Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TINCTÚRĂ, tincturi, s. f. Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. – Din lat. tinctura. Cf. fr. teinture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TINCTÚRĂ s.f. Medicament lichid obținut prin dezvoltarea unor substanțe (extrase din plante) în alcool sau în eter. ♦ (Fig.) Nuanță, culoare, coloratură. [< lat. tinctura, cf. fr. teinture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TINCTÚRĂ s. f. 1. medicament lichid obținut prin dizolvarea în alcool sau eter a unor extrase din plante, din organe de animale sau din minerale. 2. (fig.) nuanță, culoare; coloratură. (< lat. tinctura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tinctúră (-ri), s. f. – Medicament obținut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Lat. tinctura (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tinctúră s. f. (sil. tinc-), g.-d. art. tinctúrii; pl. tinctúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TINCTÚRĂ ~i f. Preparat medicamentos lichid obținut dintr-un extract de plante dizolvat în alcool sau în eter. ~ de iod. [G.-D. tincturii; Sil. tinc-tu-] /<lat. tinctura, fr. tincture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TINCTURÁ vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. 2. (Fig.) A da culoare. [După fr. teinturier, teindre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TINCTURÁ vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (după fr. teinturier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tincturá vb., ind. prez. 1 sg. tincturéz, 3 sg. tinctureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink