode si tehnici necesare obtinerii de cunostinte privind evolutia acestora intr-o perspectiva mai indepartata. 3. Prevedere a aparitiei unor boli criptogamice sau a unor daunatori ai plantelor in vederea luarii din timp a masurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – inainte, gnosis – cunoastere].
ALDE art. invar. (Pop. si fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... Ei ii trebuie alt soi de barbat, nu ca de alde [Manolachi] (ALECSANDRI). ♦ Lucruri, intamplari de felul... Nu ma sperii tu cu de-alde aceste (CREANGA). 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... La alde Gherghina acasa, fetele incepusera a face gura (BUJOR). 3. (Ca termen de reverenta) Nu voi sa plece alde neica (CARAGIALE). – Din al + de4.
Alcmene (sau Alc(u)mena), fiica lui Electryon, regele cetatii Mycenae, si sotia lui Amphitryon. In timpul absentei sotului ei, care plecase sa lupte impotriva teleboenilor, Alcmene e vizitata de Zeus, care ia chipul si asemanarea barbatului plecat. Imediat dupa aceea soseste si adevaratul Amphitryon. In urma dublei sale uniri, cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene naste doi fii: pe Heracles cu Zeus si pe Iphicles cu Amphitryon. Se spunea ca Alcmene s-ar fi casatorit a doua oara cu Rhadamanthus si ca, dupa moarte, ar fi fost dusa in Olympus.
VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.
DACA conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)
DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)
A CUGETA cuget 1. intranz. 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri. 2. tranz. A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare
NERABDATOR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ sa plece.) 3. incordat, infrigurat. (Ea astepta ~oare.)
SA conj. 1) (semn al conjunctivului) Sa mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propozitii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie sa plec. Pare sa fie om cumsecade. E cazul sa incepem lucrul. M-a rugat sa-l vizitez. A iesit sa-l intampine. 3) (in locutiuni conjunctionale) Pana sa. Numai sa. Fara sa. /<lat. si
BRONHIOM s.n. (Med.) Tumoare cu punct de plecare bronsic. [Pron. -hi-om. / < fr. bronchiome].
Amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae Amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. Cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.
PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.
aplecatoare si plecatoare f., pl. ori (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotora, plecatoare, si ung. pleketor, vita stearpa). Alaptatoare, doica (Vechi). Oaie careia i-a murit mielu si care se lasa sa fie supta putin de alt miel ca sa fie mulsa pe urma (Sin. cu mulgare).
Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.
aplec, a -a v. tr. (lat. applico, -are. – Aplec, apleaca. V. aplic, plec). Plec, inclin, misc spre o parte un lucru vertical: imi aplec capu la dreapta, aplec o prajina pe care o tin in mina. Alipesc la pept [!] un prunc ca sa-l alaptez: copilu, pina nu plinge, nu-l apleaca mama (Prov.) Fig. A-ti pleca urechea la nevoia cuiva, a-l asculta la nevoie, a-l ajuta. V. refl. Ma plec, ma inclin ca sa ridic [!] ceva ori in semn de salut. Se apleaca ziua, se apropie de seara. A ti se apleca, a ti se strica stomahu [!] de mincare, a ti se face greata, a te ciumurlui, a-ti veni sa versi (si deci a te inclina).
DOAR adv. 1) Numai. ~ tu ai venit. 2) Cum se stie. ~ n-ai plecat! 3) Dupa cum se pare; poate; probabil. Va reusi ~ pana la urma! ◊ Fara ~ si poate fara nici o indoiala; numaidecat; neaparat. Intr-o ~a la intamplare. [Monosilabic] /<lat. de-hora
ACUMULARE, acumulari, s. f. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. ◊ Acumulare primitiva = acumulare care constituie punctul de plecare al modului de productie capitalist si care consta in deposedarea prin violenta a micilor producatori de mijloacele de productie, actiuni de jaf si de pradare a coloniilor, razboaie etc. Acumulare capitalista (sau a capitalului) = retransformare a plusvalorii in capital. Acumulare socialista = partea din venitul national net formata din mijloace de productie si de consum si destinata largirii productiei, crearii de rezerve materiale si sporirii fondurilor social-culturale neproductive.
Berenice, sotia lui Ptolemaeus al III-lea Euergetes. Ea si-a taiat parul si l-a oferit in dar zeilor, cu rugamintea de a-i aduce teafar inapoi sotul, plecat sa lupte in Syria. Legenda spune ca darul ei a fost transformat intr-o constelatie: Cosita Berenicei.
decid, -cis, a -cide v. tr. (lat. decidere, d. caedere, a taia. Cp. cu fr. trancher „a taia” si „a decide”. V. ucid). Hotarasc, pronunt o hotarire definitiva: a decide un deferend, o chestiune. Determin: asta l-a decis sa plece. V. intr. Dispun in calitate de stapin: a decide de pace ori de razboi. V. refl. M’am decis sa plec.
musuroi (musuroaie), s. n. – 1. Furnicar. – 2. Ridicatura de pamint. – Var. mosoroi, mosunoi, mosinoi. – Mr. sumuronu. Creatie expresiva, pornind de la mis- „ideea de furnicar”, cf. misuna „a furnica, a forfoti”, misuna „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legatura cu a misui, dar pleca de la sl. mesiti „a amesteca”; in acelasi fel, Puscariu 1098 si REW 5620 pornesc de la misuna, dar il explica prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicatii sint fara valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat in *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. musuroi, vb. (a acoperi cu pamint, a face musuroi); musuroit, s. n. (musuroire).
APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.
Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in marea, ce-i poarta de atunci numele.
VOI pron. pers.2 pl. (voua, va, vi, (pe) voi, va) 1) (indica grupul de persoane catre care se adreseaza vorbitorul) ~ plecati la cinema. 2) (formele atone de dativ, pe langa verb cu valoare posesiva) Luati-va cartile. 3) (se foloseste ca pronume de politete cu valoare de singular) Va rog sa hotarati singuri. /<lat. vos
Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. El participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.
A vrea vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. vreau sa plec. vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere
Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.
LELE f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) Femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. Femeie de moravuri usoare. ◊ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja
cuca (cuci), s. f. – Culme izolata si golasa, stinca. Probabil cuvint identic cu ciuca, ce are acelasi sens; pentru alterarea fonetismului, cf. ciocan – cocean, ciocirla – cocirla, etc. Ar putea fi si formatie regresiva, plecind de la cucui 2, sau cel putin forma influentata de acest ultim cuvint. Este putin probabila der. directa din lat. cucullus (REW 2359). Dupa Pascu, Beitrage, 9, din bg. kuka. Pentru DAR, ar putea fi cuca „femela cucului”, datorita izolarii si singuratatii ei, ipoteza destul de ciudata, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciuca, dar prefera sa plece de la lat. *cucca.
A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma
NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis
SINODIC, -A, sinodici, -ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp dupa care se repeta aceeasi pozitie relativa a Pamantului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. ◊ Perioada sinodica = interval in care se face rotirea completa a unui corp ceresc in jurul altul corp ceresc in miscare. Luna sinodica = interval in care Luna, aflata in una dintre fazele ei, face o miscare de rotatie completa in jurul Pamantului si revine in faza de la care a plecat. 2. Care apartine sinodului, privitor la sinod, care emana de la sinod; care face parte dintr-un sinod; sinodal, sinodicesc. – Din fr. synodique.
DE1 conj. 1) (exprima un raport conditional) Daca; in caz ca. De voi prinde a canta, muntii toti s-or legana. 2) (exprima un raport concesiv) Cu toate ca; desi. 3) (exprima un raport completiv) Ca. Se intampla de pleaca mai inainte. 4) Si. Pleaca de-ti fa datoria. 5) Ori. De plecam, de nu plecam, ramane totul neschimbat. /cf. alb. de
LA prep. 1) (exprima un raport spatial indicand directia) A pleca la oras. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) plecarea la ora patru. vom vedea la primavara. 3) (exprima un raport modal) A merge la pas. Te intorci la fuga. 4) (exprima un raport instrumental) A canta la pian. 5) (exprima destinatia) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprima o aproximatie) Cam; aproape. S-au adunat la doua sute de oameni. 7) (se foloseste in componenta prepozitiilor compuse) Se intoarce de la serviciu. Vine pe la doua si ceva. /<lat. illac
AORTA s.f. 1. Artera principala care pleaca din ventriculul stang al inimii. 2. Vas pulsator cu functie de inima, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / < fr. aorte, cf. gr. aorte – vana].
CAMPEANU, Radu Anton (n. 1922, Bucuresti), jurist si om politic roman. Presedinte al Partidului National-Roman (din 1990). Arestat pentru convingerile sale politice liberale (1947-1953). C. a fost nevoit sa plece in Franta, unde a continuat activitatea politica in cadrul exilului romanesc (1973-1989).
cedez v. tr. (fr. ceder, d. lat. cedere, cessum. V. con-, de-, ex-, pre-, pro-, pur- si suc-ced, ac-, de-, ex-, pro- si suc-ces). Las, parasesc: a ceda cuiva locu. Vind. V. intr. Ma supun: a ceda fortei. Mor: a ceda durerii. Ma recunosc inferior: a ceda meritului. Ma plec, nu mai rezist: scara a cedat greutatii si s´a frint.
3) car, a cara v. tr. (d. car 2. De aci bg. karam, min, misc). Duc, transport cu caru sau si cu alt-ceva, chear cu minile: a cara lemne in spinare, cu spinarea. Iau mult, carabanesc: lacomu cara in farfuria lui mai mult de cit poate minca. A cara cuiva la pumni (Iron.), a-i trage multi pumni. A cara lemne in padure, a face ceva zadarnic. V. refl. Iron. Ma duc, plec: la pomana se cara toti calicii. Cara-te de aici, pleaca de aici!
bombanesc si (rar) bombaiesc v. intr. (imit. inrudit cu lat. bombus, vgr. bombos, biziiala, huruiala; ung. bombolni, a bombani s.a. V. bumbac si ciondanesc). Vest. Murmur, mormai, bodoganesc, vorbesc incurcat si incet de necaz ori din alta pricina. V. tr. Nu ma bombani! – In est bondanesc si dondanesc (ruda cu ung. dongani, dongeni s.a.); pleca dondanind singur (Sov. 71 si 2257 si VR. 1922, 3, 414). V. danganesc.
CA conj. 1. (consecutiv) de, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 2. (cauzal) caci, deoarece, fiindca. (Haidem ~ se face seara.) 3. (adversativ si restrictiv) si. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. (adversativ si restrictiv) v. doar. (~ mi-oi festeli onoarea.) 5. (adversativ si concesiv) v. desi. (Calul, ~ e cu patru picioare si tot se poticneste.) 6. (temporal) cand. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)
ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
SERVIL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ in fata sefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (inv.) slugaresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (inv.) slugareste. (Se poarta ~.) 4. adj. lingusitor. (Om ~.)
cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).
DACA2 conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca
Amphitryon (sau Amphitruo), fiul lui Alcaeus si sotul Alcmenei (v. si Alcmene). In timp ce Amphitryon era plecat sa lupte cu teleboenii, Zeus, imprumutindu-i infatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceeasi noapte s-a reintors si Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: pe Heracles si pe Iphicles. La interventia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-si recunoaste insa fiul adevarat, si imboldit de Hera, se spunea ca ar fi introdus in incaperea in care se aflau copiii doi serpi. La vederea lor Iphicles s-a tras inapoi ingrozit. Heracles in schimb, desi in virsta de numai 10 luni, i-a sugrumat, dovedindu-si prin aceasta originea divina. La inceput Amphitryon l-a crescut pe Heracles in casa sa. Mai tirziu temindu-se de forta eroului, a cautat sa-l indeparteze, trimitindu-l la tara sa-i pazeasca cirezile de vite. Amphitryon a murit luptind alaturi de Heracles impotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.
colnic n., pl. e (bg. kolnik, sirb. kolnik, drum de tara, drum de care, d. kola, car, ca lat. carraria, carare, d. carrum, car. Capidan, Dac. 2, 813). Vechi. Azi rar. Drum de munte ori de deal: s´au deschis colnic catra viata cereasca (Dos. V. S. 203, 2), sarpe in cale si aspida in colnic (Palia, la Cip.). Suc. (Sez. 31, 138). Carare pin [!] padure: a plecat apoi pe un colnic anevoios pina ce a iesit din padure (V. hatas). Azi. Deal mai mic: pe cel deal, pe cel colnic trece-o fata si-un voinic (P. P.) trecu dealuri, vai, colnice, strabatu paduri intunecate (Isp.). Gradinile si livezile le avea pe colnicele Laposului (Od.). – In est si colnic, deal. V. holm, momic, popic.
INTENTIONA vb. a planui, a proiecta, a-si propune, a voi, a vrea, (pop.) a chiti, (inv. si reg.) a sfatui, (reg.) a scapa, (prin Bucov.) a scoposi, (inv.) a aseza, a cugeta, a izvodi, (fig., in Mold. si Transilv.) a cumpani. (~ sa plece la mare.)
alt, -a adj. indef. (lat. alter, ac. alterum, pop. altrum; it. altro, pv. fr. autre, sp. otro, pg. outro). Nu acelasi, diferit, deosebit: cu alti ochi vezi greselile altuia de cit pe ale tale. Care seamana cu cineva ori cu ceva: aceasta e alt Napoleon. Alta data sau altadata, nu acum, in alt timp (in trecut ori in viitor). Alta oara (vechi), odinioara. De alta (vechi), in colo, de alt-fel. In alta parte, aiurea, nu aci. Pe de alta parte sau de alta parte, afara de asta. Vest. Fam. Te apuca alta aia sau alte alea, te apuca groaza ori paralizia. Te baga in alte alea, te ingrozeste. Se uita la ia [!] ca la alta aia, se uita la ia ca la ceva straniu. Pron. indef.: unu pleaca, altu vine; ce tie nu-ti place, altuia nu-i face; una e sa asculti, alta sa comanzi; atit si nimic alta sau alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. Intre altele, pe linga altele. Nu mi-e de alta, nu mi-e grija de alta (de alt-ceva). – Barb. un altu, o alta (dupa fr. un autre, une autre).
RACOVSKI, Cristian (1873-1941), om politic roman de origine bulgara. Publicist. Membru al Comitetului Executiv al Partidului Social-Democrat din Romania (ales dupa reorganizarea acestuia in 1910). A participat la Conferinta de la Zimmerwald (1915). In 1917 a plecat in Rusia, unde a activat in organismele Internationalei III. A cazut victima epurarilor staliniste.
INVATATURA s. 1. v. invatamant. 2. studiu, scoala. (A plecat la ~.) 3. invatare, studiu, (inv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. carte, cultura, cunostinte (pl.), instructie, pregatire, studii (pl.), (inv. si pop.) slova, (inv. si reg.) carturarie, (reg.) scrisoare, (inv.) minte, pricopseala, pricopsire. (Om cu ~.) 5. v. stiinta. 6. doctrina, sistem, teorie. (~ economica; ~ lui Darwin.) 7. v. sfat. 8. v. pilda. 9. concluzie, invataminte (pl.), (fig.) lectie. (A tras toate ~ile care se impuneau.) 10. v. morala. 11. v. precept. 12. v. parabola.
RECAMIER [rekamie], Jeanne-Francoise-Julie Adelaide, Mme (1778-1849), femeie de litere franceza, fiica unui prosper bancher, celebra pentru frumusete si spirit. Personalitate de vasta cultura, antibonapartista, a tinut la Paris un salon frecventat de primii exponenti ai opozitiei liberale (L. David, J.B. Bernadotte, J.V. Moreau s.a.). In dizgratia (1805) lui Napoleon, a plecat la Lyon, apoi a fost exilata (1811) in Italia; dupa caderea imparatului si-a reconstituit salonul (1819) la Abbaye-aux-Bois, acesta avand un specific literar. Prietena cu Chateaubriand. Corespondenta; poezii („Suvenire”). Apropiata ei, Germaine de Stael, i-a creat portretul literar in romanul „Corinne”.
colna (colne), s. f. – Sopron, acoperis linga grajd, mai ales pentru a proteja plugul sau trasura. Sl. koln(ic)a (Cihac, II, 70; Berneker 548; DAR), cf. ceh. kolna „magazie pentru trasuri”, mag. kolna „circiuma”. Punctul de plecare este kolo „roata”, cf. colb, colac. De aici si colnic, s. n. (drum povirnit, urcus; deal, colina), cf. bg. kolnik „drum de care”; colnar, s. n. (monticul); si probabil, colnici, vb. (despre oi, a picoti, a motai; a hoinari); colnita, s. f. (colina; Trans., grajd).
ROTTWEILER [rotvailər] (cuv. germ., de la numele orasului german Rottweil). s. m. Rasa de caine de origine germana, cu corpul masiv si musculos, cu blana scurta si cu pete roscate pe cap, piept si picioare. Talia de 55-68 cm si in greutate de 41-50 kg. Din Ev. med. si pana la sfarsitul sec. 19, r. ii insotea pe negustorii de carne plecati sa cumpere vite, ducand banii intr-o punga atarnata de gat. De-a lungul timpului r. au fost folositi pentru paza turmelor si locuintelor, pentru tractiune si drept caini-politisti. Se considera ca ei descind dintr-o rasa de caini de paza a vitelor lasati aici de legiunile romane.
APUCA vb. 1. v. lua. 2. v. inhata. 3. v. cuprinde. 4. v. agata. 5. v. prinde. 6. v. surprinde. 7. a se indrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pasi, a pleca, a porni, (rar) a se indruma, (pop.) a purcede, a se purta, (inv. si reg.) a nazui, (Transilv.) a aradui. (A ~t-o pe drumul acela.) 8. v. incepe. 9. a prinde, a trai, a vedea. (Simtea ca nu va mai ~ ziua de maine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 11. v. mosteni. 12. v. nimeri. 13. v. nazari.
2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).
bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. Mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.
absolut, -a adj. (lat. absolutus, dezlegat). Neconditionat, fara restrictiuni, dezlegat de ori-ce contingenta: adevar absolut. Perfect, deplin: intuneric absolut. Independent, suveran (care „taie si spinzura” fara sa i se poata cere socoteala): imparat absolut. Autoritar, imperios, care nu sufere [!] contrazicere: caracter, ton absolut. Pur, neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (ori pedagog) absolut, teolog (ori pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile, dar nu si-a luat inca titlu (expresiune ridiculizata in vechiu regat). Gram. Genitiv ori ablativ absolut, acela care e dezlegat de propozitiunea principala adica nu se raporta la nici un cuvint al ei si in care subiectu era inlocuit c' un participiu ori c' un adjectiv atributiv ori c' un nume predicativ in cazu genitiv la Greci ori ablativ la Romani: sole cadente, pe cind apune soarele; Cicerone consule, pe cind era (ori fiind) Cicerone consul. S. n., pl. uri. Lucru neconditionat: adevaratu absolut e Dumnezeu. Adv. In mod absolut, perfect, complet, de tot: virtutea il stapinea absolut; asta e absolut imposibil, absolut oprit. Neaparat, negresit, numai de cit: trebuie absolut sa plec.
PLOP ~i m. Arbore cu tulpina inalta si dreapta, cu ramuri subtiri verticale, cu frunze late, lungi, petiolate si cu flori dispuse in amenti plecati, folosit in scopuri industriale. ◊ ~ alb varietate de plop avand scoarta albicioasa si frunze argintii pe dos. ~ negru varietate de plop avand coroana larga si scoarta negricioasa, adanc brazdata. ~ piramidal v. PLUTA II. ~ tremurator varietate de plop a carei frunza tremura la cea mai usoara adiere de vant. Cand va face ~ul pere si rachita micsunele niciodata. Var (sau matusa, unchi) de ~ ruda indepartata. /<lat. ploppus
RAMAS1 ~uri n. 1) v. A RAMANE. ◊ ~ bun (sau bun ~) formula de salut adresata de cel care pleaca. A-si lua ~ bun a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire pe cei care raman. De ajuns si de ~ din belsug; (foarte) mult. 2) reg. Intelegere intre persoane care sustin lucruri contrare si care se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; ramasag; pariu; prinsoare. /v. a ramane
flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscuta. Cuvantul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Seineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germana din vremea aceea; in compunerea lui s-ar putea recunoaste germ. frei mucken „a barfi neingradit”. Nu este posibila interpretarea lui Scriban, care pleaca de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]
ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni
DIN prep. 1) (exprima un raport spatial) A cobori din masina. A veni din sat. 2) (exprima un raport temporar) Productia din anul trecut. ◊ Din cand in cand uneori; cate odata. Din an in an la interval de un an. Din clipa sau din moment in timpul cel mai apropiat. 3) (indica materia) Compot din cirese. Incaltaminte din piele naturala. 4) (exprima un raport partitiv) Unii din ei s-au intors acasa. 5) (exprima un raport de mod) Lucreaza din toata inima. Canta din suflet. 6) (exprima un raport cauzal) A gresit din neatentie. 7) (exprima un raport instrumental) Canta din fluier. Tragere din tun. 8) (exprima un raport relational) In privinta; cat priveste. Nu-l intrece din glume. 9) (exprima un raport de origine, de provenienta) Se dezvolta din molecule. Obicei din copilarie. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat opt din doisprezece. /de + in
vapaie (-ai), s. f. – Para, flacara mare. Origine necunoscuta. Se indica de obicei posibilitatea unui lat. *vapalia ‹ vapa (Puscariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; REW 9147), cf. it. va(m)pa, sb. vapa „vapor”, alb. vape „caldura” (Cihac, II, 721); dar relatia dintre aceste cuvinte nu este clara. Poate este dubletul lui vipie, s. f. (arsita). Der. (in)vapaia, vb. (a arde cu flacara); svapaiat, adj. (descompus, dezordonat, vagabond, golan), aceasta relatie semantica nu este clara (probabil „descompus ca cel care scapa de la incendiu”; dupa Cretu, din sl. sverepovati „a exaspera”; dupa Tiktin, se pleaca de la ideea de „aprins”).
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
INTRE2 prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La2. Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.
DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De4 + parte.
DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De4 + intre.