TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3. – Toc3 + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCULÉȚ s. tocușor. (~ de pantofi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toculéț s. n., pl. toculéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink