TOTALIZATÓR, totalizatoare, s. n. Aparat care totalizează mecanic. – Din fr. totalisateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOTALIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă totalul rezultatelor parțiale ale mai multor operații. // s.n. Aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. [Cf. fr. totalisateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOTALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care totalizează; totalizant. II. s. n. 1. aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. 2. element principal al mașinii de calculat prin care se asigură înregistrarea, însumarea sau scăderea cifrelor introduse. (< fr. totalisateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
totalizatór (aparat) s. n., pl. totalizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOTALIZATÓR ~oáre n. Aparat pentru totalizarea mecanică a unei serii de numere. /<fr. totalisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink