Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TRÂMBIȚÁRE, trâmbițări, s. f. Acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei; sunet produs de trâmbiță. – V. trâmbița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
trâmbițáre s. f., g.-d. art. trâmbițării; pl. trâmbițări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRÂMBIȚÁ ~éz 1. intranz. 1) A sufla în trâmbiță, scoțând sunete; a cânta din trâmbiță. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (știri) A face cunoscut lumii întregi; a răspândi la toți. /Din trâmbiță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
trâmbițá vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițéz, 3 sg. și pl. trâmbițeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink