TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIVEÁLĂ s. v. tiv, tivitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tiveálă s. f., g.-d. art tivélii; pl. tivéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink