Rezultate din textul definițiilor
MAGULEALA ~eli f. v. A MAGULI si A SE MAGULI. ◊ A umbla cu ~eli a cauta sa castige bunavointa cuiva prin vorbe de lauda, atentii, servicii. /a maguli + suf. ~eala
LINGUSI, lingusesc, vb. IV. Tranz. si refl. A cauta sa castige bunavointa, favoarea etc. cuiva satisfacandu-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini si vorbe magulitoare la adresa lui, prin laude exagerate si ipocrite; a flata, a maguli, a peria. – Cf. linge.
DITIRAMBIC ~ca (~ci, ~ce) (despre vorbe, stil etc.) Care are caracter de ditiramb; plin de laude exagerate. A vorbi in termeni ~ci. /<fr. dithyrambique, lat. dithyrambus
aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. vorba dulce mult aduce.
MARFA, marfuri, s. f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vanzarii-cumpararii. ◊ Expr. A-si lauda marfa = a-si lauda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar) Alta marfa, se spune cand este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre alta situatie, alta imprejurare. – Din magh. marha „vita”.