Rezultate din textul definițiilor
LAT, -A, (1) lati, -te, adj. (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o latime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat in spate (sau in spete) = bine legat, voinic, ◊ Expr. A spune vorbe mari si late = a spune vorbe pompoase, dar fara continut. (Fam.) A fi lata (rau sau de tot), se spune pentru a arata ca o situatie a luat proportii grave, ingrijoratoare. (Fam.) A o face lata (rau sau de tot) = a) a petrece strasnic, a face un mare chef; b) a face (fara voie) o pozna, o gafa, o prostie. ♦ (Fam.) Intins la pamant (fara simtire sau mort). ◊ Expr. A lasa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lasandu-l in nesimtire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lata (1) a unui obiect; latime. ◊ Un lat de palma (sau de mana) = masura populara de lungime, egala cu latimea unei palme obisnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = in curmezis. – Lat. latus.

POZNA ~e f. 1) Fapta sau vorba nesocotita cu urmari neplacute, dar lipsita de gravitate; boroboata; nazbatie; sotie; bazaconie; d****e. 2) pop. Intamplare sau situatie ciudata; comedie. mare ~. 3) vorba care provoaca hazul; vorba nastrusnica. [G.-D. poznei] /Orig. nec.

A INGHITI inghit tranz. 1) (mancaruri, bauturi, medicamente etc.) A face sa treaca din gura in stomac. ◊ A nu ~ pe cineva a nu putea suferi pe cineva. ~ noduri a suporta ceva neplacut fara a putea riposta. A-si ~ lacrimile (sau plansul) a-si stapani plansul. 2) rar A manca in graba; a imbuca. 3) (aer, miresme etc.) A trage in piept; a inhala; a inspira. 4) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a suge; a absorbi. 5) (despre ape, desisuri, intuneric etc.) A face sa nu se mai vada, captand in sine. 6) (carti, scrieri etc.) A citi foarte repede si cu mare interes. 7) (vorbe jignitoare) A suporta fara riposta. ◊ ~ galusca a suporta o neplacere fara a cracni. 8) (cuvinte, parti de vorbire, sunete) A omite la pronuntare (din cauza unui defect de vorbire). /<lat. ingluttire

porcie1, porcii, s.f. (inv. si reg.) 1. murdarie mare; (fig.) fapta, actiune sau vorba grosolana, indecenta sau marsava, necinstita; lucru prost facut sau de proasta calitate. 2. necioplire, simplitate.

VIOLENTA, violente, s. f. 1. Insusirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tarie. 2. Lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; vehementa, furie. 3. Faptul de a intrebuinta forta brutala; constrangere, violentare; siluire; incalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta, impulsiva. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.

PORCARIE, porcarii, s. f. 1. Crescatorie de porci (1). 2. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Preparate din carne de porc (1). 3. Fig. (Fam.) Murdarie mare, loc sau lucru murdar; fapta sau vorba indecenta, grosolana, necinstita. ♦ Lucru prost facut. – Porc + suf. -arie.

CLESTE, clesti, s. m. 1. Unealta de fier sau de alt metal, alcatuita din doua brate incrucisate si articulate intre ele, care serveste la apucarea, intoarcerea, tragerea etc. unei piese. ◊ Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gura) cu clestele = a depune mari insistente pentru a face pe cineva sa vorbeasca. ♦ Unealta de fier asemanatoare cu un cleste (1), folosita in diverse operatii. Cleste pentru carbuni. 2. Fiecare dintre cele doua apendice anterioare, in forma de cleste (1), ale unor crustacee. [Pl. si: (n) cleste] – Din sl. klesta.

ALES adj. 1. v. selectionat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) sic, (fig.) subtire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easa.) 6. generos, marinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (inv. si reg.) scump. (vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, inalt, mare, nobil, (inv. si pop.) marit, slavit, (inv.) blagorod, blagorodnic, (grecism inv.) evghenicos, evghenis, (fam. si peior.) simandicos. (Apartinea unei familii ~.)

DISTINS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (inv. si reg.) scump. (vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, inalt, mare, nobil, (inv. si pop.) marit, slavit, (inv.) blagorod, blagorodnic, (grecism inv.) evghenicos, evghenis, (fam. si peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. v. elegant. 8. v. academic.

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani.~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

A TRANTI ~esc tranz. 1) (obiecte, persoane) A face sa cada cu putere, lovind sau aruncand. 2) (usi, porti) A inchide, izbind cu zgomot. 3) fam. (persoane) A respinge la un examen, punand o nota insuficienta. 4) fam. (pumni, ghionturi etc.) A aplica cu violenta. ◊ ~ una (o vorba sau o prostie) a spune o vorba nepotrivita. 5) fam. A pune in cantitate mare. 6) rar (obiecte vestimentare) A imbraca in graba si neglijent. /<sl. trotiti

brazdez v. tr. (d. brazda). Trag brazde. Fig. Strabat: fulgerele brazdau ceru, corabiile brazdeaza marea. Las urme: suferinta-i brazdase fata. Ating, emotionez: vorba asta i-a brazdat inima. – Si imbrazdez (sud).

LUNGI, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) intinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flamand. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se inalta, a creste in inaltime. 2. Refl. (Fam.) A se intinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o mancare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decat trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.

ceafa (cefe), s. f.1. Partea de dinapoi a gitului sau a capului. – 2. Parte a jugului care se sprijina pe ceafa animalelor de tractiune. – 3. Parte a capetelei. – Mr. chiafa. Origine incerta. Este evidenta identitatea cu tc. kafa „ceafa”, din arab. qafā (cf. Moldovan 424), de unde provine si cafa, s. f. (in blanarie, partea a blanii ce corespunde cefii), cf. Seineanu, III, 24. Der. din mr. este sigura; insa rom. presupune un intermediar necunoscut, care sa explice rezultatul oclusivei turcesti. In general, se considera ca este vorba de alb. kjafe (Meyer 219; Philippide, II, 704; Pascu, II, 224; Rosetti, II, 114), ceea ce nu inlatura dificultatea. Probabil formatie locala, din gr., cu sensul de „capatina, cap mare sau gros”, termen aplicat traditional grecilor. Poate fi vorba de o pronuntare locala: Scriban semnaleaza pronuntarea caf in alb. din Scutari.

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva tragand in gura putin cate putin, cu buzele tuguiate (si cu zgomot). ♦ A bea repede si cu lacomie, dintr-o singura inghititura (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intr-o lingura (sau intr-un pahar) de apa, se spune: a) cand cineva se uita cu mare dragoste la altcineva; b) cand cineva isi manifesta antipatia fata de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atentie si interes pe cineva. 2. A inghiti. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage in piept (cu nesat), a inspira adanc (aer, vant, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

A LUNGI ~esc tranz. 1) A face sa se lungeasca. ◊ ~ pasul a merge mai repede. ~ vorba a vorbi mai mult decat trebuie. A nu ~ vorba a intrerupe discutia. 2) (mancaruri, bauturi) A dilua cu apa (pentru a mari cantitatea). /Din lung

ZARVA ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larma; galagie. 2) Schimb de vorbe rastite (intre doua sau mai multe persoane); cearta. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva

connetable m. (cuv. fr. care vine d. lat. comes stabuli, „comitele staulului [grajdului]”, adica „sefu cailor regali, maresal, mare grajdar”. E gresit a zice rom. conetabil, ca aici nu e vorba de sufixu -bil din ama-bil). Generalisim in vechea Francie. – La 1191, desfiintindu-se demnitatea de senesal, connetable ajunse cel mai mare demnitar al monarhiii. Ludovic XIII, dupa sfatu lui Richelieu, desfiinta aceasta demnitate la 1627. La 1804, Napoleon I il facu pe fratele sau Ludovic connetable si institui si un viceconnetable, care fu Berthier, principe de Wagram. Cei mai celebri connetables in vechea monarhie fura: Duguesclin (1370), Clisson (1380), contele de Saint-Pol (1411), contele de Richemont (1425), ducele de Bourbon (1515), Anne de Montmorency (1538), Enric I de Montmorency (1593), ducele de Luynes (1621) si Lesdiguieres (1622). V. maresal.

LINGUSITOR s., adj. 1. s. lingau, (reg.) lingaret, (fig.) periuta. (mare ~ mai esti!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. magulitor, (Munt.) maglisitor, (inv.) imbunator, magulicios. (vorbe ~oare.)

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite.~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

INNADI, innadesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adauga unui obiect (cosand, innodand, lipind etc.) o bucata, o portiune (de acelasi fel), pentru a-l mari, a-l lungi etc.; a pune o nada. ◊ Expr. (Refl.) A se innadi la vorba = a se porni la vorba, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde pofta de ceva bun, a lua obiceiul, naravul; a (se) naravi. ◊ Expr. A se innadi la cascaval = a se obraznici. a-si lua nasul la purtare. ♦ A se obisnui sa mearga prea des undeva, sa faca ceva (nepermis). – In + nada.

MAI1 adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. Vantul s-a ~ potolit. Vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic.~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis

SCANDAL, scandaluri, s. n. 1. Zarva, valva produsa de o fapta reprobabila, rusinoasa; indignare, revolta provocata de o asemenea fapta. ♦ Zgomot mare, galagie, taraboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Intamplare care tulbura ordinea publica; fapta urata, rusinoasa, care provoaca indignare. ♦ Situatie rusinoasa; rusine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.

SCUMP ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa mult; care are pret ridicat; costisitor. ◊ Piatra ~a (sau pretioasa) mineral cu proprietati fizice deosebite datorita carora este folosit la confectionarea bijuteriilor; nestemata. 2) si substantival (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre notiuni abstracte) Care este dobandit cu pretul unor mari sacrificii si eforturi. Fericire ~a. 4) si substantival inv. Care este econom peste masura. ◊ A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi tacut. A fi ~ la ras a rade rar. /<sl. skonpu

CAUZA s. f. 1. ceea ce determina aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca, in anumite conditii, aparitia altui fenomen. 2. problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni. ♦ in cunostinta de ~ = cunoscand bine problema despre care este vorba; a face ~ comuna = a lupta impreuna (cu altii) pentru aceeasi cauza. ◊ motiv, ratiune. 3. (jur.) pricina, proces. ♦ a avea castig de ~ = a castiga. (< lat., it. causa, dupa fr. cause)

PONT2 ~uri n. 1) fam. Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ◊ A vorbi in ~uri a da de inteles. 2) Carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ◊ A vinde cuiva ~ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) inv. Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ◊ La ~ la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont

cociorba si -rva f., pl. e (rut. kocerga, pron. si -rha si -rva, de unde, contaminat poate si de kociuba, vatrar, s´a facut cociorva). Vatrar mare de brutarie: sosira m******e cu cociorvele aprinse (Sadov. Univ. 18 Dec. 1912). Lopata de amestecat varu´n varnita. Din vorba in vorba au ajuns la cociorba, adica „la bataia cu cociorba”. – In R. S. cocioarba. In Bts. Dor. cociorvei, aiurea si corciovei, n., pl. eie, vatrar.

A SAGETA ~ez 1. tranz. 1) A strapunge cu sageata (ranind sau omorand). ◊ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar patrunzatoare. 2) A intepa ca o sageata, producand durere ascutita de scurta durata; a injunghia. 3) fig. (despre ganduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc si cu intensitate. L-a ~at dorul de casa. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii rautacioase; a impunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca sageti cu arcul. 2) A zbura ca o sageata. 3) (despre trasnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare

ARS, -A, arsi, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezinta o arsura. ♦ Stricat prin expunere prea indelungata la actiunea focului. Friptura arsa. ♦ Care a fost expus actiunii focului (cu un scop anumit). Caramida arsa. ♦ (Despre obiecte) Pe care s-au trasat, cu un instrument incalzit, linii, desene etc. ♦ Innegrit de foc, de fum etc.; parlit, bronzat. 2. Fript. ◊ Expr. A sari (ca) ars = a sari repede (de surprindere sau de spaima). 3. (Adesea fig.) Ofilit, uscat. 4. Fig. (Despre inima, suflet etc.) Zdrobit, pustiit. ♦ Fierbinte, arzator. Ea sopteste vorbe arse (EMINESCU). ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier ars prin inima = a simti deodata o mare tulburare sufleteasca. – V. arde.

MAXIMA DEBETUR PUERO REVEDENTIA (lat.) datoram copilului cel mai mare respect – Iuvenal, „Satirae”, XIV, 4. Parintii isi indeplinesc indatoririle de educatori ferindu-l pe copil sa vada sau sa auda gesturi sau vorbe necuviincioase.

SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) Zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.

OAIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

hleab (hleaburi), s. n.1. (Mold.) Rest, fragment, ciob. – 2. Hirb. Sl. chlebu „piine” (Cihac, II, 193). Trebuie sa fi insemnat la inceput „rest de piine, bucata” si de aici „rest”. DAR pleaca de la rus. chljabati „a se rablagi”; Scriban crede ca este vorba de o metateza a lui bleahbleau.Der. hlibui, vb. (a deteriora; a strica); hliban, s. n. (Mold., piine); inhleba, vb. (Mold., a purta pantofi prea mari).

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

CAUZA s.f. 1. Ceea ce determina, provoaca aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca in anumite conditii aparitia altui fenomen. 2. Problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. ◊ In cunostinta de cauza = cunoscand bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Pricina, proces. ◊ A avea castig de cauza = a castiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause].

gramada (gramezi), s. f.1. s. f.1. Cantitate mare de obiecte strinse la un loc, morman. – 2. Cantitate, multime. – 3. (Mold., Bucov.) Comunitate, obste. – Mr., megl. gramada. Sl. (bg., sb.) gramada (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Berneker 345; DAR), cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totusi, Lahovary 331 crede ca este vorba de un cuvint anterior indoeurop.Der. (in)gramadi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a inghesui); ingramadeala, s. f. (aglomeratie, inghesuiala).

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

PACAT ~e n. 1) Fapta sau vorba care contrazice principiile moralei religioase. ◊ Cu ~ nedrept; vinovat. Fara ~ drept; nevinovat. A intra (sau a cadea) in ~ a savarsi o fapta regretabila. A-si ispasi (sau a-si spala) ~ul (sau ~ele) a-si ispasi vina. A face ~e cu cineva a invinovati pe nedrept pe cineva. A-l impinge la ~ (pe cineva) a fi indemnat de un gand rau. E ~ (sau e mai mare ~ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Intamplare nefasta; nenorocire. ◊ Din ~e din nefericire; cu regret. Ce ~ imi pare foarte rau. ~ele mele vai de mine. 3) fig. Imperfectiune morala caracteristica unei persoane. /<lat. peccatum

broboada (broboade), s. f. – Basma mare, sal. – Var. brobod(a), proboada, pobroada. Forma autentica este cea a var. proboada. Din bg. podbrazdam perf. podbradja „a-si pune pe cap o basma care se innoada sub barbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusa de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutila. Der. desbrobodi, vb. (a-si scoate basmaua); imbrobodi, vb. (a-si acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a insela, a ademeni, a duce cu vorba); imbrobodeala, s. f. (actiunea de a (se) imbrobodi; ademenire).

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)