TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRĂSCĂU s. v. basamac, holercă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trăscắu (-uri), s. m. – Rachiu bogat în alcool. Origine incertă. Pare a proveni din rădăcina expresivă trosc, caz în care ar însemna „băutură care produce trosnituri”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trăscău s. n., art. trăscăul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink