TORȚIONÁR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. (Livr.) 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TORȚIONÁR, -Ă I. adj. care servește pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TORȚIONÁR s. v. călău, gâde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
torționár adj. m., pl. torționári; f. sg. torționáră, pl. torționáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink