TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă. – Tindă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tindúță s. f., g.-d. art. tindúței; pl. tindúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink