TÓRBĂ s. f. v. tolbă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÓRBĂ s. v. desagă, traistă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tórbă (-be), s. f. – 1. Traistă, desagă. – 2. Geantă de vînător. – 3. Toc, teacă pentru săgeți. – 4. Raniță sau cutia negustorului ambulant. – Var. tolbă, tulbă. Mr. torbă. Bg., sb., rut., rus., tc. torba, cf. ngr. τορβᾶς (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 425; Tiktin; Conev 77). Istoria cuvîntului nu este clară. Se pune de obicei în legătură var. tolbă cu sl. tulŭ „teacă”, explicație care nu pare suficientă. Și nici legătura dintre sl. și tc. – Der. tolbaș, s. m. (negustor ambulant).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
TÓRBĂ ~e f. pop. 1) Săculeț de pânză de diferite mărimi, folosit, mai ales, pentru merinde. 2) Conținutul unui astfel de săculeț. /<tăt., turc. torba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink