TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOPONOMÁSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponimie. /<fr. toponomastique, germ. Toponomastik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TOPONOMÁSTICĂ s.f. Toponimie (2). [Gen. -cii. / cf. fr. toponomastique, germ. Toponomastik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOPONOMÁSTICĂ s. v. toponimie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toponomástică s. f. (sil. mf. top-), g.-d. art. toponomásticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la toponomastică. II. s. f. toponimie (2). (< fr. toponomastique, /II/ germ. Toponomastik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink