TOCĂNÍȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCĂNÍȚĂ s. v. orbete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tocăníță, tocăníțe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tocăníță s. f., g.-d. art. tocăníței; pl. tocăníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink