Rezultate din textul definițiilor
ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafața Pământului, rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărțindu-l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cerești, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator.

CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ◊ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor și cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme.

ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

ECUATORÍÁL, -Ă, ecuatoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține ecuatorului, privitor la ecuator; specific, caracteristic ecuatorului. ◊ zonă ecuatorială = zonă de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului. Coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cerească în raport cu ecuatorul ceresc. 2. S. n. Lunetă astronomică cu un mecanism care îi permite să se rotească în jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc, în scopul urmăririi unui astru. [Pr.: -cu-a-to-ri-al] – Din fr. équatorial.

ECUATORIÁL, -Ă adj. De (la) ecuator, specific ecuatorului. ◊ zonă ecuatorială = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. [Pron. -ri-al, scris și equatorial, var. ecvatorial, -ă adj. / cf. fr. équatorial, it. equatoriale].

CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme)

ECUATORIÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) ecuator, specific ecuatorului. ♦ zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ĕ = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. 2. care împarte în două jumătăți. ♦ (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei. II. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale. (< fr. équatorial)

ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, de cercurile polare și de tropice. Zonă temperată. zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere delimitată pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor împrejurări speciale. 3. Parte din suprafața unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Fr. zone.

TITAN3, al șaselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotație egală cu cea de revoluție: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. Date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) și „Voyager 2” (1981) și de sonda „Cassini”, realizată de N.A.S.A. în colaborare cu Agenția Spațială Europeană. „Cassini” a intrat în orbita lui T. în 2004 și a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat în zona ecuatorială a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densă și opacă, conține 98,4% azot și doar 1,6% metan și alte gaze. Suprafața satelitului prezintă zone netede, care alternează cu un relief mai accidentat și lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus în evidență și existența unei activități vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens în 1655.

JURÁSIC (‹ n. pr. Jura), a doua perioadă a Mezozoicului, care se consideră că a durat 33 mil. de ani. Petrografic, se caracterizează prin toate tipurile de facies, de la cele continentale la batiale și abisale. Flora este reprezentată prin gimnosperme și prin apariția angiospermelor. În cadrul faunei există toate clasele și ordinele de vertebrate și de nevertebrate; la sfârșitul J. apar păsările cu caracter primitiv (Archaeopteryx) iar mamiferele sunt reprezentate numai prin câteva tipuri inferioare de marsupiale sau de multituberculate. Mișcările orogenice au fost slabe, intensificându-se în J. superior, fiind însoțite de activitate vulcanică. Se diferențiază pentru prima dată trei zone climatice: boreală, ecuatorială și australă. În depozitele din J. se găsesc zăcăminte de fosfat de calciu, oolite, feruginoase, limonit, hematit etc. J. se împarte în: J. inferior (Liasic), J. mediu (Dogger) și J. superior (Malm).

SUBECUATORIÁL, -Ă adj. (Geogr.) zonă subecuatorială = zonă care se întinde între 5° latitudine nordică și sudică și tropice; situat în această zonă, apropiată de cea ecuatorială; (despre climă, vegetație etc.) caracteristic acestei zone. [Pron. -ri-al. / cf. fr. subéquatorial, it. subequatoriale].

ECUATORIÁL ~ă (~i,~e) 1) Care ține de ecuator; propriu ecuatorului. Climă ~ă. 2) Care este situat în regiunea ecuatorului; din regiunea ecuatorului. Stat ~.zonă zonă a globului pământesc, care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului. Coordonate ~e sistem de coordonate pentru determinarea poziției aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. [Sil. e-cu-a-to-ri-al] /<fr. équatorial

SANGHA sau SANGA, râu în Africa ecuatorială (Rep. Africa Centrală și Rep. Congo), afl. dr. al fl. Congo în aval de Loukoléla; 645 km. Se formează prin unirea (la Nola, în Rep. Africa Centrală) râurilor Mambéré și Kadéï, care izvorâsc din platoul Adamawa din Rep. Africa Centrală, curge pe direcție N-S formând in cursul mijlociu granița între Rep. Africa Centrală și Camerun pe c. 60 km lungime și apoi, în continuare, frontiera între Rep. Congo și Camerun pe încă 60 km lungime, după care, în aval de Ouésso, traversează o zonă mlăștinoasă. Navigabil în cursul inferior și mijlociu.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)