Rezultate din textul definițiilor
A APUCA apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mana, cu dintii etc.) tinand. ~ de maneca. ~ o creanga.~ de gat (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etc. aflate la indemana) A lua la repezeala. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapanire; a cuprinde. ◊ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. ~ vremuri grele. 2. intranz. 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etc.) prin traditie. Asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se indrepta. ◊ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare

MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecata cumpanita in clipe grele – Adagiu de nuanta stoica, recomandand stapanire de sine in toate imprejurarile. Exista si la Horatiu, „Ode,” II, 3, 1-2: „Aequam memento rebus in arduis servare mentem” („Tine minte: pastreaza-ti spiritul calm in vremurile grele”).

CRITIC adj. 1. agitat, framantat, greu, tulbure, zbuciumat. (vremuri ~.) 2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 3. v. combativ.

CRONIC, -A adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evolutie lenta, de durata. ♦ (Fig.) Care se prelungeste multa vreme, invechit, greu de inlaturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].

CRONIC, -A adj. 1. (despre boli) cu o evolutie lenta, de durata. 2. (fig.) care se prelungeste multa vreme, invechit, greu de inlaturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)

CAINOS, -OASA, cainosi, -oase, adj. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Crud, rau, hain. ♦ (Despre vreme) Vrajmas omului, greu de suportat; aspru, cainesc. – Caine + suf. -os.

CAINESC, -EASCA, cainesti, adj. 1. Care apartine cainilor, privitor la caini. ◊ (Pop.) Dinte cainesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestarile cuiva) Rau, dusmanos, hain; (despre vreme, situatii, imprejurari) vrajmas omului, greu de suportat; aspru, cainos. – Caine + suf. -esc.

ASPRU adj., adv. 1. adj. scortos, zgrunturos, (rar) grunzuros, zgruntuit, (livr.) rugos. (O suprafata ~.) 2. adj. v. inasprit. 3. adj., adv. v. rau. 4. adj. brutal, cainesc, cainos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (inv.) varvaresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. rastit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, taios. (Ii vorbeste cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsa ~.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. inversunat. 10. adj. aprig, crancen, crud, crunt, cumplit, incrancenat, indarjit, inversunat, neimpacat, nepotolit, sangeros, vajnic, violent, (inv.) crancenit, tare, (fig.) inclestat. (O batalie ~.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) cainesc, cainos. (O vreme ~.)

CIRCUMSTANTA s. 1. v. situatie. 2. v. imprejurare. 3. (la pl.) conjunctura, imprejurari (pl.), timpuri (pl.), vremuri (pl.). (~ele erau foarte grele.)

RESTRISTE ~i f. pop. Situatie de incercari grele in care se afla cineva; vreme de cumpana; sir de nenorociri. vremuri de ~. /ras- + triste

abia, adv.1. De foarte putina vreme, tocmai (introduce o actiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vix (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Puscariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess, v.sp. abes, aves, v.port. tamalaves. A paragogic este normal cu functii adv., cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutila explicatia lui Candrea-Dens., care pleaca de la relatii sintactice. Este gresita ipoteza ca s-ar baza pe sl. abije „imediat” (Cihac). – Din rom. provine sas. (d)abja.

TULBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenta, de limpezime; amestecat cu impuritati. ♦ (Despre ape) Agitat, involburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, intunecat, posomorat. ♦ Fig. Difuz, neclar. Lumina tulbure.Fig. greu de inteles, confuz, incurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; impaienjenit. 3. Fig. (Despre situatii sociale, politice) Nelinistit, nesigur, agitat, framantat. ♦ (Despre stari psihice) Nelinistit, framantat, zbuciumat. [Var.: turbure adj.] – Lat. *turbulus ( = turbidus).

ABIA adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte putin, aproape deloc. 3. (Temporal) De foarte putina vreme; de indata ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel putin; macar, barem. – Lat. ad vix.

ABIA adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte putin, aproape de loc. Abia adia vantul (SADOVEANU). 3. De foarte putina vreme; tocmai. ♦ De indata ce; numai ce. Abia zice si deodata Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... il izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel putin; macar, barem. Hai si tu... de-abia te-i mai incalzi mergand (CREANGA). – Lat. ad-vix.

INASPRI, inaspresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni aspru (la pipait); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai inchis. ♦ Refl. (Despre trasaturile fetei) A capata o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situatie sa devina mai grea, sa se inrautateasca. ♦ Refl. A se incorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A capata un gust acidulat, a deveni intepator; a pisca la limba. – In + aspru.

MIZERABIL adj., s. 1. adj., s. v. ticalos. 2. adj. v. ticalos. 3. adj. pacatos, rau, ticalos, urat. (Era o vreme ~.) 4. adj. v. saracacios. 5. adj. sarac, saracacios, umil. (Un interior ~.) 6. adj. v. deplorabil. 7. adj. v. greu.

DACA conj. 1. (Introduce o propozitie conditionala) In cazul ca..., presupunand ca..., de... Doar daca. Numai daca. 2. (Introduce o propozitie optativa) Numai de... Daca nu m-ar vedea cineva. 3. (Introduce o propozitie temporala, avand uneori si o nuanta conditionala sau cauzala) Cand, in (sau din) momentul cand, de indata ce, dupa ce. 4. (Introduce o propozitie cauzala) Fiindca, pentru ca, deoarece. Daca nu stia sa scrie, umbla de la unul la altul. ♦ De vreme ce. 5. (Introduce o propozitie concesiva) Cu toate ca, desi. 6. (Introduce o propozitie interogativa indirecta) Ca, de... 7. (Cu valoare adverbiala) Cu greu, abia. 8. (In expr.) Las' daca = a) desigur ca nu; b) (in constructii negative) nu mai incape indoiala ca... – De4 + ca.

TULBURE ~i adj. (in opozitie cu limpede) 1) (despre lichide) Care este lipsit de transparenta; amestecat cu impuritati. 2) (despre cer, vreme) Care este intunecat din cauza ingramadirii norilor; posomorat; mohorat. 3) (despre ochi, privire) Care este lipsit de luciditate; impaienjenit; cetos; neguros. 4) fig. (despre vorbire, ganduri etc.) Care nu se desluseste; greu de inteles. 5) fig. (despre situatii sociale, politice) Care se caracterizeaza prin framantari sociale, criza. /<lat. turbulus

vreme s. 1. v. timp. 2. v. perioada. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit si ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. data. 9. v. ragaz. 10. (la pl.) conjunctura. imprejurari (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasa.) 12. v. clima.

ZACEA, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta intins, culcat sau tolanit pe pat, pe pamant etc. din lipsa de ocupatie, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborat. Copacii zac la pamant. 2. A sta culcat in pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, ingropat (in mormant). 4. (despre sentimente, calitati, defecte etc.) A sta ascuns, a fi in stare latenta. 5. A sta, a fi, a se afla (intr-o stare oarecare) de multa vreme, a fi lasat in parasire. Plicurile nedesfacute zaceau teanc.Expr. A zacea la inchisoare (sau in temnita etc.)= a fi intemnitat. ♦ A fi asezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)