TOVĂRĂȘÉL, -ÍCĂ, tovărășei, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui tovarăș. – Tovarăș + suf. -el, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tovărășél s. m., pl. tovărășéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink