TÍSĂ, tise, s. f. Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare și foarte prețios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÍSĂ s. (BOT.; Taxus baccata) (reg.) tisar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tísă (-se), s. f. – Arbore rășinos, molid (Taxus baccata). – Var. tis. Megl. tisă. Sl. tisa (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Tiktin; Conev 48), cf. mag. tisza, bg., sb., cr., ceh. tis „pin”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tísă s. f., g.-d. art. tísei; pl. tíse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÍSĂ ~e f. 1) Arbore sau arbust rășinos, înalt și drept, cu frunze liniare persistente, cu lemnul prețios, folosit în tâmplăria fină și în sculptură. 2) Lemnul acestui arbore. /<sl. tisa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink